„Da, domnule profesor, indiferent daca va place sau nu, exista persoane cu gen fluid, prin care se perinda numeroase identitati sexuale. Nici una dintre ele nu poate fi supusa discriminarii de catre exponentii obtuzi ai unei lumi tiranice, învechite, de trista amintire. În ce ma priveste, pe acelasi tipar al diversitatii, va avertizez ca sunt posesorul unui eu fluid, exprimat în diverse avataruri pe care dumneavoastra nu aveti dreptul sa le discriminati, întrucât veti intra sub oprobriul public si chiar sub incidenta legii!” Colegul meu de la Studii Canadiene, profesorul Senir Strepezir, m-a sunat sa-mi spuna ca „aventurile” amicului nostru comun, Smarandel Ricojeu, cu studentii bautori de acid boric si doritori de explicatii legate de evaluarea lor cu nota 10 – „aventuri” pe care am avut lipsa de inspiratie sa le relatez aici saptamâna trecuta – sunt o joaca de copii fata de ce a patit el la un examen recent. „Ehei, batrâne, asculta si devino mai curând Horatiul meu decât al amatorului de Smarandel! Uite la mosu’ poveste adevarata! Fac eu examen oral dupa toate rigorile academice – cu asistent, bilete, timp de reflectie si evaluare riguroasa. Comunic apoi rezultatele, respectând regulile confidentialitatii. Urmeaza nemultumirile obisnuite, de care ti-a vorbit si Ricojeu si pe care eu, personal, nu le mai bag în seama. Totusi, dupa câteva zile de la afisarea notelor si pe platforma electronica, primesc un e-mail ciudat de la studentul Krebin Gleznavoinica. ’Dom’ profesor’, se plângea tipul acolo, ’am verificat platforma si observ ca nu am trecuta nota de la examenul cu dumneavoastra. Precizez ca nu mi-ati trimis nici mesaj individual cu rezultatul meu, asa cum ati procedat cu ceilalti colegi.’ Bai, sa fie, mi-am spus! Cum l-oi fi uitat drept pe Krebinul asta, cu nume atât de penetrant? Doar m-am chiorât pe listele alea cu note în zece rânduri, tocmai pentru a nu omite vreo Gleznavoinica. Îmi iau hârtiile din nou si încep sa verific, cu lupa si cu degetul, puzderia de apelative studentesti. Bai, nimic! Nici urma de Krebin, nici adiere de Gleznavoinica! Repet actiunea de vreo douazeci si cinci de ori, pâna când simt muschii fetei zbatându-mi-se ca la debutul unei crize de tetanie. Îmi mai sare si inima doi metri în sus la gândul ca as fi putut uita sa notez un student care a raspuns si ca acum voi fi nevoit sa pun o nota din burta, nestiind daca respectivul a fost bun sau, dimpotriva, complet în afara chestiunii. Cu sudori reci pe spate, dau telefon asistentului. Se sperie si ala. Îsi ia la verificat propriile lui liste. Trece înca o ora si suna, si el, foarte tulburat. ’Nici pomeneala, dom’ profesor!’ striga omul. ’Nu am nici un Krebin pe raboj si cu atât mai putin vreo Gleznavoinica ori mica!’” Strepezir a rasuflat greu si a continuat: „Sa fi avut Gleznavoinica un alt nume cu care era înregistrat în cataloage si de aici confuzia, m-am întrebat cu o vaga raza de speranta? Îi scriu lui Krebin temator, recunosc. ’Va mai cheama altcumva? Nu gasesc nici un Krebin Gleznavoinica în documentele mele.’ ’Nu!’, raspunde ferm individul nu dupa multa vreme. Bai, ma înfurii. Tastez hotarât – ’Înseamna ca ati lipsit la examenul oral, iar misiva dumneavoastra legata de nota e absurda, irationala…’ Codrine, prietene, frate, camarade, stii ce mi-a replicat Krebinul? tine-te bine! ’Da, am lipsit de la examen, dar nu înteleg de ce pretentia mea de a-mi afla nota ar fi absurda, irationala…’ Tremuram ca o piftie, se învârtea lumea cu mine, credeam ca sunt victima unei farse de proportii uriesesti. Îl întreb daca glumeste. Raspunde imediat. ’Nu glumesc deloc. Sunt consternat. M-ati discriminat într-un mod revoltator.’ ’Cum adica?’ îl întreb, de acum îngrijorat de-a binelea. ’Pai ce fel de examen e acesta unde studentul absenteaza, iar profesorul îl ignora, lipsindu-l de nota si periclitându-i situatia scolara?’ Am tacut perplex, cu tâmplele zvâcnindu-mi de tensiune. Vazând ca nu reactionez, Gleznavoinica a revenit suparat. ’Va trebui sa ma plâng forurilor superioare de comportamentul dumneavoastra rasist. Mi-e clar ca dispretuiti noile cuceriri ale liberalismului mondial, în interiorul caruia multiplicitatea genului a ajuns o realitate incontestabila. Da, domnule profesor, indiferent daca va place sau nu, exista persoane cu gen fluid, prin care se perinda numeroase identitati sexuale. Nici una dintre ele nu poate fi supusa discriminarii de catre exponentii obtuzi ai unei lumi tiranice, învechite, de trista amintire. În ce ma priveste, pe acelasi tipar al diversitatii, va avertizez ca sunt posesorul unui eu fluid, exprimat în diverse avataruri pe care dumneavoastra nu aveti dreptul sa le discriminati, întrucât veti intra sub oprobriul public si chiar sub incidenta legii! Poate ca, în universul din care proveniti, astfel de abuzuri erau încurajate. Acea epoca însa, dom’ profesor, în cazul în care nu ati aflat, s-a terminat.’” Senir a luat iarasi o pauza de respiratie... S-a întors resemnat: „Bai, m-a naucit tipul! Mi-a explicat, cu lux de amanunte, ca, la examen, se prezentase, disciplinat, Eul lui Absent, iar Eul meu Sovin nu-l bagase în seama. Ca atare, nu primise nota, desi Eul Absent raspunsese excelent la întrebari (se pregatise în draci, a mentionat, pentru acea evaluare!!). Ce sa fac, de frica lui Antifa, i-am pus nota 10 Eului Absent, dar m-am ales cu fibrilatii cardiace dupa episod. În plus, am dobândit un aer de cretin pe figura si mi s-au umflat gleznele. Deci, je suis Cretin Gleznaumflata!” Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
