Patricia Carrasco si Heraldo Bastidas, doi fosti refugiati chilieni dupa lovitura de stat din 1973, au ramas foarte atasati de România, o tara care le-a devenit casa si despre care spun fara ezitare ca îi datoreaza tot ceea ce sunt si pe care o numesc "o matusa" pe care o iubesc foarte mult. Dupa lovitura de stat din Chile, din 1973, condusa de Augusto Pinochet, România a primit câteva mii de refugiati chilieni. Printre ei s-au numarat si Patricia Carrasco si Heraldo Bastidas, doi prieteni de-o viata care acum au 69 de ani, respectiv 75 de ani. I-am întâlnit pe pamânt românesc, asa cum sta scris la intrarea în cladirea Ambasadei României din Chile. Desi au trecut peste 30 de ani de când s-au reîntors în Chile, vorbesc o limba româna aproape perfecta. Povestesc, cu accent spaniol, cu entuziasm si emotie despre România, o tara în care au studiat piscicultura, respectiv ingineria si au legat multe prietenii. Heraldo Bastidas îsi aminteste ca a plecat singur catre România în 1974 si ca singurul lucru pe care îl stia despre aceasta tara erau "tractoarele universale, atâta tot". Era în anul II la Inginerie în Chile, iar când a ajuns în România a urmat facultatea la Iasi de unde a iesit inginer, cu specialitatea Tehnologia în constructia de masini. Heraldo Bastidas: România a fost cea mai buna alegere "Am plecat de aici cu bilet dus-întors spre Peru. Asteptam ca dupa trei luni sa se linisteasca lucrurile aici în tara, dar mi-au zis ca nu ma pot întoarce pentru ca aici ma cauta militarii, asa ca a trebuit sa plec. Am mai stat patru - cinci luni si am întrebat la foarte multe ambasade daca ne dadeau azil politic. Am fost între Anglia si România. Si am zis: hai sa vedem socialismul real si m-am dus acolo. Spre surpriza mea a fost cea mai buna alegere. Am ajuns în luna iunie, când era totul înflorit, frumos în Bucuresti", povesteste el. Statul român i-a acordat o bursa de studii la Iasi, oras în care a ajuns de la Bucuresti cu un tren "turistic", adica personalul cu care a calatorit atunci 12 ore, afirma râzând. Marturiseste ca i-a fost greu sa învete limba româna, pentru ca are o "ureche de beton". Reuseste sa vorbeasca limba româna si dupa atâta timp de la întoarcerea în tara deoarece tine legatura cu prietenii sai români sau fosti refugiati chilieni în România. "Am facut un an pregatitor pentru învatarea limbii române. Am descoperit o maniera foarte subtila sa înveti o limba. Vine un profesor sa te învete chimie în limba româna si tu trebuie sa întelegi si asa am învatat. În trei luni ma puteam descurca în limba româna, similitudini sunt foarte mari. Masa e mesa... e de origine latina, sunt foarte multe cuvinte care se aseamana. Limba este parte din sufletul tau", afirma el, amintindu-si ca apoi îi citea pe Ionesco, Caragiale, Eminescu pentru ca literatura era mai ieftina decât un pachet de tigari Carpati. „Românul da strainului si ce nu are, doarme pe jos, iar musafirul pe pat“ În acelasi spirit glumet îsi aminteste cum limba româna i-a jucat feste la început. "Am primit o bursa, plus 2.000 de lei pentru îmbracaminte. Era un bar Unirea si o discoteca minunata, o formatie si acolo s-au dus banii, un coniac mic, o sticla de vin, mâncare... si am ramas fara bani. Era vacanta, cantina era închisa si voiam sa mâncam ceva. Ne-am dus la alimentara si am gasit doua cutii de peste, ceapa si pâine si am facut o mâncare cu ele, dar trebuia si ceva de baut. Berea era prea scumpa. Nu ne ajungea o bere. Dar ne ajungea o sticla... Am vazut acolo ca scria otet din vin de masa. Otet trebuie sa fie marca. Când am ajuns, am pregatit mâncarea, am pus 'vin', noroc, noroc si ufff, era otet, în spaniola - vin acru", îsi aminteste