Regionalismul (post)modern nu e despre promovarea unor fetisuri teritoriale si identitare. Ca noi moldovenii suntem situati mai la est, nu înseamna ca intentionam sa urmam calea Tarigradului. Tot catre vest ne sunt modelele. Modernitatea incipienta în Moldova, cea de la final de secol al XVIII-lea, nu a venit via Transilvania, ci via Galitia, iar din prima parte a secolului al XIX-lea nu numai elitele moldovene priveau direct catre Paris, ci si domnisorii si domnisoarele vremii, ce ar putea fi lesne asimilati astazi „cocalarilor” si „pitipoancelor”. Seria Chiritelor e dovada. Moldova e discriminata teritorial de catre statul român pe toate planurile: infrastructura, sanatate, finantari mai marunte din diverse programe europene sau nationale, culmea, menite sa reduca disparitatile regionale. (vezi si seria Moldovei i se cuvenea mai mult si articolul Mezzogiorno, aceasta Moldova a Italiei…, scris împreuna cu colegul MDM, Alexandru Cohal). Senin deasupra Moldovei Iata ca acum câteva saptamâni a venit si rândul noilor tehnologii. Articolul Cloudul guvernamental - centre de date în Bucuresti, Brasov, Sibiu si Timisoara cu bani PNRR - 2,2 mld. lei. Nici un oras din Moldova din cursdeguvernare.ro ne atrage atentia înca din titlu ca Moldova a fost din nou ignorata. În acest articol ni se prezinta „aspecte importante” avute în vedere pentru realizarea, operarea si administrarea Cloudului Privat Guvernamental pentru livrarea sigura a serviciilor, dar pentru a-mi gestiona cât mai eficient spatiul acordat, am sa ma limitez doar la un punct: existenta unei resurse umane bine pregatite si cu experienta în implementarea si administrarea de infrastructuri complexe si performante IT&C, la nivel central si la nivel national. Aceasta motivatie a alegerii locurilor e subreda tare, e absurda. Iasul, alaturi de Timisoara, ocupa locurile 3-4 în ceea ce priveste numarul de IT-isti (aproximativ 15 mii de salariati în domeniile CAEN 5821, 5829 si cele grupate în 62-63), dupa Bucuresti si Cluj, iar la programatori are consolidata pozitia a III-a. Kind reminder Rafila De câteva zile au aparut în Ziarul de Iasi si câteva articole ce scot la iveala aspecte din culisele prioritizarii unor proiecte din domeniul medical - spitalele sau sectiile ce urmeaza sa fie finantate prin PNRR. În urma acestei prioritizari, Institutului Regional de Medicina Cardiovasculara (Institutul Inimii) din Iasi nu a fost inclus pe lista finantarilor. Nu stiu daca e vorba de un joc în plan local al partidelor aflate la putere, dar aici aflam ca obiectivul de importanta regionala ar fi fost depunctat prin încadrarea sa în rândul spitalelor de importanta judeteana. Desi Ministerul Sanatatii afirma ca a publicat informatiile despre aceasta prioritizare, la cumpana dintre ani, desi scorurile pe baza carora s-au ierarhizat obiectivele finantabile prin PNRR erau publice, structura acestora era de negasit. Despre manipulare si prioritizare Desi aceste scoruri au un fundament matematic discutabil, structura lor poate sa ne releve unde s-a gresit sau unde au fost manipulate datele pentru a se ajunge la ierarhia proiectelor dorite de centrul de putere. Iata ca pe la finalul anului 2021 am avut acces la dimensiunile celor 5 indicatori (Eficienta economica, Reducerea emisiilor de carbon, Conectivitate strategica, Utilizarea duala - inclusiv militara - si Maturitatea pregatirii proiectului) ce au alcatuit punctajul necesar prioritizarii proiectelor de autostrazi din România. Prin eforturile concertate ale membrilor asociatiilor prodezvoltare de atunci s-au identificat indicatorii cu abateri grave, iar aceasta actiunea a avut o influenta clara asupra mecanismelor de selectie a proiectelor de autostrazi finantabile. Ba ca ne vaitam, ba ca suntem secesionisti, ba ca cersim de la Bucuresti nu-s-ce, ba ca ne meritam soarta! (Când spunem despre cetateanul X sau Z ca-si merita