Grila de lectura feminista a filosofiei lui Descartes face parte dintr-un proiect mai amplu de interpretare a filosofiei clasice, urmarind în ce masura constructia anumitor concepte filosofice, definirea sau utilizarea acestora implica ori exclude problema genului, a distinctiei dintre masculin si feminin. La o prima vedere, ideile lui Descartes nu au în vedere în vreun fel natura femeii, însa iluministii au folosit conceptia sa despre ratiune pentru a demonstra egalitatea femeii cu barbatul, în timp ce mai recent, dimpotriva, ratiunea carteziana a fost considerata ca având un caracter strict masculin. Drept urmare, Descartes a lasat loc interpretarilor diferite, chiar contradictorii. Lectura feminista a filosofiei lui Descartes pune în joc argumente care conduc la concluzii diferite. S-a sustinut ca rationalismul lui Descartes reprezinta o masculinizare culturala a gândirii. Modelul cunoasterii pe care Descartes îl avanseaza pentru stiinta moderna se bazeaza pe claritate, detasare, transcendere a corporalitatii, ceea ce înseamna în viziunea unor interpretari feministe un model masculin al cunoasterii. Stiinta moderna, cu valorizarea obiectivitatii si a claritatii, a ceea ce este distinct, desconsidera imaginatia si sentimentul, moduri ale unei cunoasterii mai feminine. Ca obiectie la aceasta s-ar putea aduce în discutie semnificatia lui cogito la Descartes, prin cogito acesta întelegând gândire, dar si vointa, imaginatie sau sensibilitate, iar nu doar ratiune, asa cum sustine rationalismul cartezian, între cel din urma si Descartes neputând pune semnul egal. Spre deosebire de punctul de vedere anterior care îl identifica pe Descartes cu rationalismul cartezian si pe cel din urma cu o paradigma culturala sub semnul masculinului, unii autori atrag atentia asupra rolului irationalului la Descartes sau chiar descopera elemente non-masculine în textele sale. Mai degraba, Descartes pare sa încurajeze egalitatea dintre barbati si femei, întrucât si femeile, si barbatii sunt înzestrati cu capacitatea de a judeca sau bunul-simt. Însa a trata femeile în mod egal, în baza judecatii rationale prezenta deopotriva la barbati si femei, reprezinta discriminare, daca judecata rationala este caracterizata în termeni masculini. Mai departe, a atras atentia impactul pe care Descartes l-a avut asupra femeilor din epoca sa, în special prin corespondenta filosofica (dintre celebrele sale interlocutoare prin scrisori, amintim pe printesa Elisabeta de Boemia sau pe regina Cristina a Suediei). Mult discutata corespondenta filosofica între barbati si femei a aparut ca o consecinta a ideii ca oricine e capabil sa mediteze si sa practice noua filosofie de secol VII, femeile nemaifiind nici ele excluse de la studiul filosofiei. Femeile au avut un cuvânt de spus si cu privire la filosofia lui Descartes. În fine, în general, femeia a fost asociata în cultura cu irationalul imaginatia, fantezia, metafora, visul, chiar cu nebunia, vrajitoria, în timp ce modelul cultural al barbatului s-a cladit pe valorile rationalului, constientului, obiectivitatii. Însasi dualitatea dintre minte si corp a fost cultural codificata în termenii masculin si feminin. Identificarea femeii cu ceea ce înseamna corporalitate si irational ofera argumente pentru excluderea femeii de la activitatile ce presupun rationalitate sau obiectivitate. Grija fata de corp sau treburile gospodaresti, ca activitati de la care barbatul are tendinta de a se sustrage, îi sunt rezervate femeii. Asocierea femeii cu sensibilul pe care barbatul trebuie sa-l depaseasca, spre a avea acces la adevar, cultivând o gândire pura, eliberata de impuritatile corporalului conduce la o conceptie asupra inferioritatii femeii si sustine discriminarea acesteia, inegalitatea. Într-un anume sens dualismul cartezian si cultul ratiunii care a decurs de aici au contribuit la deprecierea femeii în istorie, la sustinerea unei paradigme esentialiste, rationaliste, masculine în interiorul careia asemenea conceptii depreciative au putut sa apara. Argumentele pe baza carora filosofia lui Descartes se rasfrânge asupra chestiunii genului difera, unele aratând ca Descartes a deschis era barbatului în cultura, altele ca dimpotriva prin intermediul filosofiei sale s-ar putea sustine egalitatea de gen, cu atât mai mult cu cât foarte multe femei s-au apropiat de filosofia sa. Asemenea argumente permit diferite lecturi feministe ale filosofiei lui Descartes, sunt îndreptatite istoric si moral, iar unele pot constitui practici ale interpretarii care se pot converti în teorii. Dintre acestea, s-a spus ca primele doua meditatii metafizice ar fi fost scrise în maniera feminina întrucât manifesta o anumita anxietate epistemologica, favorizând confuzia, contradictia (îndoiala, vis), iar nu claritatea si precizia. O anume irationalitate a fost astfel detectata în spatele rationalismului lui Descartes. Alte autoare noteaza ca subiectul cartezian este încontinuu bântuit de gândirea inconstienta. Rolul inconstientului la Descartes este dezvaluit prin asocierea filosofiei sale cu opera lui Lacan. Atasamentul lui Descartes fata de introspectie, imaginatie, intuitie din „Meditatiile metafizice” reprezinta elemente culturale asociate cu feminitatea. Replica lui Lacan la „Gândesc, deci exist” ar putea fi „Gândesc unde nu sunt, deci sunt unde nu gândesc”. Eul constient pare dublat de un subiect inconstient. Dana Tabrea este profesor, doctor în filosofie si critic de teatru (membru AICT)
