Judecatoarea Manuela Orzata de la Tribunalul Bucuresti a stabilit ca Mario Iorgulescu avea discernamânt în momentul producerii gravului accident auto din anul 2019 soldat cu moartea unui barbat, nu exista dovezi ca el sufera de afectiuni psihice care sa-l împiedice sa vina în România pentru a asista la proces, iar fapta savârsita se încadreaza la infractiunea de omor sub forma intentiei indirecte. Tribunalul Bucuresti a dat publicitatii motivarea deciziei din 10 februarie, prin care Mario Iorgulescu a fost condamnat la 15 ani si opt luni de închisoare cu executare pentru omor si conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului si drogurilor (cocaina). Pe parcursul a 59 de pagini, magistratul care a dispus condamnarea, Manuela Orzata, explica motivele pentru care i-a aplicat aceasta pedeapsa fiului lui Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, presedintele Ligii Profesioniste de Fotbal. În esenta, magistratul sustine ca, din probele de la dosar, rezulta ca Mario Iorgulescu avea discernamânt la momentul producerii accidentului, nu a suferit si nu sufera nici în prezent de afectiuni psihice care sa-l împiedice sa fie transferat din Italia pentru a participa la procesul intentat de autoritatile române, iar daca are afectiuni medicale se poate trata fara probleme în sistemul penitenciar din tara noastra. De asemenea, Iorgulescu conducea un vehicul puternic care se poate transforma oricând într-o arma a crimei, a aratat indiferenta fata de urmarile actiunilor sale, aceste aspecte aratând o periculozitate sporita a inculpatului, dezinhibitie si nesocotirea grava a normelor de circulatie rutiera. În timpul judecatii de la tribunal, avocatii si familia Iorgulescu au solicitat suspendarea procesului, sustinând ca tânarul are afectiuni medicale care îl împiedica sa participe la dezbaterile din instanta, se afla internat pentru tratament într-o clinica privata din Italia si este netransferabil din strainatate. De asemenea, avocatii au sustinut ca Mario Iorgulescu nu avea discernamânt la momentul producerii accidentului, deoarece ar fi fost diagnosticat cu afectiuni psihice înca din copilarie si au cerut aplicarea unei masuri de siguranta si nu o condamnare la închisoare. Aceste sustineri au fost însa demontate de judecatoarea Manuela Orzata, care se întreaba cum si-a luat Mario Iorgulescu permisul de conducere, de vreme ce suferea de afectiuni psihice înca din copilarie. "Asadar, daca vreun medic, în toata perioada cât inculpatul a detinut permis de conducere, ar fi luat cunostinta de existenta unor afectiuni psihice grave de natura a-l declara pe inculpat inapt psihologic sa conduca autovehicule pe drumurile publice, avea obligatia legala sa o faca (...) Astfel de acte medicale din care sa rezulte afectiuni mintale grave nu au fost depuse la dosarul cauzei, inexistenta acestor acte înainte de evenimentul rutier fiind sustinuta de faptul ca detinea un permis de conducere valabil la data evenimentului rutier (...) Nu se poate accepta în mod rezonabil ca parintii unei persoane ar fi permis acelei persoane cu tulburari mintale grave sa aiba acces la un astfel de vehicul puternic, care se poate transforma oricând într-o arma a crimei, fara a exista riscul de a pune în pericol nu doar viata propriului copil, dar si a altor persoane, si de a se supune totodata riscului de a fi acuzati de savârsirea unei complicitati morale la savârsirea unei infractiuni contra vietii", arata magistratul. Cât priveste actele medicale depuse la dosar de familia Iorgulescu, judecatoarea arata ca acestea reprezinta opinii medicale ale unor specialisti - un medic neurochirurg si un psiholog - dar care provin de la persoane care nu detin calificarea necesara pentru a constata lipsa discernamântului, definit ca fiind facultatea de a discerne, de a judeca si a aprecia lucrurile la justa lor valoare. Astfel, în