Vorba asta este stiuta si rasstiuta de români, pâna si de ultimul taran semianalfabet, caruia rusnacii i-au jefuit totul din casa si i-au violat fetele. Cine se face ca nu stie de politica de rapt rusa, acum dupa atâtia ani, si nu e convins de asta, sa am iertare - e un ticalos. Si, în forme diverse, si alte popoare au cunoscut acestea, caci nu numai românii n-au putut evita „Sfânta Rusie” ticaloasa (apropo, nici o tara din lume nu se mai autointituleaza „sfânta”, sfânt e un atribut al Divinitatii) si ceatlaul rusesc. Iar acum, în anul de gratie 2022, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a pus capac la toate - sfideaza toate tarile, Uniunea Europeana... însa vom reveni la asta. Dar sa vorbim mai întâi de cnut, un bici rusesc împrumutat de la popoarele salbatice ale stepei, facut dintr-o curea de piele rotunda sau dintr-o funie, uneori cu mai multe sfârcuri, având la capete cârlige sau alice de plumb. Cel care primea o pedeapsa de 100 de lovituri de cnut era ca si mort. Nu rezistai. Ei, bine, cnutul rusesc ameninta iarasi - de data aceasta Ucraina. Iata versurile lui Mandelstam, care-l dezvaluie pe Stalin si tara care „tace mormânt”. Pot la fel de bine sa-l arate si pe Putin, caci nimic nu s-a schimbat în politica Rusiei de atunci si de mai înainte, ba s-a accentuat. La fel si norodul. Traducerea poeziei apartine regretatului iesean Emil Iordache: „Vietuim, dar sub noi tara tace mormânt./ Când vorbim, nu se-aude macar un cuvânt./ Iar când vorbele par sa se-nchege putin,/ Pomenesc de plaiesul urcat în Kremlin./ Are degete groase si grele,/ Sunt cuvintele lui de ghiulele./ Râd gândacii mustatilor strâmbe/ Si-i lucesc a napasta carâmbii./ Are-o turma de sfetnici cu gâturi subtiri -/ Semioameni slujindu-l umili -/ Care suiera, miauna, latra câineste,/ Numai el, fulgerând, hacuieste./ Potcovar de ucazuri, forjeaza porunci:/ Glont în ochi, glont în frunte si glont în rarunchi./ Orice moarte-i desfata deplin/ Pieptu-i larg de cumplit osetin.” Sigur, astazi în Rusia josniciile nu au devenit banale, ca pe vremea stalinismului. Sau groaznice, ca pe vremea lui Ivan cel Groaznic. Însa rautatile rusesti nu s-au schimbat de la acesta din urma pomenit, trecând prin Ecaterina cea Mare, falsa si pe nedrept numita reformatoare din Epoca Luminilor, acutizându-se în sub bolsevismul de pâna la Gorbaciov, bolsevism care a sistematizat propagandistic minciuna, si având astazi iarasi ce avem. Desigur, rusii cei mai demni si cu oarecare situatie pleaca in corpore în Occident. Ca sa supravietuiesti azi demn si sa justifici toate ticalosiile din tara ta, ca sa-ti servesti ca alibi, spui: „O fac pentru copii!” Justifici astfel existenta absurda a fostelor republici sovietice, justifici marasmul moral în care se afla tara, te minti cu presa care tot da din gura ca rusii au suferit pierderi grele în Ucraina (nu, fratilor, ne amagim, cum pisica se amageste cu un soarece de cauciuc: rusii sunt departe de a fi înfrânti. Poate doar tehnica militara primita din Occident sa-i salveze pe ucraineni, precum si entuziasmul ca dreptatea este de partea lor. La rusi se pare ca acesta e la pamânt, vorbesc de optimismul catanei obisnuite). Ma iertati ca eu nu scriu triumfalist despre razboiul ucrainenilor, fiindca, daca cititi stirile de pe front printre rânduri, vedeti ca nu e deloc asa. Totul e rezultatul unei alte propagande - cea occidentala de data aceasta. Un comentator optimist get-beget coada vacii estima ca razboiul se va sfârsi la sfârsitul anului. Pai, e putin? Iarasi distrugeri, înca mii de morti? Civili nevinovati. Putin a învatat sa agate cuvintele de minciuna si sa le puna în slujba întoxicarii si a manipularii propriului popor. Sa tinem seama si de asta. Propriul lui popor traieste în mizerie, dar crede în mare parte ca traieste în „epoca de aur” sau în orice caz, acusi-acusi va intra în ea. Nu este epoca de aur a lui Ceasca. Pe atunci poporul român nu mai credea în minciunile lui. Azi rusii de rând cred în minciunile lui Putin. Desi se scalda în nevoi, se cred „cei mai”. Nu e prima oara în istorie. Nici ultima. Epoca lui Putin este una a nevoilor si a sângelui, începând cu atentatele înscenate din 1999, continuând cu razboiul din Cecenia si Kadârov, cu Crimeea, apoi cu uciderea cu sânge rece a opozantilor si a ziaristilor care sustin cuvântul liber. Douazeci de ani de crime!!! Aceasta este epoca lui Putin! Agresiunea putiniana asupra Ucrainei, probabil, va fi depasita fara consecinte. Asta daca judecam normal. Dar ce e normal în capul lui Putin si a sfatuitorilor sai? Traditiile invadatoare de totdeauna ale Rusiei nu sunt de neglijat. În orice caz, pare ca Rusia în conditiile actuale nu stie ce vrea: o apropiere de modul de gândire occidental este tot mai pregnant în populatie, spun comentatorii, si este de dorit. În acelasi timp, epoca lui „davai ceas, davai palton”, asa cum spunea într-un scheci celebru marele comic Constantin Tanase, pare a nu se fi stins în Rusia. Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
