În articolul din aceasta saptamâna propun cititorilor Ziarului de Iasi un subiect de reflectie: cel fel de democratie avem în România? Pe o axa care începe de la zero – democratia electorala („democratia minimalaˮ) – la plus infinit prin care care întelegem un proces continuu de aprofundare a democratiei liberale, oare unde se situeaza tara noastra? Fiecare dintre noi poate furniza un raspuns la aceasta întrebare, pornind de la cunostintele si experienta profesionala si de viata. La fotbal si la politica, toata lumea se pricepe. Lectura acestui articol va ofera câteva dimensiuni, cadre, repere, instrumente conceptuale în exercitiul de evaluare a democratiei în România. Procesul de democratizare si consolidare a democratiei presupune parcurgerea unor etape ce difera de la un context istoric la altul si de la o tara la alta. Aceste etape pot fi reprezentate grafic pe o axa care începe cu momentul în care se produce colapsul unui regim nedemocratic (de la autoritarism), se continua cu etapa tranzitiei catre democratia electorala („neliberala”), apoi cu democratia liberala, ajungându-se într-un final la acel stadiu numit democratie consolidata sau democratie avansata (advanced democracy). Conceptul de „consolidare democratica” descrie efortul prin care democratiile postcomuniste încercau sa se protejeze împotriva tendintelor de revenire la regimurile nedemocratice anterioare. În acest sens, Andreas Schedler propune o analogie între consolidarea democratica si procesul de imunizare a unui organism. Anticorpii dezvoltati în procesul de consolidare democratica trebuie sa actioneze împotriva revenirii la autoritarism. Democratia avansata (liberala) nu reprezinta stadiul ultim al consolidarii democratice, ci constituie un reper empiric care are corespondent în modul în care functioneaza democratiile occidentale. În viziunea lui David Collier si Steven Levitsky, plaja conceptuala a democratiei se întinde de la definitiile date regimurilor nedemocratice, definitiile regimurilor electorale („semidemocratii”, „democratii partiale”), la definitiile date democratiilor procedurale minimale si, în sfârsit, se ajunge la categoria democratiilor liberale. Semidemocratiile sunt considerate acele regimuri de tranzitie în care sunt organizate alegeri fara exprimarea libertatilor civile (libertatea de expresie si de gândire, libertatea de asociere, libertatea de a critica si protesta public). Democratiile procedurale minimale se refera la acele regimuri politice care organizeaza alegeri corecte si competitive, asigura manifestarea libertatilor civile, fara ca guvernul ales sa aiba capacitatea deplina de a guverna. Democratiile liberale beneficiaza de alegeri, participare, libertati civile, precum si puterea efectiva a celor alesi de a guverna. Drumul de la democratia abia instalata la democratia consolidata presupune nu numai un proces de acumulari cantitative exprimate în achizitii institutionale si proceduri democratice, ci si un proces de schimbari calitative în ceea ce priveste valorile, atitudinile si comportamentele tuturor actorilor implicati. Pentru ca institutiile democratice sa se consolideze este nevoie ca toti actorii participanti la jocul democratic (elite, partide, grupuri de interese, asociatii profesionale, simpli cetateni) sa „învete” sa se comporte si sa actioneze în mod democratic. Democratia consolidata pretinde din partea maselor o cultura politica de tip participativ (G. Almod si S. Verba), iar din partea elitelor o abordare consensuala a problemelor guvernarii indiferent daca se situeaza la putere sau în opozitie (M. Burton si J. Higley). Fiind un proces de schimbare structurala pe termen lung a întregii societati, democratizarea începe cu faza tranzitiei de la un regim nedemocratic la un regim democratic si continua cu faza consolidarii democratiei. Democratia electorala este acel stadiu al procesului de democratizare în care exista pluripartidism, alegeri libere, competitie neîngradita între partide pentru câstigarea puterii politice. Procesul de consolidare democratica începe acolo unde deja functioneaza democratia în