Lumea fotbalului si-a dat seama, în sfârsit, ca schimbarea la nesfârsit a selectionerilor nu este o solutie. Iar o schimbare la vârful FRF, legitimat de vot unanim, este imposibila. Un nou moment penibil în fotbalul românesc, poate un record de penibilitate. În 1967, cei mai în vârsta îsi amintesc de un Elvetia-România 7-1 la Zürich, în preliminariile Campionatului European, într-o grupa din care mai faceau parte Italia si Cipru. Un rezultat fara trecut si fara viitor. La Bucuresti, România învinsese Elvetia cu 4-2, dupa 4-0 la pauza (!), iar la echipa tricolora lucra legendarul Ilie Oana secondat de Pisti Kovacs, viitorul „mag” de la Ajax Amsterdam. Elvetia a jucat, e drept, la Cupa Mondiala din Anglia 1966, unde a obtinut zero puncte, cu golaveraj de 1-9 si de atunci n-a mai realizat nicio victorie. România era pe val, aduna victorie dupa victorie, între care un 2-1 cu Franta pe „Parc des Princes”si era receptata ca un mare pericol pentru Italia,marea râvnitoare la locul I în grupa, unicul calificant. Acest rezultat a fost atât de socant întrucât multi au crezut varianta uneiintoxicari în masa la restaurant a delegatiei tricolore de catre gazdele helvete.Scriitorul iesean Mircea Radu Iacoban, care a comentat meciul la radiosi TV, a negat vehement. Delasare generata de convingerea ca ai nostri ca brazii sunt mari favoriti. Urmarea? Oanasi Kovacs au fost matrasiti si înlocuiti cu o cooperativa de antrenori (cinci la numar!) cu sarcina de a rezista „squadrei” pe stadionul „23 August”. Da de unde? Epilogula fost si mai halucinant: România a iesit din grupa peste Elvetia, fiindca zmeii din Cantoane au fost biruiti în Cipru, de o echipa zdrobita de tricolori cu scorul agregat de 12-1. Revenind în istorie, dezastrul actual pare maidramatic, fiindca nu e vorba de un singur meci, ci de o intoxicare în masa a unui nucleu de jucatori pe perioada a patru meciuri, dintre care „doua” mai mult decât penibile. Publicul de pe Giulesti, care a purtat pe tricolori spre victoria norooasa din meciul cu Finlanda, a cerut din nou demisia. Demisia cui? Nimic nou: demisia s-a cerut si la primul meci al tricolorilor sub mandatul lui Edi Iordanescu,amicalul cu Grecia,ceea ce a determinat mutarea fiefului din Ghencea în Giulesti. Numai ca nici atunci si nici acum nu s-a cerut demisia exclusiva a lui Iordanescu ci a întregului colectiv de la care putem zice ca depanda destinul fotbalului românesc. Sa le luam pe rând:microbistii nostri si-au dat, în sfârsit, seama ca problema profunda care macina nationala nu este selectionerul: au fost rulati Iordanescu senior, Daum,Contra,Radoi si nu s-a schimbat nimic în fond. Sidaca startul de mandat al lui Iordanescu junior este un record negativ chiar si în istoria recenta a vremurilor de restriste si jele, suporterii au ajuns la concluzia ca schimbarile perpetue de selectioneri nu sunt solutii. Trebuie taiat raul de la radacina – glasuiesc suporterii si acestia se exprima: „Nu e FRF”(eufemism) si „Jos Burleanu”. Pe de alta parte, cei de la Federatie merg pâna în pânzele albe cu Edi. Si-or fi dat seama ca jucatorii (care, în ciuda, valului de adrenalina care ne macina, nu sunt chiar lipsiti de valoare) nu pun osul?Asa se pare din moment ce Burleanu si Stoichita îi cer selectionerului sa„taie în carne vie”. Mai degraba cei de la FRF siau realizat ca nu au cu cine sa-l schimbe pe Iordanescu: Petrescu si Mutu au contracte, Hagi e legat de „conflictul de interese”, Bölöni si Radoi nu vor mai accepta o negociere iar de o altaaventura cu un selectioner debutant n-are chef nimeni Burleanu nu poate fi demis de factorii politici, fiindca sare UEFA ca muscata de sarpe. Cu ani în urma, Polonia a fost amenintata cu excluderea, pentru ca presedintele Federatiei a fost demis de guvern pentru coruptie.Si era vorba de legendarul Grzegorz Lato!Autoritatile lesesti au fost convinse sa faca cale întoarsa. Ca Burleanu ar putea sa fie convins sa demisioneze singur de rusine, n-are sens sa discutam, fiindca este aparat de unanimitatea votului si, vorba chibitului „ de unde, frate,rusine”? Asa ca râmânem în continuare cu Razvanel si Mihaita„Lippi” la butoane, cu Edinho la executie si cu sperante ca va pica salvarea din cer. Fiindca, în acest status-quo, o reforma de la radacina în fotbalul românesc, care sa porneasca de la cele mai marunte centre de copii si juniori pâna la vârf este imposibila! Nicolae GRECU