el, chicotind. Când trebuia sa primeasca repartitie si-a exprimat dorinta ferma pentru Iasi, pentru ca deja se considera "moldovean". "M-au trimis la Bucuresti si eu le-am spus ca nu vreau Bucuresti. Vreau Iasi. Eu sunt moldovean, de limba. lata si beau 'ghin' si îmi place 'pita'. Mi-au spus: faci o lista unde vrei sa stai. M-am gândit la Combinatul de utilaj greu pentru ca acolo se faceau niste piese strategice. Imaginati-va 10.000 de oameni si eu un strain acolo. Eram singurul strain, eram de fapt cel mai bun inginer de acolo strain, pentru ca eram singurul. Toata lumea m-a primit foarte bine. Este cartea "Cel mai iubit dintre pamânteni". Eu sunt cel mai iubit dintre ieseni, cel putin. Numai multumire pentru poporul care pe vremea aceea avea multe lipsuri, dar masa a fost plina întotdeauna. Românul da strainului si ce nu are, doarme pe jos, iar musafirul pe pat. E ceva deosebit", spune Heraldo Bastidas. A lucrat 12 ani în Combinatul de utilaj greu din Iasi si acum poarta cu mândrie insigna pe fond galben inscriptionata "Fortus", pe care o prezinta cu mândrie. "Mi se spunea chilianul, dar când am ajuns în Chile colegii mei profesori, care acum sunt la pensie, mi-au spus românul", îsi aminteste cu drag el, adaugând ca limba româna este ceva deosebit deoarece poti sa spui lucruri foarte subtile. S-a reîntors în Chile în 1992 si a devenit profesor universitar. "Noi am plecat cu o caramida sub brat din Chile si ne-am întors cu o caramida încoace, adica dorul de tara era enorm, ca orice om care iese din tara si pleaca în alta tara fortat. Am ajuns cu 100 de marci în buzunar, dar cu o biblioteca de 400 de carti. Asta era comoara mea", povesteste emotionat. „Fiecare om are o mama, dar si o matusa care te protejeaza si matusa e România“ Heraldo Bastidas a revenit de patru ori în România, despre care spune ca este "o matusa pe care o iubeste foarte mult". Si-a facut special cont de Facebook, unde spune ca are peste 200 de prieteni, toti români. "Fiecare om are o mama, dar si o matusa care te protejeaza si matusa e România. Matusa mea e România, cea care are grija si îti da tot ce nu ti-a dat mama. Îi spui mamei: vreau asta! Nu, e prea scump, dar matusa îti da. Nu pot sa spun ca este mama, dar este o matusa pe care o iubesc foarte mult. O tara minunata si voi trebuie sa fiti mândri de tara pe care o aveti. Când citesc 'Scrisoarea a III-a' de Eminescu e ceva care nu merge si voi trebuie neaparat sa ridicati tara din nou. Multi dintre voi nu va dati seama de ce putere aveti, pentru ce ati facut. Ati avut flota cea mai mare din Europa, calea ferata nu mai spun, fabrica de avioane, fabrica de elicoptere, tractoare, camioane, autobuze, masini grele. Eu le stiu. Erau lucruri minunate. Voi cu o sârma si un cleste faceati o reparatie", subliniaza el. I se spunea "tiganca" pentru ca mai bruneta. "Cu drag o spuneau" Patricia Carrasco, si ea fosta refugiata dupa lovitura de stat din Chile, a ajuns la Bucuresti alaturi de sotul sau în 1974, dupa ce câteva luni au stat în Peru. Avea 19 ani si era studenta. "Am fost acceptati în Ungaria si în România. Ne-am gândit unde sa mergem. Era complicat sa stam în Peru. Guvernul spunea ca nu putem sta mai mult de trei luni. Era frica aceasta mereu ca ne putem întoarce. Ne-am dus în România pentru limba. Pentru noi la fel de departe si de necunoscuta era si Ungaria si România. Când am ajuns în România un an de zile am învatat limba. Cel mai frumos an. Eram vreo 40 - 50 de chilieni. Aveam 19 ani si când am plecat nu am crezut ca o sa avem posibilitatea sa mai învatam nimic. Ideea era sa supravietuim si sa ajungem unde o fi si sa ne putem întoarce în tara. România ne-a dat posibilitatea sa alegem, sa