Originea razboiului din Ucraina o regasim în stagnarea economica si coruptia din Rusia si în diminuarea popularitatii presedintelui ei, scrie Financial Times. Faptul ca Vladimir Putin a invadat Ucraina cu costuri economice enorme pentru Rusia nu înseamna ca lui nu-i pasa de economie. Din contra, performanta economica - sau, mai bine zis, contraperformanta - a jucat un rol-cheie în decizia lui. Din moment ce nu mai putea asigura cresterea veniturilor, sau macar sa-i convinga pe rusi ca economia o duce mai bine, el a încercat sa repete scenariul din 2014 cu Crimeea. Si ar fi putut functiona, însa el si-a gresit calculele. Agresiunea lui Putin le-a adus ucrainenilor distrugere materiala si tragedie umana. Dar razboiul a distrus si economia Rusiei. PIB-ul Rusiei va scadea în 2022 cu cel putin 11- - cea mai grava recesiune de dupa începutul anilor '90. De ce a pornit el razboiul? Politologul Adam Przeworski a scris cândva ca echilibrul regimurilor autoritare se bazeaza pe prosperitate economica, pe minciuna sau pe frica. La fel ca o majoritate a „dictatorilor manipulatori” din secolul 21, Putin s-a ferit initial sa foloseasca frica. În primul lui deceniu la conducere Putin a prezidat peste o crestere economica rapida, bazata pe cresterea preturilor petrolului si pe reformele economice adoptate în anii '90 si la începutul deceniului urmator. Aceasta prosperitate i-a conferit o popularitate autentica. Pe masura ce centralizarea puterii în mâinile proprii a stimulat coruptia si a înabusit competitia, modelul lui economic si-a pierdut suflul Dupa redresarea de dupa criza financiara globala, cresterea PIB-ului Rusiei a încetinit pâna aproape de zero. Cum veniturile încetasera sa mai creasca, si popularitatea lui Putin s-a redus substantial. Conform Centrului Levada, organizatie independenta, rata aprobarii lui Putin a scazut de la un maxim de 88- în septembrie 2008 la un pic peste 60- la finalul lui 2013. Putin a decis sa rezolve aceasta problema economica printr-o solutie non-economica. Anexarea Crimeei în 2014 i-a marit într-adevar popularitatea, probabil chiar peste asteptarile lui. Sondajele Centrului Levada indica revenirea la 88- a ratei aprobarii lui Putin în decurs de numai câteva luni. Însa efectul Crimeea s-a disipat în timp. Întrucât modelul de guvernare al lui Putin este incompatibil cu cresterea economica, economia Rusiei a continuat sa stagneze. În ciuda repetatelor promisiuni de reforma, investitiile nu au mai venit si capitalul a continuat sa fuga din tara, motive pentru care Rusia a ramas si mai mult în urma tarilor dezvoltate. Modelul corupt al lui Putin i-a protejat pe apropiatii sai în detrimentul rusilor de rând. În 2019 PIB-ul Rusiei era doar cu 6- mai mare decât nivelul de dinainte de anexarea Crimeei, însa veniturile reale ale gospodariilor rusesti erau cu 7- mai mici decât vârful atins în 2013. Putin a apelat în aceasta situatie la cel de-al doilea pilon al autoritarismului teoretizat de Przeworski: minciuna. Guvernul rus a intensificat cenzura si propaganda. Putin a încercat sa-i convinga pe rusi ca nivelul lor de trai stagnant e mai bun decât oricare alternativa posibila. Însa aceasta versiune era tot mai dificil de promovat, în conditiile în care tineretul rus putea evita cenzura si propaganda prin intermediul retelelor sociale. Mai mult, pe hotnews
