Avem o problema cu forta de munca, o stim cu totii, în special cu lipsa oamenilor pregatiti profesional/ calificati/ disponibili de a munci. Care sunt cauzele acestei probleme? Migratia economica este principala cauza care determina scaderea efectivului populatiei active economic si care a luat amploare mai ales dupa aderarea României la UE. Apoi, scaderea natalitatii si migratia economica conduc la îmbatrânirea populatiei si la reducerea activitatii economice la segmentele mai înaintate în vârsta (îmbatrânirea fortei de munca). La aceste cauze se mai adauga si scaderea interesului pentru scoala al tinerilor si/ sau pentru munca al adultilor tineri (cu vârste între 15 -34 de ani). Scaderea interesului pentru educatie si formare profesionala la tineri nu este o noutate. Democratizarea vietii sociale si economia libera au venit la pachet cu drepturile si libertatile individului, inclusiv libertatea de a nu munci. Munca este un drept, nu o obligatie. Dreptul la munca este prevazut de Constitutie si nu poate fi îngradit. Suntem liberi sa ne alegem profesia/ ocupatia/ locul de munca. Totodata, nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca exercitând o anumita profesie, la un loc de munca oricare ar fi acesta. Pâna de curând, învatamântul obligatoriu era de 11 clase, începând cu clasa pregatitoare si pâna la clasa a X-a. Potrivit unei prevederi legale din 2020, devin obligatorii grupa mare de la gradinita si clasele a XI-a si a XII-a, ceea ce înseamna 14 ani de scoala. Cu toate acestea, scoala româneasca se confrunta cu abandonul scolar si analfabetismul functional. Odata cu scaderea interesului pentru scoala se manifesta si fenomenul de amânare a încadrarii în munca a tinerilor. Tot mai multi tineri prefera sa (mai) copilareasca, amâna cautarea activa a unui loc de munca, sunt întretinuti de parintii din tara sau de catre cei plecati la munca în strainatate. Categoria tinerilor care abandoneaza scoala, nefiind interesati de o anumita calificare/ formare profesionala si nici nu muncesc, s-a extins si ca urmare a modificarii valorilor, principiilor, stilurilor de viata caracteristice unei „societati deschise”. Din punct de vedere educational si profesional, tinerii se pot afla în urmatoarele situatii: (1) tineri care învata si/sau urmeaza o forma de pregatire profesionala, dar nu sunt încadrati în munca; (2) tineri care învata si totodata muncesc; (3) tineri care nu învata, dar muncesc; (4) tineri care nu învata, nici nu muncesc. În cele ce urmeaza, voi discuta despre ultima categorie de tineri care în jargonul politicilor europene sunt identificati prin acronimul NEET. Termenul NEET a aparut pentru prima data în anii 1990, în discutiile politice din Marea Britanie despre necesitatea (re)integrarii educationale a tinerilor cu vârste între 16 si 18 ani care abandonasera scoala si care nu munceau. Începând cu anul 2010, în cadrul initiativei „Tineretul în miscare” a Strategiei Europa 2020, a fost lansat conceptul de tineri NEET (young people neither in employment, nor in education or training) cu referire la un segment de populatie cu vârsta cuprinsa între 15 si 24 de ani care nu munceste, nu învata si nici nu urmeaza vreo forma de pregatire profesionala. Acest concept a fost utilizat ca indicator statistic în monitorizarea si evaluarea politicilor europene privind integrarea socioprofesionala a tinerilor cu vârste între 15-24 de ani, categorie de vârsta ulterior extinsa la 15-29 de ani. În raportarile Eurostat se utilizeaza si categoria de adulti tineri cu vârste între 20-34 de ani. Când ne referim la NEET nu trebuie sa avem în vedere doar somerii, persoanele tinere înregistrate de la agentiile de ocupare a fortei de munca ca fiind aflate în cautarea unei slujbe. În categoria de NEET intra si tinerii