Ce ma intriga pe mine extrem de mult este dependenta tehnologica din ultimii ani care a devenit una obligatorie pentru o supravietuire decenta. Si nu exagerez deloc aici. Daca cineva nu are cunostinte minime tehnologice în societatea actuala, acela nu poate trai o viata normala dupa standardele minime actuale. Ce înseamna o dependenta? Dex-ul zice: 1. Situatia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. Sinonime: aservire, atârnare, servitute, subordonare, supunere. Antonime: autonomie, independenta, neatârnare, suveranitate; 2. Tulburare psihica manifestata prin lipsa de initiativa, prin atasament total fata de unele persoane; 3. Stare patologica datorata obisnuintei de a consuma alcool, stupefiante, medicamente etc. Ei bine, se pare ca termenul acesta si-a largit cu mult întelesul si a devenit unul din ce în ce mai frecvent întâlnit si folosit de toti oamenii. Daca la început se marginea doar la câteva aspecte din viata unui individ, de cele mai multe ori care tineau de supravietuirea însasi - de exemplu, era dependent de hrana ca sa nu moara de foame, de haine pentru ca altfel ar fi murit de frig, de siguranta ca sa nu fie ucis de diverse elemente exterioare -, cu timpul sfera dependentelor s-a largit din ce în ce mai tare. Acum putem spune ca suntem dependenti de lucruri extrem de marunte care aproape ca frizeaza absurdul. De exemplu, fiica-mea e dependenta de multe lucruri „absolut capitale”, printre acestea fiind o pernuta de dormit si pieptanatul dimineata sau înainte de a pleca undeva. De ce zic asta? Pentru ca nu poate sa doarma, la propriu, fara pernuta respectiva si nici sa iasa undeva în lume fara sa fie pieptanata în prealabil. Întâmplarea face ca weekendul trecut am mers doar eu cu ambii copii într-o minivacanta de doua zile la munte. Înainte de culcare, seara, la pensiune m-au trecut toate racorile în timp ce cautam prin bagaje si nu gaseam pernuta vitala. Din fericire, iar acela a fost un noroc chior, obiectul era în masina, altfel nu aveam decât solutia de a ma întoarce acasa, 3 ore de mers dus, 3 întors, pentru a-l recupera si abia apoi a continua minivacanta în „liniste”. Dar, ce sa vezi, norocul meu a luat sfârsit pentru ca dimineata am constatat cu stupoare ca am uitat sa luam pieptanul. Toate planurile din ziua respectiva riscau sa fie date peste cap din cauza unui obiect atât de banal si chiar primitiv. Am scotocit de zeci de ori bagajele, fiecare dintre noi în parte, dar nu am gasit nimic care sa semene macar cu unealta blestemata. Am rascolit si masina, am cautat chiar si la roata de rezerva, m-am uitat la motor, nimic. Nu am avut încotro asa ca m-am îmbracat si am iesit la minus 8 grade Celsius sa caut un pieptan în micul oras, duminica. Dupa o haladuire de jumatate de ora pe strazi pustii, întrebând chiar si la tarabele de legume din piata, m-am întors cu mâna goala. Doar o minune a facut ca atentia si judecata fetei sa fie în asa fel directionate, încât sa tinteasca mai mult catre planurile imediat urmatoare decât catre pieptanat. Sincer, intrasem un pic în panica pentru ca nu aveam alta solutie decât sa confectionez eu unul din lemn sau os. Si-a legat parul pur si simplu în coada si apoi a uitat. Dar, repet, asta a fost aproape o minune, în viata minunile sunt rare. Am vazut dependente dintre cele mai ciudate, de la imposibilitatea de a dormi fara un accesoriu, cum a fost cazul fiica-mii, pâna la altele mai grave, cum ar fi sa ramâi constipat zile la rând pentru ca nu poti sa te usurezi în alt loc decât la tine în baie, pe toaleta personala de acasa, ori sa te închizi în pensiunea de pe vârful muntelui si sa nu dai ochii cu nimeni pentru ca nu ai luat cu tine speed-stick-ul si ai impresia ca puti. Unele dintre acestea îti pot pune fara nicio exagerare sanatatea, linistea familiala si chiar viata în pericol, dar nu ai încotro, tu ti le-ai cultivat si tot tu trebuie