Hemon este un prozator de mare forta care, pe lânga indiscutabilul talent literar, detine si un bagaj cultural, psiho-emotional mai corect spus, exceptional. Privit în sine, acesta se dovedeste capabil, de unul singur, mai ales în conditiile vietii autorului într-o civilizatie straina, sa deschida calea catre capodopera. În 1992, tânarul bosniac (provenit dintr-un tata ucrainean si o mama sârboaica), absolvent al Universitatii din Sarajevo, Aleksandar Hemon, se afla, ca turist, în Statele Unite. Izbucnirea razboiului iugoslav îl determina sa ia o decizie cruciala: aceea de a nu se mai întoarce acasa. Un caz precum multe altele, la prima vedere, din vremea respectiva. Totusi, specificitatea lui Hemon venea din faptul ca el era un scriitor în plina afirmare, al fostei Iugoslavii. Publicase mai multe povestiri si fusese bine primit de critica locala. Expatrierea însemna fie renuntarea la scris, fie trecerea la scrisul în limba engleza. Prozatorul a mers, curajos, pe cea de-a doua varianta, ajungând, în trei decenii de activitate literara (pe parcursul carora a fost comparat, absolut justificat, cu Joseph Conrad), în postura unui autor american respectabil (cu volume aparute la edituri mari, nominalizat sau laureat al unor premii prestigioase, bursier literar al Fundatiei MacArthur, în 2004, sub auspiciile programului simbolic intitulat „the genius grant”). Aleksandar Hemon s-a impus categoric într-o zona unde putini emigranti reusesc sa o faca. Ruperea de cultura-matca a lasat însa urme semnificative în psihologia creatoare a autorului. Cartile sale de proza scurta ori lunga sunt fundamental autobiografice, sondând, subtil, drama exilului si, implicit, pe cea a alienarii culturale. Culegerile de povestiri, The Question of Bruno/ Întrebarea lui Bruno (2000) si Love and Obstacles/ Dragoste si obstacole (2009), creioneaza profiluri de emigranti traumatizati, în diverse forme, de înstrainarea mentalitara. În Întrebarea lui Bruno, apare alter ego-ul fictional al lui Hemon, Jozef Pronek, reluat în primul sau roman - Nowhere Man (2002)/ Omul de nicaieri (2010) -, tot o parabola a expatrierii. În sfârsit, cel de-al doilea roman al scriitorului (tradus si în limba româna de Dan Sociu), The Lazarus Project (2008)/ Proiectul Lazarus (2011), investeste problema exilului cu noi sensuri estetice. Prozatorul se inspira dintr-un episod istoric real, petrecut în Chicago (unde locuieste, de altfel, el însusi). În 1908, Lazarus Averbuch, un evreu emigrant (din Basarabia), de 19 ani, bate, dis-de-dimineata, la usa sefului politiei din oras. Motivul vizitei a ramas necunoscut, dar se pare ca Lazarus ar fi avut o scrisoare pentru politist. Shippy (comandantul în discutie) a reactionat violent, întrucât l-a banuit pe Averbuch a fi anarhist (din cauza trasaturilor si uniformei de lucru). Înainte de a-i da sansa unei explicatii, l-a împuscat pe tânar cu arma din dotare. Incidentul a împartit metropola în doua: aparatorii lui Shippy au sustinut intentiile criminale ale „anarhistului” Lazarus, denuntatorii xenofobiei, dimpotriva, l-au acuzat pe Shippy de asasinat rasial, considerându-l pe Averbuch martir. În 2008, la un secol de la întâmplare, scriitorul bosniac-american Vladimir Brik (alt „dublu” narativ al lui Hemon) obtine o bursa literara pentru a studia cazul si a-i dedica un roman. Pleaca, alaturi de un vechi prieten, si el emigrant bosniac în America, fotograful Ahmed Rora (bazat pe amicul real al lui Hemon, Velibor Božovič, ale carui poze însotesc volumul la care ma refer), în Europa de Est (Ucraina, Bosnia, România, Moldova), pentru a recompune traseul cultural al lui Averbuch. În paralel e reconstruita tipologic si Olga - sora lui Lazarus - singura care, dupa uciderea fratelui, desi hartuita de autoritati, a încercat sa elucideze enigma. Voiajul celor doi prieteni îl foloseste, de fapt, pe expatriatul estic Averbuch, din 1908, ca pretext al unei incursiuni autoscopice a altor doi expatriati rasariteni, din 2008 de data aceasta. Ei încearca sa-si gaseasca astfel identitatea pierduta, dar, în schimb, decopera o lume sordida, neinteligibila, alienata cultural la rândul sau. Hemon este un prozator de mare forta care, pe lânga indiscutabilul talent literar, detine si un bagaj cultural, psiho-emotional mai corect spus, exceptional. Privit în sine, acesta se dovedeste capabil, de unul singur, mai ales în conditiile vietii autorului într-o civilizatie straina, sa deschida calea catre capodopera. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