raportul întocmit de medicul neurochirurg s-a facut mentiunea ca "în urma accidentului rutier din anul 2019, din cauza traumatismului cranio-cerebral sever, fenomenele neuro-psihice au fost accentuate", lucru care este însa contrazis de actele medicale întocmite la UPU imediat dupa accident, unde se mentioneaza diagnosticul: "Accident rutier. Politraumatism cranio cerebral (TCC) minor". Pe de alta parte, judecatoarea a retinut ca avocatii nu au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili daca Mario Iorgulescu avea sau nu discernamânt la momentul savârsirii faptelor. Aparatorii au solicitat o astfel de expertiza doar pentru a verifica daca poate participa psihic la proces. Magistratul noteaza ca, în cazurile de omor, expertiza psihiatrica nu este obligatorie si se impune doar în cazurile în care din modalitatea concreta de savârsire a faptei (spre exemplu prin cruzimi, asupra a doua sau mai multor persoane, etc.) sau din alte aspecte rezulta îndoiala cu privire la discernamântul persoanei la momentul savârsirii infractiunii, ceea ce nu este cazul de fata. În opinia judecatoarei, Mario Iorgulescu avea discernamânt la momentul producerii accidentului. În acest sens, o prietena îl caracterizeaza pe Mario Iorgulescu ca având mult bun simt, se prezinta la petrecerea dinaintea producerii accidentului cu un buchet de flori pentru sarbatorita, imediat dupa accident îi întreaba pe oamenii veniti sa îl ajute daca a murit cineva si îi spune din memorie unei femei numarul de telefon al tatalui sau. Martorii veniti imediat la locul accidentului, printre care si o asistenta medicala, au dat detalii despre starea de discernamânt în care se afla Mario Iorgulescu. "Astfel, martora (...), de profesie cadru medical, a aratat în fata instantei de judecata faptul ca imediat dupa accident l-a observat pe inculpat, care încerca sa coboare din masina, era cu partea de jos a corpului în afara masinii, era coerent, putea sa îsi miste degetele de la mâini si picioare, cooperant, a spus ca îl doare burta, întreba repetat daca a murit cineva. Au încercat sa-l îndeparteze de zona de risc, inculpatul întreba daca a murit cineva, încercau sa îl linisteasca si atunci i-a rugat sa îl sune pe tatal sau, le-a dat numarul tatalui", au declarat martorii. În legatura cu cererea avocatilor privind suspendarea procesului, pe motiv ca Mario Iorgulescu nu poate participa constient la proces, instanta face trimitere la interviurile date din Italia presei din România, în care fiul sefului LPF foloseste un limbaj incompatibil cu starea grava pe care o invoca. "Astfel cum a aratat chiar apararea inculpatului, acesta da interviuri în presa (chiar daca apararea apreciaza ca reporterii au abuzat în acest sens de inculpat), ia legatura cu martorii din dosar pentru a le solicita acestora bani cu împrumut, face afirmatii cu privire la evenimentul rutier în fata familiei (a se vedea în acest sens punctul de vedere exprimat de mama inculpatului, din care rezulta ca: 'ba mai mult, baiatul mai târziu când a început sa îsi aminteasca câte ceva, a spus ca a fost sicanat în trafic si a facut sa accelereze si apoi o masina i-a taiat calea si a vazut o lumina puternica, un flash puternic s-a exprimat si asta este tot ce îsi aminteste'), dar refuza orice dialog cu instanta de judecata sau cu organele judiciare din Italia solicitate a se deplasa la clinica medicala unde e internat pentru a obtine consimtamântul inculpatului la efectuarea diferitelor acte", noteaza judecatoarea. Nici atitudinea afisata de Mario Iorgulescu în fata unui reprezentant al Curtii de Apel din Milano, care îl viziteaza la clinica unde este internat, nu îl ajuta. "Sub acest aspect, se observa din CD-ul înaintat de organele judiciare italiene, la solicitarea instantei de judecata, cum inculpatul, stând picior peste picior, usor bronzat, pastreaza tacerea când este întrebat