varianta sa minimala sau electorala. Chiar daca se confirma „testul dublei alternante la putere” al lui S.P. Huntington, înca nu putem vorbi despre o democratie consolidata. În democratiile electorale sunt posibile abuzuri de putere, încalcari frecvente ale legii pentru a favoriza diverse grupuri de interese, constrângeri impuse presei si organizatiilor independente de puterea politica, pluripartidism deformat sau cu un partid dominant care monopolizeaza puterea politica si politizeaza institutiile statului. De la democratia electorala, urmatorul pas pe drumul consolidarii democratiei este „democratia liberala” în care stadiul organizarii si desfasurarii alegerilor libere este completat cu respectul pentru drepturile si libertatile cetatenilor în cadrul functional al statului de drept. Larry Diamond ne spune ca modul în care functioneaza o democratie nu prezinta garantii privind eliminarea completa a derapajelor antidemocratice în genul populismului, extremismului, nationalismului sau a oricarei variante de regim autoritar. Democratia este consolidata în momentul în care institutiile democratice sunt impregnate de valori precum încrederea politica, toleranta, vointa de a ajunge la un compromis si, mai mult decât orice, credinta în perfectibilitatea democratiei ca singurul regim de guvernare în care drepturile si libertatile individuale pot fi aparate si afirmate constant. Referindu-se la democratia electorala si democratia liberala, Andreas Schedler apreciaza ca acestea reprezinta „referenti empirici” ai dezbaterii despre consolidarea democratica. Politologii J. Linz si A. Stepan considera ca politicile democratice trebuie sa fie legitimate printr-o multitudine de apeluri înainte ca beneficiile economiei de piata sa se materializeze. Alti politologi argumenteaza în favoarea simultaneitatii reformelor democratice cu cele economice, pe când altii considera prioritara dezvoltarea economica ca o preconditie a procesului de consolidare democratica. În opozitie cu cei doi autori, Adam Przeworski apreciaza ca în tarile abia iesite din zodia totalitarismului si aflate în curs de dezvoltare, performanta economica a noilor guverne democratice este esentiala pentru procesul de consolidare democratica. Democratiile au semnificativ mai multe sanse de a dainui atunci când are loc o crestere economica reala (ex: peste 5- pe an), în timp ce, în conditiile unei inflatii crescute (peste 30- pe an), ritmul consolidarii democratice se reduce semnificativ. În acord cu Adam Przeworski, si S.P. Huntington afirma ca dezvoltarea economica poate aduce modificari în cultura unei tari facând-o sa devina un pilon important al consolidarii democratice. Huntington enumera câteva preconditii necesare consolidarii democratice: un nivel relativ ridicat de dezvoltare economica si prevalenta a ceea ce se numeste cultura si valori occidentale, care includ si crestinismul occidental. Robert Dahl considera ca o economie de piata avansata nu conduce automat la cristalizarea unei culturi democratice si, prin urmare, la consolidarea democratiei. Pe întreg mapamondul, avem destule exemple de tari care au economii performante, însa sunt deficitare la capitolul democratiei, functionarii statului de drept si respectarii drepturilor si libertatilor indivizilor. China si „tigrii asiatici” pot constitui exemple relevante pentru asumptia lui Dahl. Trainicia unui stat democratic nu poate fi probata decât în situatii cruciale pentru supravietuirea democratiei. În momente de criza, democratia este vulnerabila daca doua conditii esentiale ale procesului de consolidare sunt contestate sau chiar anulate: (1) controlul civil asupra fortelor armate si serviciilor de securitate si (2) capacitatea majoritatii cetatenilor unei tari de a tolera si de a proteja opiniile si credintele diferite sustinute de indivizi sau grupuri minoritare. Nota: acest articol este o forma revizuita si adaugita din vol. Ciprian Iftimoaei, Despre securitate, consolidare democratica si buna guvernare. România în context regional, Editura Lumen, Iasi, 2015. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
