M-am numarat printre scepticii accederii României în zona exclusivista înca de când l-am auzit pe premierul Olandei formulând „obiectii”. Se simtea acolo, clar, viclenia discriminarii. Cine avea urechi de auzit se putea „linisti” de pe atunci. Interesul pentru Nehammer mi-a crescut subit în clipa în care el a trebuit „sa-si motiveze” votul negativ (împotriva tuturor evidentelor). Urmeaza trei portrete cucuiete, „cocotate” adica pe umerii încovoiati ai istoriei recente. Trei portrete într-unul singur. Realizate, prin urmare, pe marginea diformitatilor politice si morale ale aceluiasi personaj. Ma refer la Herr Karl Nehammer, cancelarul Austriei. Veti crede ca scriu acest text sub impactul emotiilor negative, determinate de veto-ul grosolan al vechiului imperiu la intrarea noastra în spatiul Schengen. Nicidecum. M-am numarat printre scepticii accederii României în zona exclusivista înca de când l-am auzit pe premierul Olandei formulând „obiectii”. Se simtea acolo, clar, viclenia discriminarii. Cine avea urechi de auzit se putea „linisti” de pe atunci. Interesul pentru Nehammer mi-a crescut subit în clipa în care el a trebuit „sa-si motiveze” votul negativ (împotriva tuturor evidentelor). Ma interesa cât de abil va fi ca politician, în asa fel încât sa poata aparea, fie si formal, credibil în fata Europei. Surpriza a fost imensa, deoarece as fi asteptat ca sofisticata lume a Hofburgului sa fi dat - si în modernitate - lideri ceva mai versati în arta matrapazlâcului diplomatic. Ce sa vezi însa? Un amator arogant, complet nepregatit pentru o polemica reala, sfidator si agresiv, ridiculizat de enormitatea propriilor minciuni. Cu amatorismul m-as mai fi împacat. Îl vedem zilnic pe malurile Dâmbovitei. Ce mi-e sa-l observam, în ritm de vals, si pe malurile Dunarii? Problema a venit din alta parte. A venit din sesizarea monstruletilor ascunsi pe care Nehammer îi „încorporeaza”. Primul monstrulet e führer-ul (latent). Un politolog ne amintea recent faptul ca Austria ramâne singura tara din coalitiile secolului trecut, care nu si-a „exorcizat” niciodata fascismul. Cumva, dupa razboi, a reusit (vai, Anschluss-ul) sa pozeze mai degraba în „victima a nazismului” decât în „furnizoare de nazism” (asa cum a fost în realitate). Amanuntul a dus la crearea subliminala, în politica lor federala, a dreptei celei mai virulente de pe întregul continent. Un cancelar „neexorcizat”, precum Nehammer, traieste cu complexul dragutului sau compatriot Adolf în suflet. Complexul führer-ului grabnic varsatoriu de sânge nevinovat si discriminatoriu pâna la sadism. Cel de-al doilea monstrulet e mujicul. Paradoxal, în relatia cu Kremlinul, radicalul musiu Karl(a) devine iobagul umil dinaintea tarului atotputernic. Aici atingem latura cea mai întunecata a portretului multipolarului cancelar. Servitutea sa fata de Rusia constituie, alaturi de alte câteva slugarnicii similare, calcâiul lui Ahile pentru zdruncinata Uniune Europeana. În fine, monstruletul al treilea este imperialul. Insul etern nebarbierit de la Ballhausplatz se banuieste, evident, a fi ultima excrescenta habsburgica a neamului lui. Ar trebui sa i se strige o vorba din vremea copilariei noastre: „Baiatu’, hai sicty, ca ma plicty!” Totusi mie nu-mi vine în cap decât varianta neaosa a zicerii: „Nehammer, hai sictir!” Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi Articolul face parte din seria „Oameni si istorie - portrete din vremurile de acum”, tema de meditatie propusa de redactie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârsitul anului 2022.
