Nu-mi plac „profețiile”. Sunt limitative (în comparație cu teribila complexitate a vieții pe care ele pretind să o anticipeze) și adesea vagi (în ciuda caracterului precis și utilitar pe care îl aștepți de la o predicție). Ca atare, în general, am fost dezamăgit de așa-zisele „intuiții anticipatoare”, de orice natură ar fi fost ele, de la politică, la societate, de la mentalități, la comportamente, de la literatură, la știință. Și totuși există două momente în viața mea când prejudecățile proprii, legate de „predicții”, au fost, din perspectiva trecerii timpului, complet date peste cap. Articolul Două profeții apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
