La nivelul Moldovei apusene (teritoriu redefinit ca unul regional), Iașul a rămas cea mai importantă centralitate, dar în raport cu Bucureștiul și cu structura noului sistem teritorial național, a glisat până la finalul secolului al XIX‑lea către nivelul urban secundar, pe același palier ierarhic cu Galațiul, Brăila sau Craiova, care între timp s‑au apreciat. Această stare de fapt a devenit noul echilibru teritorial al Iașului. Din acest punct, toate redefinirile teritoriale au demonstrat o capacitate mare de reziliență a vechii capitale a Moldovei. Articolul Rezilienţă, scalaritate şi panarhie (II) apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