sa traiesti cu sau fara ele. E atât de simplu si totusi îngrozitor de complicat. Sa spunem ca micile dependente personale pot fi la un moment dat trecute cu vederea în cazuri extreme când viata sau integritatea ta fizica sunt amenintate, atunci vrând-nevrând revii în punctul în care erai când ai iesit din „fabrica”, curat. În cazul unui razboi sau catastrofa, de pilda, îti dai seama ca elementele si conditiile de baza pentru supravietuire sunt mai importante decât milioanele de chestii create superficial în stare de pace, liniste, caldurica si huzur. Atunci, într-adevar, nu mai conteaza unde dormi, atâta timp cât ai unde sa pui capul, ce si cum manânci, atât timp cât mâncarea este relativ comestibila, ce îmbraci, daca îti tine de cald s.a.m.d. Dar ce ma intriga pe mine extrem de mult este dependenta tehnologica din ultimii ani care a devenit una obligatorie pentru o supravietuire decenta. Si nu exagerez deloc aici. Daca cineva nu are cunostinte minime tehnologice în societatea actuala, acela nu poate trai o viata normala dupa standardele minime actuale. Am sa dau aici un exemplu real, cum fac de fiecare data. Cu ocazia unei înmormântari, o doamna din judet a fost nevoita sa vina în oras, la Iasi, pentru a asista la nefericitul eveniment. A venit, cum facuse si înainte, adica acum câtiva ani, cu trenul, dar odata coborâta în gara, viata s-a dovedit a fi una cu totul straina fata de ceea ce stia. Primul obstacol a fost imposibilitatea de a mai procura bilet de calatorie pentru transportul în comun, acestea fiind disponibile acum doar la aparatele automate special instalate unde trebuie sa bagi bani sau sa scanezi card bancar si sa apesi pe câteva butoane. Cu alte cuvinte esti nevoit sa fii familiarizat cu o anumita tehnologie pe care doamna habar nu avea de unde sa o apuce. A stat o perioada buna în fata unui astfel de aparat, în frig, dar negasind nicio cale de a comunica cu el si nefiind nicio persoana care sa o ajute, a renuntat si a plecat mai departe pe jos. Toata ziua a mers doar pe jos pentru ca a fost informata de unii ca si în mijloacele de transport în comun trebuie sa stii cum sa utilizezi tehnologia, nimic nu mai e simplu. A dezvoltat, cu alte cuvinte, o groaza de tehnologie. Desi povestea este graitoare de la sine, trebuie totusi trasa si o concluzie, de data asta si cu o amprenta personala, care începe cu o întrebare cât se poate de punctuala: de ce trebuie, domnule, actualizate toate aplicatiile si programele o data la câteva luni? De ce nu se pastreaza acelasi format într-o generatie? Daca ceva functioneaza foarte bine, ne-am obisnuit cu el si e ok, de ce trebuie „îmbunatatit”? Ce avea forma clasica de yahoo mail sau cea de gmail? Dar cea de Facebook? De ce trebuie sa se schimbe toate cât mai des posibil? Va bateti joc de noi!? Am aflat de la stiri ca magazinele mari vor sa scoata toti angajatii de la casele de marcat si sa introduca doar aparate pentru autocitire de preturi unde clientii îsi scaneaza singuri produsele si platesc. Pai, în cazul asta, o mare parte a populatiei României va trebui sa renunte la cumparaturi în marile magazine si sa revina la cele mici de cartier cu vânzatori în carne si oase, pentru ca îi va fi imposibil sa se descurce. Un batrân de la respectivele stiri a raspuns la întrebarea reporterului daca se descurca în aceasta epoca a tehnologiei astfel: „Nu avem încotro, domnisoara, altfel suntem pierduti!” Dar acel batrân reprezinta doar 1- dintre cetatenii de vârsta lui, unul care face tot posibilul sa tina pasul cu nebunia numita „evolutie”, restul, majoritatea, au pierdut demult pasul. Cu aceia ce facem? Cum sa fii pierdut fara tehnologie? Cui lasam generatii întregi, pe parintii si bunicii nostri? Le cream o rezervatie, îi bagam în lagare, îi punem pe o insula pustie unde sa moara „linistiti” în „lumea lor înapoiata”?... Briscan Zara este scriitor si publicist