care nu sunt disponibili sa munceasca sau sa se întoarca în sistemul educational pe motiv ca sunt în cautarea unor oportunitati de munca conform propriilor aspiratii (conditii de munca/ pachet salarial), deoarece au dizabilitati si nu gasesc locuri de munca orientate spre nevoile lor speciale, tineri bolnavi sau care au în grija persoane bolnave, sau pur si simplu tinerii care îsi iau un an sabatic în care calatoresc, citesc, activeaza în structuri de voluntariat (NEETs voluntari). Ultima statistica furnizata de Eurostat arata ca la nivelul UE-27, în anul 2020, erau aproximativ 14 milioane de adulti tineri (cu vârste între 20 si 34 de ani) fara ocupatie: nu munceau si nici nu învatau, reprezentând 17,6- din totalul populatiei din aceasta categorie de vârsta, în crestere cu 1,2- fata de anul 2019. Italia (29,4-), Grecia (25,9-), Spania (22,3-) sunt tarile plasate pe primele pozitii în ordinea descrescatoare a clasamentului european al NEETs. Olanda (8,2-), Suedia (8,8-) si Luxembourg (9,6-) sunt tarile care au cei mai putini NEETs. La nivel european, femeile NEET sunt mai multe decât barbatii: 21,5- femei tinere cu vârste între 20-34 de ani fata de 13,8- de barbati din aceeasi categorie. Cel mai mic procent de barbati NEET s-a înregistrat în Cehia (5,6-), iar pentru femeile NEET în Olanda (9,5-). Italia ocupa prima pozitie în clasamentul european al adultilor tineri care nu muncesc si nici nu învata, atât la barbati (24-), cât si la femei (35-). În România, la 1 ianuarie 2020, populatia stabila era de 19.328.838 persoane din care adulti tineri (cu vârste între 20 si 34 de ani) erau 3.427.488 persoane. Conform datelor Eurostat pentru anul 2020, în România, NEETs (20-34 ani) reprezentau 20,2-, ceea ce înseamna ca avem un numar de 685.498 de adulti tineri fara ocupatie. În tara noastra, femeile NEET reprezinta 29,2-, pe când barbatii NEETs 11,7-. Explicatia pentru faptul ca numarul femeilor NEET este aproape dublu fata de barbatii NEET este ca, în România, barbatii tineri îsi gasesc mai usor de munca în meserii care necesita munca fizica (agricultura, constructii, industrie), accepta sa ocupe si locuri de munca fara o calificare profesionala speciala, femeile tinere sunt angrenate în muncile gospodaresti, inclusiv îngrijirea persoanelor vârstnice. Aceasta discrepanta în functie de sex este amplificata de mediul de rezidenta: cele mai multe femei fara ocupatie (NEETs) sunt în mediul rural, mai îndepartat de centrele urbane, în care predomina conceptiile, valorile, ocupatiile traditionale. Faptul ca unul din cinci adulti tineri (20,2-) cu vârste între 20 si 34 de ani nu învata si nici munceste reprezinta o bomba sociala cu efect pe termen lung. Criza economica din perioada 2009-2012 a afectat destul de multa aceasta categorie sociala. Statisticile oficiale Eurostat/ INS arata ca somajul afecteaza într-o masura mult mai mare persoanele tinere (15-24 de ani) si adultii vârstnici (55-64 de ani), iar rata saraciei relative la tineri este de 30-, fata de 23,8- la nivelul întregii populatii din România. Pandemia de COVID-19 amplifica problemele NEETs, mai ales ale tinerilor din rural si urbanul subdezvoltat, pe cei care au absolvit doar învatamântul obligatoriu sau care au parasit timpuriu scoala, fara o calificare ceruta de piata muncii, exclusi din societatea digitala. Acestia devin victime ale discriminarii, marginalizarii si excluziunii sociale, cu sanse reduse de (re)integrare socioprofesionala, cu risc de implicare în infractiuni si criminalitate organizata. Atunci când clamam lipsa fortei de munca, sa ne reamintim de cei 20- de NEETs din România si sa ne întrebam ce am facut concret pentru scolarizarea, formarea profesionala si aducerea lor în câmpul muncii. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi.
