Cu tot ceea ce se întâmpla la granita noastra, parca esti totusi nevoit sa-ti întorci privirea în propria-i ograda, mai ales când vezi ca toate au luat-o razna. Dupa 32 de ani economia de piata construita în România pare sau chiar este o constructie subreda, ce se înclina la orice adiere de vânt, incapabila sa-si faca mecanisme de reglare si control pentru evitarea derapajelor. La toate capitolele din economia noastra suntem repetenti. Unde mai punem nerabdarea si lipsa de educatie a unor concetateni care ating din pacate cote din ce în ce mai alarmante, pentru ca nu sunt pregatiti prea bine pentru provocarile pietei. Fenomenul se extinde pentru ca tot mai multi sunt cei care vor câstiguri facile, nu estimeaza riscuri sau sanse pe baze logice ci numai impulsiv, pe moment. Mai este cazul sa spunem ca saracia este cea care determina comportamentul impulsiv, fiind singura caracteristica comuna în zonele unde stiri false au dus la isterii colective? Altfel nu-mi pot explica cum poti lua gramezi de baxuri de ulei, când un “intelectual” da semnalul în social media ca n-o sa mai existe gram de ulei, fara sa spuna si cauza. Faptul ca se întâmpla si în Spania si în Bulgaria, nu demonstreaza ca este o teama reala ci ca si acolo sunt, la fel ca la noi, oameni impulsivi cu putine cunostinte economice, dornici de câstiguri rapide, dar si acea parte care este saraca peste limita suportabilitatii si nu mai judeca logic. Panica de la carburanti, cu acel comerciant care a listat pretul de 11,00 lei/litru benzina la Beius, dealtfel un oras “important” pe harta tarii, a aratat slabiciunea sistemului economic românesc de autocorectie si autoreglare. Mai mult, dupa ce a platit amenzile primite, personajul mai si declara ca ce a câstigat cu majorarea n-are nici o legatura cu cuantumul amenzilor. Aici înclin sa dau dreptate fostului premier când spunea ca masurile cu controalele si amenzile sunt numai praf în ochi si facute pentru mass media. Da, dar asta putea s-o spuna cineva de pe strada, nu cel care a avut tot aparatul guvernamental la dispozitie un an de zile, a avut tot aparatul de control fiscal la dispozitie, tot un an de zile, si n-a sesizat ca amenzile sau masurile punitive luate pentru îndreptarea deficientelor din piata, sunt nesemnificative, fata de efectele grave pe care le produc. Si daca tot nu sunt eficiente, sa-i lasam pe comercianti în pace sa nu-i mai deranjam cu “controale comuniste”. Lasati-i, domnilor, sa ruineze o tara! Tare mi-e teama ca atunci când se va termina conflictul din vecini vom lua iarasi o palma cu piciorul, pentru ca vom vedea ritmul de reconstructie al oraselor si satelor distruse, care ne va confirma determinarea natiunii vecine de a-si depasi rapid cosmarul la care a fost supusa. Si noi o sa dezbatem în continuare, în ce coalitie o mai fi atunci, daca mai facem câtiva km de autostrazi, daca ne apucam de construit spitale sau daca mai numaram ceva dosare de pensie digitalizate dupa ultimul strigat al tehnologiei informatiei. Nu vi se pare ca ceasul al12-lea a trecut demult?
