Analizând demersurile efectuate de Asachi înainte de ridicarea fabricii de la Petrodava, nu s-ar zice ca acesta nu stia sa faca afaceri. Era în gratiile puterii, stia sa foloseasca acest atu important si mai stia ca trebuie sa se puna la adapost fata de concurenta din strainatate prin detinerea monopolului. Cu alte cuvinte, facea afaceri cu statul, ceea ce nu este în mod obligatoriu un fapt reprobabil, si, mai mult, detinea un monopol al acelei afaceri cu statul. Pe lânga binecunoscutele sale îndeletniciri intelectuale (scriitor, poet, arhivist, inginer, arhitect, artist plastic, publicist etc.), Gheorghe Asachi (1788-1869) a avut si niste preocupari mai lumesti, el aventurându-se pe terenul cam alunecos al afacerilor. Nu putem afirma cu certitudine daca marele carturar avea calitati de antreprenor, dar este cunoscut faptul ca tipografia Institutului Albinei, pe care a înfiintat-o în 1829, a functionat pâna la moartea lui Asachi, în toata aceasta perioada fiind editate diverse periodice, manuale, culegeri, carti bisericesti, volume de beletristica, harti, litografii etc. Poate ca nimeni nu a descris mai sugestiv însemnatatea culturala a Institutului Albinei decât G. Ionescu, culegator de litere si tipograf, care scrie în 1910 despre disparitia tipografiei si Institutului Albinei în felul acesta: ...se stinse acest luceafar, acest focar de cultura, care încalzise si luminase patruzeci de ani Moldova (da, asa scriau tipografii, acum 100 de ani). Bineînteles ca un astfel de proces intens de culturalizare, la care se mai adauga si dezvoltarea generala a societatii, mai ales dupa adoptarea Regulamentelor Organice, necesita cantitati mari de hârtie, fapt care impunea producerea acesteia în Moldova. În Ardeal si în Muntenia erau fabrici de hârtie înca din sec. al XVI-lea, la Sebes, Aiud, Gheorghieni (1514), Orlat (1770), Sibiu (1754), Roscani-Deva (1753), Cîrtisoara-Fagaras si Prundul Bârgaului (1768), precum si la Târgoviste (1640), Câmpulung Muscel (1643), Batiste-Ilfov (1775), Ciorogârla (1796). În ceea ce priveste Moldova, singura informatie în acest sens este supozitia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, dupa care se pare ca ar fi existat, la Baia, o fabrica de hârtie pe la 1583, în timpul domniei lui Petru Schiopul, fapt pus la îndoiala de Aurel Dîmboiu si de alti autori (De la piatra la hârtie, Ed Stiintifica 1964). Oricum, nimeni nu contesta faptul ca, în Moldova, cu certitudine, prima fabrica de hârtie este cea înfiintata la 1841 de catre Gheorghe Asachi, pe mosia sa de la Petrodava (Cetatuia), la 4 km de Piatra-Neamt, în zona dealului Bâtca Doamnei, alaturi de locul pe care se mai pastreaza si azi vestigiile unei cetati dacice. Înainte de Asachi, a mai existat o tentativa de înfiintare a unei fabrici de hârtie, cu un monopol pe durata de 8 ani, din partea boierului Neculai Canta, la 1835, numai ca acesta a abandonat ideea, deoarece nu avea siguranta ca va gasi în tara materialul necesar pentru fabricarea hârtiei. Apoi a fost o alta solicitare, la 12 decembrie 1838, a lui Andrei Reindenbach, spre a i se acorda acelasi monopol pentru înfiintarea unei fabrici de hârtie, cerere respinsa în termenii urmatori: folosul ce antreprenorul poate avea, se reazema nu în monopol, ci în concurenta cumpararii dupa calitatea si pretul lucrului (Valerian Popovici, Începuturile industriei hârtiei în Moldova). Aceasta motivatie a respingerii, logica si foarte actuala pe fond, nu a mai fost invocata atunci când, la 10 ianuarie 1840, Gheorghe Asachi înainteaza domnitorului Mihail Sturdza o cerere similara, în care spune ca Asa precum în alte staturi civilizate, consumatia hârtiei au agiuns în Moldova a fi mare si însemnatoare suma de bani sa trimet piste hotar pentru importatia acestui fabricat încât netagaduit folositoare ar fi facerea unei fabrice de hârtie în tara. Nu atât nadejdea unui câstig însemnator carile este înca nesigur, cât dorinta de a întroduce aice acest ram de industrie au îndemnat pe iscalitul a face pregatirile cuviincioase pentru o asemene întreprindere întemeiet fiind pe protectia cu care înaltimea voastra sprijiniti toate lucrarile folositoare, iar, la sfârsit, adauga ...sa binevoiti a harazi înaltimea voastra acestei întâi fabrici o privileghie excluziva, macar pe termin de 7 ani, atât spre a sa putea organisi si statornici lucrarea, cât si a sa deprinde fabricantii pamânteni trebuitori pentru informarea si altor asemenea fabrici. Prin aceasta protectie, înaltimea voastra înlesnind întemeierea unui nou ram de industrie, patria va fi datoare voua pre lânga multe alte si cu acest adaos a fericirei sale. Pe 23 ianuarie i se aproba lui Asachi aceasta solicitare, dupa care începe constructia fabricii. La 1 mai 1841 Asachi cere domnitorului ca, prin hrisov domnesc, toate institutiile administrative si judecatoresti sa fie obligate a utiliza hârtie moldovanca. Sturdza, cu toata apropierea sa fata de Asachi, îi pune acestuia conditia ca nici pretul sa fie mai presus decât acel cu care sa cumpara hârtia adusa de peste hotar, nici calitatea mai gios decât aceia. Pentru control, hârtia din fabrica lui Asachi urma sa aiba în filigran anul fabricatiei si marca tarii, asa cum aveau multe fabrici de hârtie ale vremii. Fabrica de la Petrodava va fi proiectata de Carol Mihalic de Hodocin. Locul ales era foarte bine amplasat, aproape de apa Bistritei necesara atât pentru actionarea utilajelor, cât si pentru desfasurarea procesului tehnologic. Asachi va aduce mesteri straini din Würtenberg si cele mai bune echipamente de la Viena si Praga. Analizând demersurile efectuate de Asachi înainte de ridicarea fabricii de la Petrodava, nu s-ar zice ca acesta nu stia sa faca afaceri. Era în gratiile puterii, stia sa foloseasca acest atu important si mai stia ca trebuie sa se puna la adapost fata de concurenta din strainatate prin detinerea monopolului. Cu alte cuvinte, facea afaceri cu statul, ceea ce nu este în mod obligatoriu un fapt reprobabil, si, mai mult, detinea un monopol al acelei afaceri cu statul. În zilele noastre aceasta ar fi fost cheia succesului. Pentru Asachi nu a fost chiar asa! Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