soarta, poate n-am gresi asa tare, dar când spunem asta despre un grup uman mare si eterogen, alcatuit din milioane de oameni, unii educati, altii mai putin, unii foarte inteligenti, altii mai putin, unii civilizati, altii la care de abia se observa ca au scoborat din pom, cu siguranta suntem într-o grava eroare.) Cam astea sunt reprosurile aduse regionalistilor moldoveni, fie din interiorul Moldovei, fie din exteriorul ei. Dupa cum ati vazut în paragrafele de mai sus, cred ca avem motive de a fi nemultumiti de guvernanta centralizata; si cred ca suntem îndreptatiti de a semnala derapajele în ceea ce priveste discriminarea regionala la care suntem supusi noi, modovenii. Din pacate, discursul regionalist din Moldova se construieste mult mai greu decât cel din Ardeal, de exemplu. Regionalism Regionalismul modern se bazeaza pe conceptul de policentrism, devenit o veritabila doctrina în amenajarea teritoriului european, o expresie a împartirii puterii si a fortelor teritoriale, dar si a democratiei la mai multi si la mai multe scari spatiale. Tocmai asta face din regionalismul modern un „curent eminamente anti-nationalist” (Alexandru Cohal, apud. Giordano Christian, 2007). Atunci când se preiau în discursul regionalist metehnele discursului nationalist glisam în regionationalism (idem). Acesta genereaza un discurs calchiat dupa cele nationaliste, doar ca vizeaza o scara teritoriala inferioara. Chiar si atunci când discursul (ce se doreste a fi regionalist) e sustinut pe idea de multiculturalitate, daca ne construim o naratiune ce scoate în evidenta exceptionalismul unei regiuni, superioritatea culturala, civilizationala a unui loc fata de altele si consideram celelalte locuri ca fiind inferioare, cred ca ne aflam într-un alt soi de modernitate, una ce s-a manifestat plenar acum mult timp, acum câteva generatii. Discursul comparativ, centrat pe diferentele de proximitate (una regionala, din interiorul structurii teritoriale statale), în care se accentueaza importanta „axiologica” a unui fragment teritorial, desi e menit sa creeze solidaritate în grupul traitorilor unei regiuni, risca adesea sa fie unul incorect politic fata de cei ce populeaza contextul spatial mai larg. Departe de mine ideea de a da sfaturi, dar din lecturile mele am înteles ca regionalismul contemporan se focalizeaza pe necesitatea împartirii fortelor teritoriale în interiorul unui construct teritorial centralizat sau înca prea centralizat, pe o anumita autonomie, nu numai culturala si financiara, ci si în relatiile cu teritorii aflate pe acelasi nivel taxonomic situate dincolo de frontierele nationale. Frustrarile teritoriale sunt prezente si de o parte si de cealalta a Carpatilor. Nici Transilvania, nici Banatul, nici teritoriile de pe fatada vestica (Aradul, Bihorul, Satmarul sau Maramuresul), pe de o parte, sau Moldova, pe cealalta, nu-si pot gestiona resursele si bunastarea din interior, ci doar prin intermediul centrului unic de decizie. Însa, (mai ales!) într-un teritoriu cu o imagine de marca buna, minutios creata si întretinuta, nu cred ca e nevoie sa fie clamata (gratuit si nedemonstrabil stiintific!) superioritatea traitorilor, creând un context profund nefavorabil traitorilor din celelalte regiuni-provincii. Regionalismul (post)modern nu e despre promovarea unor fetisuri teritoriale si identitare. Ca noi moldovenii suntem situati mai la est, nu înseamna ca intentionam sa urmam calea Tarigradului. Tot catre vest ne sunt modelele. Modernitatea incipienta în Moldova, cea de la final de secol al XVIII-lea, nu a venit via Transilvania, ci via Galitia, iar din prima parte a secolului al XIX-lea nu numai elitele moldovene priveau direct catre Paris, ci si domnisorii si domnisoarele vremii, ce ar putea fi lesne asimilati astazi „cocalarilor” si „pitipoancelor”. Seria Chiritelor e dovada. George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
