Delestati de centru si captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut si desconsiderarea de la nivelul Bucurestiului, moldovenii din România aleg solutia cea mai simpla: stergerea sau renuntarea la identitate. Exemplele sunt multiple si deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergentele teritoriale bucovineana (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceana si galateana, la tendintele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iasul în sistemul universitar. În aceste conditii, sa nu întelegi necesitatea unor miscari care militeaza pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusa de catre centru e cam prea mult! Într-o lume a informatiilor superficiale si a geopoliticii regional-europene ce se consuma, cel mai adesea, într-o logica binara (prieten/non-prieten sau dusman/non-dusman), e lesne sa arati cu degetul catre cei ce vad viitorul tarii noastre altfel decât cel proiectat si construit anapoda, în favoarea centrului unic de decizie la nivel national, de catre înaintasi si de catre contemporani! „Ei sunt cu rusii!” Am surprins deseori aceasta formulare în comentariile din josul unor articole din media româneasca sau de pe Facebook. Articolele erau despre actiunile societatii civile, fie pe tematica autostrazilor (sau mai degraba a lipsei oricarei perspective în acest sens pentru Moldova!), fie despre actiunile îndreptate împotriva exploatarilor de gaz si titei de sist, slava Domnului, înca neîncepute, de la Pungesti sau pe aiurea prin tara. Nu suntem cu rusii si nici cu moldovenii statalisti din stânga Prutului, dragilor! Mai mult, miscarile civice extrem de active sunt initiate de persoane de vârsta a II-a, educate în ultimele doua decenii ale secolului al XX-lea, când sentimentele fata de marele fost vecin nu erau tocmai de prietenie! Cu toate acestea, moldovenismul – ca miscare regionala, ce pare a se construi în fragmentul vestic al fostului stat, ce a supravietuit pâna în epoca moderna, poate genera confuzii în mintea spectatorilor neimplicati. Neimplicati fie din comoditate, fie pentru ca n-au fost niciodata „la Moldova”! (Observati cum în aceasta formulare un teritoriu cu dimensiuni regionale e declasat la nivelul unui loc, a carei forma de reprezentare cartografica e, de obicei, un punct. Nu am auzit niciodata pe cineva ca a fost, sau nu, „la Transilvania” sau „la Dobrogea”!) În ciuda faptului ca în ultimii ani discursul regionalist al moldovenilor din partea apuseana s-a articulat si a capatat consistenta, e mai putin eficient decât cel al regionalistilor ardeleni (sau banateni!). În prima parte a articolului spuneam ca sunt cel putin doua motive ce determina aceasta stare de fapt. Primul, lamurit în mare acum doua saptamâni, ar fi ca unei periferii mai înstarite îi e mai lesne sa-si articuleze un discurs regionalist, prin care sa-si arate nemultumirea fata de guvernanta centralizata, indiferent daca se bazeaza, sau nu, pe realitati obiective. Cel de-al doilea motiv e legat de existenta celei de-a doua Moldove! Sa ne aducem aminte ca acum câtiva ani au avut loc manifestari la Skopje, Bitola si în alte orase nord-macedonene importante. Motivul: schimbarea numelui Fostei Republici Iugoslave Macedonia, în Macedonia de Nord, sub presiunea statului grec, care si-a aparat cu eficienta teritorialitatea regiunii Macedonia din interiorul frontierelor sale. Asa ar fi trebuit sa stea lucrurile si cu Republica Moldova. Teoretic, nu e nimic legitim în aceasta denumire oficiala a republicii din stânga Prutului si (mai ales!) în simplificarea denunirii sale în vorbirea cotidiana. Am acceptat-o poate initial pentru ca aveam în cap ideea ca poate fi ceva temporar. Sau poate e vinovat analfabetismul geopolitic al parlamentarilor români ai anilor ’90 ce s-au grabit sa fie primii ce au recunoscut statul Republica Moldova, fara sa puna conditii în ceea ce priveste denumirea oficiala. Lucru clar, nu e ceva temporar, ba din contra, pare ceva de lunga durata. Beneficiind de aceasta denumire, multi din republica se considera mostenitorii statului medieval Moldova. Mai recent, multe institutii de la Chisinau o iau pe scurtatura. Vedeam recent ca Institutul de Statistica din Republica Moldova îsi asuma si numele simplificat de „Statistica Moldovei”. Mai mult, politicieni de rang înalt din România (dar si cetatenii români, inclusiv locuitori ai Moldovei apusene - n.r.) o iau pe aceeasi scurtatura, referindu-se la statul vecin ca la Moldova, nu ca la Republica Moldova. Confuzie aparent banala, dar care în timp formeaza o perceptie total gresita asupra acelui teritoriu. Orice denumire era de preferat în locul uneia care sa permita aceasta confuzie geopolitica. Pentru exteriorul României, dar si pentru interiorul ei, Moldova asa cum o stim noi, locuitorii teritoriului, nu exista! Mai mult, pentru Bucuresti, acest teritoriu – delestat de orice urma de decizie la nivel intra-regional –, devine un teritoriu agasant. Dar iata ca proiectul României centralizate îsi arata limitele, iar ecarturile de dezvoltare, aflate în crestere, dintre Bucuresti si regiunile mai pregatite sa intre în competitie cu celelalte regiuni europene, pe de o parte, si periferiile neglijate, pe de alta parte, stau dovada! În ochii celor din exterior am devenit nord-estici sau sud-estici în functie de pozitia noastra topografica. Însa, alaturi de noi e un vechi fragment, alta data periferic (Republica Moldova), din ce în ce mai teritorializat, care-si însuseste istoria vechiului stat moldovenesc, alimentând-o cu naratiuni a caror localizare e externa configuratiei sale actuale, utilizând si unele exotice, precum casatoria unei fiice de-a lui Stefan cel Mare cu unul dintre fiii lui Ivan al III-lea, inoculând astfel ideea existentei unor relatii strânse si timpurii între Moldova si Rusia, care au ajuns sa aiba granite comune de abia în secolul al XVIII-lea. Devenim un interstitiu în interiorul unui alt interstitiu teritorial! Delestati de centru si captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut si desconsiderarea de la nivelul Bucurestiului, moldovenii din România aleg solutia cea mai simpla: stergerea sau renuntarea la identitate. Exemplele sunt multiple si deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergentele teritoriale bucovineana (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceana si galateana, la tendintele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iasul în sistemul universitar. În aceste conditii, sa nu întelegi necesitatea unor miscari care militeaza pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusa de catre centru e cam prea mult! George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
