Copiii care sunt adesea laudati încep sa se teama ca îsi vor dezamagi parintii, fiindca nu vor putea sa le îndeplineasca asteptarile. Prin urmare, pentru a evita o situatie de esec, de multe ori, refuza jocuri sau activitati în care ei considera ca nu vor face fata. A lauda înseamna a evalua. Daca un copil este laudat permanent si, deci, evaluat pozitiv permanent, are impresia ca, daca nu va face bine un lucru, atunci parintii îl vor condamna. „De mic am vazut ca e un geniu!” mi-a spus mama unui baietel de 8 ani. „Cu scoala cum merge?” am întrebat instinctiv. „Ei, aici e problema, cred ca scoala nu e capabila sa-i aprecieze valoarea. La ce profesori avem… nu ma mira nimic! Noi stim ce am crescut, copilul meu este genial! Este cel mai destept copil, doamna! Stie de mic poezii. La 3 ani citea, doamna, citea! Cum vedea în market pungile cu chipsuri, stia ca-s chipsuri! La ce scoala ar trebui sa-l înscriem, poate ar trebui una privata?” „Ce anume reclamati privitor la scoala?” am continuat nedumerita. „Cum sa va spun, e jenant, la scoala mi s-a spus ca nu da randament. Când i se da o problema, cica refuza sa o rezolve. Prostii! Doar el stie! Eu sunt convinsa ca învatatorul e de vina, de asta nici copilul nu-si da silinta! Asa ca, va rog, recomandati-ne o scoala de elita, ceva pentru copiii cu inteligenta peste medie!” Asadar, încercam sa aflam mai multe despre micul geniu. Toma, sa-l numim astfel, a avut dificultati la scriere, asa ca a refuzat categoric, în ultimul semestru, sa mai scrie în clasa. Când a vazut pentru prima data adunarea si scaderea, pur si simplu a intrat în negare. La primele adunari, când învatatoarea l-a corectat, a avut un acces de furie, a luat caietul si a lovit cu el colegul de banca. Mama a încercat sa vorbeasca cu învatatorul: „Cu siguranta este un copil destept, dar asta nu înseamna ca nu trebuie depus niciun efort”, i-ar fi spus acesta spre dezamagirea ei. De ce acest copil, care se afla în fruntea tuturor evaluarilor parintilor lui, nu are încrederea în sine pentru a face fata celor mai standard sarcini scolare, exact ca ceilalti copii? Întrebata cât de des îsi lauda copilul, mama a raspuns cu seninatate si mândrie: „Dintotdeauna, deci foarte des. Copilul meu este cel mai destept din lume si eu, normal, îi spun asta în fiecare zi”. Am auzit ca sunt parinti care pun biletele despre cât de grozavi sunt copii lor în cutiutele cu sandviciul pentru pauza. „Pofta buna, inteligentul meu!” O cunostinta mi-a spus ca i-a cumparat baiatului de 6 ani un bilet la meci pentru ca a ajutat la strâns masa, în timp ce o alta marturisea ca si-a rasplatit fiica de 10 ani cu o vizita la salonul de manichiura pentru ca si-a facut temele în weekend, singura, cât ea a lipsit. Viata copiilor este suprasaturata cu asigurari ca totul merge grozav pentru ei si ei însisi sunt minunati pâna în maduva oaselor indiferent ce ar face. Bravo! Esti cel mai istet! li se spune mereu, fie ca mergi la locul de joaca, în curtea unei scoli, te afli într-o pizzarie sau participi la o petrecere de aniversare, poti auzi acelasi cuvânt peste tot: „Bravo!”. Multi dintre noi le spunem „bravo” copiilor nostri atât de des si indiferent ce ar face, încât a devenit deja un cuvânt de rutina. Motivul acestui comportament este unul simplu. Aceasta este o convingere: daca un copil crede ca este inteligent, dupa ce i s-a spus despre asta de un milion de ori, nu se va teme de nicio sarcina la scoala, spun unii parinti. Si, mai apoi, în viata. Lauda excesiva este, din punctul de vedere al acestora, un înger pazitor. Lauda pentru ca copilul sa nu uite niciodata de talentele lui, de calitatile lui. Esti cel mai destept! Esti cel mai frumos! Esti cel mai… cel mai… cel mai. Cu toate acestea, un numar tot mai mare de cercetari sugereaza ca este adevarat opusul. A numi un copil „inteligent” de când s-a nascut nu garanteaza ca se va descurca bine la scoala. A-l numi talentat sau geniu indiferent ce face nu presupune ca va ajunge la maturitate Picasso sau Hawking. Mai mult, laudele excesive pot duce la performante scolare slabe. Cercetarile au aratat ca cei care cred ca cheia succesului este inteligenta înnascuta subestimeaza importanta efortului. Copiii gândesc: „Sunt destept, asa zic parintii