Creierul nostru face predictii despre aproape tot ce înseamna viata noastra, fie ca sunt lucruri pe care le simtim sau gânduri despre cele mai abstracte idei. Îsi foloseste simturile sa verifice si sa corecteze predictiile atunci când acestea se dovedesc, într-un fel sau altul, gresite. Urmatoarea poveste este autentica si apare în cartea dnei Lisa Feldman Barrett, Sapte lectii si jumatate despre creier: „În urma cu câtiva ani, am primit un e-mail de la un barbat care a slujit în Armata rhodesiana în sudul Africii în anii 70, înainte de sfârsitul apartheid. Fusese recrutat împotriva vointei lui, i se daduse o uniforma si o pusca, si i s-a ordonat sa vâneze luptatori de gherila. Pentru a înrautati lucrurile, înainte de asta fusese avocat pentru aceleasi gherile pe care era acum obligat sa le trateze ca inamici. Într-o dimineata, era adânc în padure, unde facea exercitii de antrenament cu mica lui grupa de soldati, când a detectat miscare în fata lui. Cu inima batând cu putere, a vazut un sir lung de luptatori de gherila îmbracati în camuflaj si purtând mitraliere. Instinctiv, a ridicat pusca, a dat jos clema de siguranta, a mijit ochii în jos pe teava si a tintit spre liderul luptatorilor, care purta o pusca de asalt AK-47. Brusc, a simtit o mâna pe umar. «Nu trage», i-a soptit prietenul lui care îl oprise. «Este doar un baiat.» Îsi coborî încet pusca, se uita din nou la locul faptei si a fost uimit de ceea ce vedea acum: un baiat, poate zece ani, conducând un lung sir de vaci. Si temutul AK-47? A fost un simplu bat de pastori. Ani de zile dupa aceea, acest barbat s-a straduit cu neliniste sa înteleaga acel episod. Cum reusise sa vada gresit ce era chiar în fata ochilor lui si aproape sa omoare un copil? Ce era în neregula cu creierul lui? Dupa cum se dovedeste, nimic nu era în neregula cu creierul lui. Functiona exact asa cum ar fi trebuit.” Creierul nostru face predictii despre aproape tot ce înseamna viata noastra, fie ca sunt lucruri pe care le simtim sau gânduri despre cele mai abstracte idei. Îsi foloseste simturile sa verifice si sa corecteze predictiile atunci când acestea se dovedesc, într-un fel sau altul, gresite. „Creierul este remarcabil în a detecta ceea ce se întâmpla în lume, dar este si mai bun în a va spune daca ceea ce s-a întâmplat era de asteptat sau nu”, explica David Schneider, profesor asistent la Centrul de Stiinte Neurale al NYU. El este autorul principal al unui nou studiu care descrie o noua descoperire semnificativa: „Am descoperit ca exista neuroni specifici în creier care nu va spun ce s-a întâmplat, ci va spun ce a mers prost.” Altfel spus acesti neuroni compara ceea ce a prezis creierul si ceea ce s-a întâmplat în realitate si ne semnaleaza erorile. Studiul a urmarit doar neuroni din creierul auditiv, însa e foarte probabil sa fie o specie de neuroni omniprezenta în creier. Erorile sunt cele mai importante în „învatare” si acum stim ca au neuroni dedicati. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