cu privire la anumite aspecte pe care instanta le-a apreciat necesare, incluzând numele si prenumele sau si alte date necesare pentru identificare (aspecte cu privire la care nu are dreptul la tacere, potrivit legii, putând pastra tacerea doar cu privire la fapta ce i se imputa). Inculpatul accepta astfel strategia apararii de a pastra tacerea si de a invoca afectiuni medicale psihice care îl împiedica sa participe la proces, desi prin simpla acceptare a acestei strategii inculpatul dovedeste ca întelege ce se întâmpla", se mai arata în motivare. Avocatii au invocat ca Mario Iorgulescu nu are telefon în clinica unde este internat, însa loveste celelalte persoane din clinica, carora le ia telefonul, sugerând ca acesta a fost contextul în care a ajuns sa discute cu martorii din dosar si cu reporterii din România. Tribunalul arata ca nu au fost depuse dovezi de la respectiva clinica din care sa rezulte astfel de fapte grave (loviri, furt), si chiar în ipoteza în care s-ar retine ca Mario Iorgulescu a sustras telefoane de la alte persoane, acest aspect implica aducerea aminte, din memorie, a numerelor de telefon ale martorilor si ale reporterilor cu care a vorbit fiul sefului LPF sau aducerea aminte a contului de pe retelele de socializare si introducerea parolelor aferente. Ca atare, nu se poate sustine ca memoria lui Mario Iorgulescu a fost afectata. Pe de alta parte, instanta noteaza ca familia a refuzat ca Mario Iorgulescu sa fie supus la INML unei expertize medicale, sustinând ca acesta ar fi arestat imediat ce ar sosi în România. "La acel moment procesual, instanta a constatat ca o astfel de expertiza nu este posibila din cauza conduitei inculpatului si a familiei acestuia (reprezentantul sau legal provizoriu). Chiar si prin cererile formulate, inculpatul a exclus automat o astfel de posibilitate. Or, inculpatul nu îsi poate alege în acest mod locul efectuarii expertizei, în conditiile în care acesta este o persoana transportabila (rezulta expres acest aspect din înregistrarea audio-video transmisa de autoritatile judiciare italiene cu ocazia încercarii de audiere a inculpatului, ocazie cu care a pastrat linistea) si, mai mult expertiza ar fi utila tocmai pentru solutionarea unei cereri formulate de catre inculpat, prin avocati, în interesul sau exclusiv. Nu se poate sustine ca inculpatul este netransportabil în conditiile în care a fost transportat pe teritoriul Italiei între mai multe clinici medicale si nu se poate nici invoca faptul ca nu poate fi transportat în România din cauza recomandarile medicale din Italia (depuse de inculpat la dosar) care ar fi în sensul nedeplasarii acestuia", explica instanta. Judecatoarea afirma ca Mario Iorgulescu poate fi adus din Italia si, chiar daca va fi arestat, va beneficia de îngrijiri medicale în penitenciar. "Chiar presupunând ca inculpatul ar fi arestat imediat ce ar intra pe teritoriul României în baza mandatului de arestarea preventiva emis în lipsa sa în prezenta cauza, inculpatul ar beneficia înca de la început de toate îngrijirile medicale necesare. Astfel, potrivit art. 50 din Legea 254/2013, administratia fiecarui penitenciar asigura hrana în functie de vârsta si starea de sanatate a persoanei în cauza, iar conform art. 71 din aceeasi lege, inculpatul ar avea dreptul la asistenta medicala, tratament si îngrijiri. Pe de alta parte, conform art. 240 din Codul de procedura penala, în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta în reteaua medicala a Ministerului Sanatatii", afirma magistratul. În opinia judecatoarei Manuela Orzata, în cazul lui Mario Iorgulescu se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea îndreptate peste minim, spre mediu, având în vedere circumstante reale si personale ale inculpatului. "(...) A aratat indiferenta fata de urmarile actiunilor sale pe care le-a prevazut, punând în pericol participantii