mei, deci nu trebuie sa fac un efort pentru asta. Orice fac este perfect.” A face un efort înseamna, în opinia lor, a arata tuturor ca nu esti capabil, a face efort pentru a dovedi ca ai o calitate devine o expresie a slabiciunii. Stima de sine nu poate fi „crescuta” din exterior . Toate cadourile, evaluarile, laudele, „like-urile” au un efect temporar. Ele formeaza o dependenta. Iar un copil crescut în dependenta nu are încredere stabila în abilitatile, talentele, competenta lui. Lauda este importanta, desigur, în formarea personalitatii. Daca copilul nu primeste suficienta recunoastere de la parinti si rude, atunci acest lucru provoaca îndoiala de sine, anxietate si indecizie. La urma urmei, prin laude îi confirmam copilului semnificatia si valoarea. Le spunem o multime de lucruri copiilor nostri, dar exista cuvinte magice care îi pot face mai puternici, mai destepti, mai buni si sa adauge personalitatii lor încredere în sine. Desigur, copiii sunt întotdeauna încântati sa primeasca sprijin si apreciere de la parinti. Sunt fericiti când activitatile lor sunt remarcate si eforturile lor sunt apreciate. Uneori, copiii însisi „cersesc” lauda. Dar merita sa ne amintim ca laudele nu numai ca ajuta la dezvoltarea celor mai bune calitati, dar daca sunt folosite incorect si în exces, pot chiar dauna. Copiii care sunt adesea laudati încep sa se teama ca îsi vor dezamagi parintii, fiindca nu vor putea sa le îndeplineasca asteptarile. Prin urmare, pentru a evita o situatie de esec, de multe ori, refuza jocuri sau activitati în care ei considera ca nu vor face fata. A lauda înseamna a evalua. Daca un copil este laudat permanent si, deci, evaluat pozitiv permanent, are impresia ca, daca nu va face bine un lucru, atunci parintii îl vor condamna. „Fiul nostru de 5 ani uraste sa greseasca. E atât de destept încât eu una cred ca de aceea e si perfectionist, mi-a spus o alta clienta. Am vrut recent sa-i cumparam o bicicleta, dar am decis sa nu mai cumparam nimic, pentru ca daca Andi nu ar putea merge din prima pe bicicleta, nu s-ar mai urca niciodata pe ea! Am mai avut cazuri similare si cu alte jucarii, de pilda cu un logo, pur si simplu l-a calcat în picioare si nu putem întelege de ce se comporta în acest fel. Îl laudam mereu, îl încurajam, sa stiti, chiar si pentru cele mai mici fleacuri, chiar si când nu reuseste, îi spunem «Bravo!Te descurci perfect!», deci nu vad unde e problema. E perfectionist, nu-i asa? Sau poate e el mai selectiv si nu suporta orice jucarie...” Reactia baiatului este o consecinta fireasca a educatiei pe care o primeste. Parintii au fost cei care l-au „modelat” astfel cu laude excesive, iar laudele constante îl provoaca pe copil sa simta ca parintele asteapta întotdeauna rezultate mai bune de la el. Si când lucrul nu este „bine facut”, când nu reuseste ceva, are loc autodezamagirea. Iar autodezamagirea poate declansa la copil un comportament agresiv, de negare. Copiii se bazeaza mai mult pe evaluarile noastre pentru bine sau pentru rau, în loc sa învete sa-si formeze propriile judecati. Psihologul Mary Budd Rowe, cercetator si profesor la Universitatea din Florida, a ajuns la concluzia, în urma unui experiment, ca elevii care primeau laude frecvente de la profesorii lor au fost mai putin încrezatori în raspunsurile pe care le dadeau si sunt mai predispusi sa foloseasca reprosurile când sunt evaluati corect la teste. Ceva de genul „Cum? Am primit cinci? Lucrarea mea a fost de zece!” De asemenea, studiul spune ca acestia erau mai putin probabil sa persiste atât în rezolvarea problemelor complexe, cât si sa-si împartaseasca ideile cu alti elevi. Pe scurt, acest „Bravo!” folosit în exces nu convinge copiii de nimic si, în cele din urma, îi face mai vulnerabili. Poate exista chiar si un cerc vicios: cu cât laudam mai mult, cu atât copiii vor avea mai multa nevoie, asa ca îi vom lauda si mai mult, iar daca nu primesc cantitatea de laude risca sa devina agresivi. Din pacate, unii dintre acesti copii vor creste si vor deveni adulti, care vor avea nevoie de cineva care sa-i mângâie mereu pe crestet si sa le spuna ca au facut, chiar si atunci când nu au facut, totul perfect. Pe lânga problema dependentei, mai este o problema – copilul merita sa primeasca