muncim sau sa învatam si noi nu puteam sa credem ca puteam sa mergem la facultate si sa o terminam la fel ca orice român. Asta a fost primul lucru frumos dupa toate chestiile urâte care au fost aici. Am învatat cu mult drag si cu multa pofta pentru ca eram tratati la fel ca românii", povesteste ea. Îsi aminteste ca i se spunea "tiganca" pentru ca mai bruneta. "Cu drag o spuneau", adauga Patricia Carrasco. A ales sa studieze piscicultura fiindca a crescut în Valparaiso - un oras port si îsi dorea sa îi ajute pe pescarii artizanali. Astfel, a urmat cursurile Facultatii de piscicultura în România, studii care au facut-o sa fie cea mai buna în domeniu în Chile, dupa cum povesteste prietenul sau Heraldo Bastidas. "Am muncit în România vreo sase ani de zile în domeniu si am putut sa lucrez când m-am întors cu pescarii artizanali, cu care am foarte multe proiecte", marturiseste Patricia Carrasco. Patricia Carrasco: Pentru mine România este a doua tara S-a reîntors în Chile în 1989, când înca la conducere era Pinochet, împreuna cu copiii sai nascuti în România si care poarta atât nume românesti, cât si spaniole - Smaranda Patricia si Razvan Alfonso. "Pentru mine România este a doua tara. Mi-a dat tot ce nu am putut sa am aici. Pentru mine, România este foarte importanta pentru tot ce sunt eu, pentru ce sunt copii mei. Am avut posibilitatea sa aplic tot ce am învatat în România si sa fac ce am vrut, ce am visat mereu. Cred ca este cel mai frumos lucru ca cineva sa poata munci în domeniul pe care si-l doreste, ceea ce a visat. Am fost foarte fericita în România, dar stiind mereu ca o sa ma întorc acasa, la mama, la familie", spune ea. A revenit în România doar o singura data dupa ce s-a reîntors în Chile, la aniversarea a 40 de ani de la absolvirea facultatii. "Sper sa ma reîntorc cu fiica mea pentru ca este visul ei. Avea vreo 9 ani când am plecat. Cred ca anul acesta nu trebuie sa treaca fara sa ma duc, sa îi vad pe prieteni, sa vad din nou lucrurile acelea frumoase. România are multe lucruri frumoase - Dunarea, Carpatii", afirma Patricia Carrasco. Peste 4.000 de refugiati chilieni în România Ambasada României în Chile tine legatura cu fostii refugiati chilieni în tara noastra. Ambasadorul României în Chile, Floricel Paul Mocanu, afirma ca în evidente exista peste 200 de fosti refugiati chilieni absolventi de facultate în România, care în prezent profeseaza în Chile. "Statistica oficiala româneasca vorbeste despre 1.700 de refugiati legali din Chile în România, însa discutând cu persoanele care au fost în aceasta situatie am aflat ca, de fapt, au fost peste 4.000 de refugiati chilieni din România, începând cu luna septembrie a anului 1973, când a avut loc lovitura de stat. Membri de familie care nu erau persecutati politic s-au alaturat ulterior refugiatilor politici propriu-zisi, asa încât este foarte posibil ca numarul sa fie mai mare de 4.000. Cea mai mare parte dintre dânsii au ramas în România, au urmat scoli, s-au angajat si dupa ce conditiile din Chile au permis s-au întors în tara de origine. În acest moment, cred ca avem în evidenta mai mult de 200 de absolventi de facultate în România, din acea perioada. Sunt doctori, ingineri, profesori, care în acest moment profeseaza în Chile. Este un beneficiu al relatiei bilaterale dictat de istorie, care ne apropie peste timp ca popoare", a declarat ambasadorul. Presedintele Klaus Iohannis a efectuat, sâmbata, o vizita oficiala în Chile, context în care au fost donate Muzeului Memoriei si al Drepturilor Omului din Santiago de Chile copii ale documentelor referitoare la refugiatii chilieni primiti în România, dupa lovitura de stat din Chile din 1973. Sursa: Agerpres