la trafic, lasând însa producerea sau evitarea unei coliziuni pe seama hazardului si, în aceste conditii, ucigând-o pe victima (...), participant la trafic, cu intentie indirecta. Toate aceste aspecte releva deopotriva o periculozitate sporita a inculpatului, dezinhibitie si nesocotirea grava a normelor de circulatie rutiera (...) Referitor la conduita dupa savârsirea infractiunii, instanta retine ca inculpatul nu a recunoscut savârsirea faptelor, nu s-a prezentat nicio clipa în fata organelor judiciare române pentru a da o declaratie si nici nu a dorit sa dea vreo declaratie în fata organelor judiciare italiene, la solicitarea autoritatilor judiciare române", spune magistratul. În plus, Mario Iorgulescu, personal sau prin membrii familiei sale, nu a depus eforturi pentru ajuta familia barbatului ucis în urma accidentului, el având posibilitatea sa faca plati benevole. În seara zilei de 8 septembrie 2019, Mario Iorgulescu participa la o petrecere data de familia unei prietene în satul Gulia, comuna Tartasesti, unde a consumat alcool. La un moment dat, afla ca fosta sa iubita, de care tocmai se despartise, se afla într-un club din Parcul Herastrau. Martorii povestesc ca el s-a certat în continuu la telefon cu fosta iubita, era nervos si tipa, însa i-a promis gazdei ca nu se va urca la volan în starea în care se afla. La terminarea petrecerii, în jurul orei 2,50, pe fondul unei crize de gelozie si într-o stare de furie, având o alcoolemie de 1,96 g/l si fiind sub influenta cocainei, el se urca în masina sa, un Aston Martin model DBS, si se deplaseaza spre Capitala. Intra în Capitala, prin Chitila, circulând cu viteze cuprinse între 140 km/h si 164 km/h (momente surprinse de camerele video de pe traseu), în intersectia dintre Soseaua Chitilei si strada Teodor Neagoe patrunde pe culoarea rosie a semaforului cu viteza de 145 km/h, dupa care accelereaza pâna la 162 de km/h în momentul în care a trecut de un alt vehicul care circula cu viteza redusa pe banda I. Se urca apoi cu masina pe un scuar, apasând la maximum pedala de acceleratie, patrunde pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontala, la viteza de 143 km/h, cu un autoturism condus de un barbat, care a decedat pe loc. Un martor al accidentului a povestit în instanta scene oribile de la locul coliziunii, soferul din cealalta masina fiind gasit aruncat pe jos - "statea ca un covrig, era tot rupt în el, îl tineau doar pantalonii". "Martorul a descris coliziunea ca pe 'un sut pe care îl dai la minge', vehiculele nu s-au rasturnat, ci s-au târât. Autoturismul (lui Iorgulescu, n.r.) a ajuns cu fata spre Chitila, urcat pe bordura, aproape lipit de un stâlp, ca si cum ar fi fost parcat lateral. Celalalt autoturism era în flacari în partea din fata, la capota motor, unde avea distrugeri mari. Imediat dupa coliziune, a oprit martorul, a sarit din masina si a mers cu gândul sa îl scoata de acolo, dar când a mers spre masina l-a vazut pe acesta pe iarba, pe câmpul de lânga vehicul. Conform martorului, victima 'statea ca un covrig, era tot rupt în el, îl tineau doar pantalonii', era pe câmp în lateral pe partea dreapta a autoturismului. Martorul a presupus ca victima a fost proiectata pe usa din dreapta a masinii, dupa care usa s-a blocat la loc. Victima avea ochii închisi, martorul tipa la ea cât putea de tare, gândindu-se ca, daca ar încerca sa o mute, i-ar face mai mult rau, nici nu credea ca era mort, fiind sigur ca medicii îl vor salva. Cât martorul era lânga victima, în zona au venit si alte persoane în trecere. A strigat la ele sa vina ambulanta, apelând el însusi numarul de urgenta. Ambulanta a sosit în circa 7-8 minute, iar în aceasta perioada a venit o femeie care spunea ca e asistenta, i-a pus mâna la gât si a spus ca era mort si ca se duce la celalalt sofer sa îl salveze, adica la inculpat", a relatat martorul respectiv. AGERPRES