bucurie si placere din propriile realizari, sa fie mândru de ceea ce a învatat el însusi. În plus, are dreptul sa aleaga ce sentimente sa experimenteze. De fiecare data când îl laudam excesiv îi impunem anumite sentimente. El devine confuz pentru ca nu-si cunoaste abilitatile reale. Am cunoscut o familie care îsi înscrisese fetita la o scoala populara de muzica. Au investit enorm pentru a o vedea-o pe scena, plateau mereu suplimentar profesorului pentru a-i oferi acesteia un loc într-un spectacol, desi fata nu avea deloc voce. Copilaria ei era împartita între scoala, teme si cursul de muzica la care mergea aproape zilnic si care nu facea minuni, copilul nu avea abilitati si nu performa. Este foarte talentata, îmi spunea mama ori de câte ori o întâlneam. O ducem si la festivalul de la Mamaia! Pâna într-o zi când, la un spectacol cu mult public, fetita ajunsa acum la pubertate a interpretat o melodie. Tinerii din sala au râs si au apostrofat-o rautacios. Pentru copil a fost traumatizant, în ciuda insistentelor si a certitudinilor parintilor ei ca au de-a face cu un geniu muzical, aceasta a refuzat sa mai participe la astfel de evenimente. Am talent, dar cu astfel de oameni care nu apreciazasi nu vor decât manele, nu poti sa faci muzica! mi-a spus fata destul de convinsa de abilitatea ei înnascuta, dar practic absenta în realitate. Lilian Katz, specialist în psihologia educationala, avertiza: „când încetati sa fiti atenti la activitatea unui copil pe care îl laudati excesiv, el va înceta sa mai faca acea activitate”. Într-adevar, majoritatea articolelor stiintifice confirma faptul ca, cu cât rasplatim mai mult oamenii pentru ceea ce au facut, cu atât interesul pentru activitatile lor dispare mai repede. Apare întrebarea fireasca: lauda contribuie la dezvoltarea „omului bun”? Se pare ca nu, copiii mici, care sunt adesea laudati pentru ca dau dovada de generozitate, manifesta, de fapt, mult mai putin generozitate decât alti copii. De fiecare data când auzeau „Sunt atât de mândru de tine ca ai ajutat”, acestia au devenit mai putin interesati sa ajute sau sa împartaseasca din lucrurile lor atunci când parintii nu erau de fata. De ce? Fiindca aceste actiuni au început sa fie privite de catre copil nu ca pe ceva valoros facut de el singur, ci ca fiind important pentru adult pentru a-i face pe plac, pentru a-i observa reactia si a primi lauda. Generozitatea a devenit, în acest caz, un mijloc pentru atingerea unui scop. O parte din motiv este pierderea interesului. În parte, copiii îsi pierd înclinatia spre risc si experimentare, iar acesta este un element important pentru creativitate, de îndata ce copilul începe sa se gândeasca sa faca ceva de dragul laudei, el pierde tot farmecul acestui proces. În plus, aceasta abordare ignora gândurile, sentimentele si valorile care stau la baza comportamentului individului. De exemplu, poate împarti un sandvis cu un prieten din diverse motive – pentru ca celalalt copil sa nu moara de foame, sa zicem, sau pentru ca acel copil este prietenul lui si simte nevoia sa împarta sandviciul cu el. Lauda pentru actiune ignora motivul real si mai rau este faptul ca treptat copilul va alerga doar dupa laude când va face un gest pentru semenii lui. Când laudam este important sa subliniem ce anume a facut copilul „bine” si de ce este „bine”, apoi trebuie sa ne exprimam atitudinea fata de aceasta actiune. „Te descurci mai bine fata de cum te descurcai ieri”, „Îmi place ca esti atât de ambitios”, „Sunt multumit când duci lucrurile pâna la capat”, „În fiecare zi devii din ce în ce mai bun”, „Stiam ca poti face asta”, „Pentru un copil de vârsta ta te descurci bine pe bicicleta, dar vom încerca mai mult si mâine!” Acest lucru formeaza o stima de sine adecvata la copil. În plus, ajuta la determinarea punctului de referinta în ceea ce este „bun” si ce este „rau”, cum sa te comporti si cum sa nu te comporti. Când descrii unui copil ceea ce vezi sau simti, are un efect aproape magic asupra lui. Cu propriile tale cuvinte, nu doar confirmi valoarea eforturilor depuse de el, ci îi dai încredere. Si de aceasta încredere au nevoie micutii nostri pentru a fi cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai destepti. Cristina Danilov este psiholog
