O ieseanca a avut o experinta de neuitat la Serviciul de Evidenta a Populatiei a municipiului Iasi. Ea povesteste cu lux de amanunte pe contul sau de Facebook cum a fost primita de functionarii institutiei si dialogul avut cu ei. “Ora 9,22, Ghiseul 2, Evidenta Populatiei, capitala culturala, a tineretului si sportului, Iasi Bat la usa, intru, nimeni. Existau semne de viata: o geaca pe spatarul unui scaun si o alta usa deschisa catre o sala unde erau niste angajati. Ma retrag. Dupa câteva minute, mai fac o încercare. Intru, gasesc o doamna, îi spun ca am programare. Îsi molfaia hrana de dimineata. Înainte sa înghita: "Ati avut programare! Ati pierdut-o, dar intrati!" Fac greseala copilareasca sa îi raspund ca la 9,22 am intrat si nu era acolo. Astfel, m-am trezit într-o discutie cu persoana. Alungând cu mâna firimiturile de pe masa catre propriile-i poale, s-a ratoit la mine ca trebuia sa întru si sa astept, nu sa ies pe sala. Am rugat-o sa se opreasca. Nimic! M-a boscorodit în continuare. A iesit sa verifice ceva si când s-a întors, si-a supt multumita dintii. Stiti voi, sunetul acela care anunta finalul mesei. Pentru unii! Recunosc, m-a facut knockout! Nu e posibil ca functionarii de la stat sa poarte niste ecusoane? As fi vrut sa stiu cine e persoana aia. Institutiile de stat sunt sufocate de pile si pupile. Iar comportamentul nu s-a schimbat, în foarte multe cazuri, fata de acum 30 de ani, chiar daca astia poate nu erau nascuti inca pe-atunci. Acelasi tip de functionari acri si certareti. În unele birouri, mai poti vedea pe masa solnita în forma de ciuperca. Propun sa le marim salariile, sa primeasca spor de Covid pâna la sfârsitul vietii lor, spor de stres, de calculator, de zi, de noapte, de lumina si de întuneric. Si sa mai angajam câteva sute. Sa fie multi, câta frunza, câta iarba!”, scrie pe contul de Facebook ieseanca.
