Marina Stefan, Suceava: ”Sotul meu are 46 de ani si, în urma cu o luna, a facut o criza de epilepsie. S-a întâmplat o singura data si nu s-a mai repetat. Ne-am speriat foarte tare, pentru ca si-a pierdut constienta si a avut convulsii. El spune ca a fost o situatie punctuala, provocata de stres si lipsa somnului si nu vrea sa mearga la medic. Însa, eu si copiii, care au asistat la acea criza, suntem foarte speriati si am vrea sa stim mai multe despre aceasta boala”. Dr. Doru Baltag, medic primar neurolog, Directorul medical al Spitalului Clinic de Recuperare Iasi: ”Ar fi de preferat sa îl convingeti pe sotul dvs sa fie vazut de un neurolog. Epilepsia este o boala a creierului care se caracterizeaza prin convulsii recurente. Acestea sunt episoade scurte de miscari involuntare, care pot implica o parte a corpului (partial), sau întregul corp (criza generalizata). Uneori, convulsiile sunt însotite de pierderea constientei si a controlului functiei intestinului sau vezicii urinare. O criza de epilepsie este periculoasa atât pentru pacient dar si pentru cei din jur. Este vorba despre posibile raniri ca urmare a caderii/pericol de accidente auto. Episoadele de convulsii sunt rezultatul descarcarilor electrice excesive dintr-un grup de celule ale creierului. Locul acestor descarcari poate fi în diferite zone ale creierului. Convulsiile pot varia de la un episod scurt de contractura a muschilor pâna la convulsii severe si prelungite. Crizele pot varia, de asemenea, în functie de frecventa, de la mai putin de una pe an la mai multe pe zi. Important de retinut este ca o criza nu înseamna epilepsie (mai putin de 10- dintre persoanele din întreaga lume sufera o criza în decursul vietii). Epilepsia este definita ca având doua sau mai multe crize de convulsii neprovocate. Epilepsia este una dintre afectiunile neurologice cele mai grave. Boala poate fi tinuta sub control daca este diagnosticata la timp si daca este tratata adecvat. Problema o reprezinta faptul ca aceste crize de epilepsie sunt de foarte multe ori confundate cu afectiuni psihiatrice, astfel încât diagnosticul este întârziat. În principal, cele mai importante cauze ale epilepsiei sunt: factorul genetic, aceste cazuri se manifesta înainte de vârsta de 20 de ani; afectiuni ale creierului provocate de o tumora cerebrala sau de un accident vascular cerebral; afectiuni infectioase: meningita, SIDA, encefalita virala; traumatisme craniene: loviturile suferite în urma unui accident de masina pot fi cauza declansarii epilepsiei; cauze imune: encefalitele autoimune. În ceea ce priveste factorii declansatori externi ai epilepsiei, acestia sunt: somnul insuficient; febra; stresul prelungit; lumina puternica sau intermitenta pe termen lung. Ca simptome, pacientii pot manifesta confuzie temporara, miscari necontrolate ale bratelor si picioarelor, pierderea constientei, simptome psihice, cum ar fi teama, anxietatea sau senzatia de deja vu. Durata crizelor epileptice este relativ scurta, poate fi vorba de câteva secunde sau minute si pot aparea la intervale diferite de timp (de mai multe ori pe zi, pe saptamâna sau o data pe luna, ori de mai multe ori pe luna). Exista si varianta unor crize epileptice care se repeta fara întrerupere, când bolnavul nu îsi revine la starea normala. Aceasta se numeste stare de rau epileptic. Crizele epileptice pot surveni atât ziua cât si în timpul somnului (crize morfeice). Unii pacienti care sufera de epilepsie au anumite semne care îi previn ca va urma o criza si anume: oboseala, nervozitate, durere de cap, tegumente palide sau roseata faciala. Convulsiile care par sa includa toate zonele creierului sunt numite convulsii generalizate. Acestea sunt de sase tipuri: absente: acest gen de crize apare adesea la copii si se manifesta prin privit în gol sau miscari subtile ale corpului, cum ar fi clipitul ochilor sau aparitia bâlbâielii si pot provoca o scurta pierdere de constienta; convulsii tonice care provoaca rigidizarea muschilor spatelui, bratelor si picioarelor si pot determina caderea bolnavului; convulsii care cauzeaza o pierdere a controlului muscular; crize convulsive: asociate cu miscari musculare repetate sau ritmice si afecteaza de obicei gâtul, fata si bratele; crize mioclonice: apar, de obicei, ca niste batai ale bratelor si picioarelor; crize tonico-clonice sau convulsii majore, care pot provoca o pierdere brusca de constienta, rigidizare si agitare a corpului si, uneori, pierderea controlului vezicii urinare sau muscarea limbiii. Când crizele par sa provina de la o activitate anormala într-o singura zona a creierului, ele se numesc convulsii focale (partiale). Se descriu crize focale fara pierderea constientei dar cu modificari de perceptie a lucrurilor, mirosului, simtului, gustului sau sunetului si crize focale cu tulburare de constientizare în timpul carora bolnavul priveste în gol si nu raspunde sau face miscari repetitive, cum ar fi frecarea mâinilor, mestecarea, înghitirea sau mersul în cerc sau îsi pierde constienta. Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine se recomanda: examen neurologic, analize de sânge, electroencefalograma - cea care poate indica o anomalie a undelor cerebrale, chiar în lipsa convulsiilor, CT, RMN sau test PET. De ajutor pot fi si informatii de tipul: ziua si ora crizei; activitatea pacientului în momentul în care a avut loc criza; daca în timpul crizei au aparut mirosuri, sunete sau imagini; daca pacientul era stresat; când a mâncat ultima data înaintea crizei; daca era nedormit si câte ore dormise în noaptea precedenta. În plus, se testeaza memoria pacientului si abilitatea de gândire prin intermediul câtorva teste simple pentru a identifica zona din creier care are probleme. Pâna la 70- dintre persoanele diagnosticate cu epilepsie scapa de convulsii cu utilizarea adecvata a medicamentelor recomandate. Întreruperea tratamentului anti-convulsii poate fi luata în considerare dupa 5 ani fara convulsii si ar trebui sa tina cont de factorii clinici, sociali si personali relevanti. O etiologie documentata a crizelor convulsive si un model electroencefalografic anormal sunt doi predictori foarte consistenti ai recurentei convulsiilor. În ultima instanta, tratamentul chirurgical în cazuri bine documentate poate fi o solutie benefica pentru pacientii la care medicamentele nu dau rezultatul dorit”.
