Grandomania lui Putin, formatia lui de kaghebist, discursul delirant cu care însoteste razboiul din Ucraina, ura fata de Occident si fata de regimurile democratice precum si - mai ales - amenintarile cu un posibil conflict nuclear fac din dictatorul de la Kremlin un personaj extrem de periculos. Stalin ar avea toate motivele sa-l admire. Am vazut recent, la televiziunea publica, un episod dintr-un serial documentar ce prezenta viata sexuala a câtorva mari dictatori din secolul XX. Filmul nu aducea elemente noi si nici comentariile specialistilor invitati sa dezbata chestiunea nu erau cine stie ce. M-a frapat însa altceva: daca Mussolini si Hitler erau prezentati în toata hidosenia lor, în schimb Stalin si chiar Mao beneficiau de un tratament mai blând. Numarul victimelor celor doi dictatori comunisti era „revizuit” si sensibil mai mic decât numarul care a fost stabilit de cercetarile istorice serioase, se încerca chiar sublinierea partilor „pozitive” ale personalitatii lor. În definitiv, regasim aici vechea problema a ceea ce s-a numit „memorie hemiplegica”: spre deosebire de fascism si nazism, comunismului i s-au acordat circumstante atenuante sau a fost pur si simplu considerat drept un proiect admirabil, dar subminat de „excesele” si „erorile” unor lideri iresponsabili. Sunt de salutat, de aceea, initiativele din mass-media ce restabilesc, într-o maniera accesibila, adevarurile istorice. E cazul „dosarului” pe care revista Le Point îl consacra, saptamâna aceasta, lui Stalin. Titlul e înselator: Stalin, ultimele secrete. Nu ne e dezvaluit, bineînteles, nici un „secret”, în schimb sunt reamintite, oportun, câteva dintre „ispravile” teribilului tiran. A jucat un rol modest la Revolutia din octombrie, a gafat grav imediat dupa aceea, când Rusia sovietica invadeaza Polonia, dar a reusit sa mascheze esecul militar aruncând vina pe ceilalti. Paranoic, a avut în permanenta obsesia complotului. Era convins de inevitabilitatea razboiului dintre capitalism si comunism, era în cel mai înalt grad mefient fata de Occident, i-a suspectat de tradare pe Roosevelt si pe Churchill pe toata desfasurarea razboiului. Convins ca sistemul comunist trebuie sa se extinda (spre binele omenirii), a vrut sa cucereasca Finlanda si sa o transforme într-o republica sovietica, a anexat tot mai multe tari, iar dupa al doilea razboi mondial a ocupat jumatate din Europa. Unul dintre cele mai îngrozitoare momente a fost foametea din Ucraina de la începutul anilor 1930, foamete provocata în mod deliberat. Au murit atunci 4 milioane de ucraineni, doua milioane au fost deportati în Siberia. Deportarile au fost de altfel una dintre modalitatile pe care le-a folosit cu predilectie pentru a supune popoare si comunitati. Cel putin 3 milioane de persoane au fost „deplasate”, 320.000 de polonezi au fost deportati între 1939 si 1941, apoi peste un milion de cetateni rusi de origine germana, la care se adauga locuitorii tarilor baltice, moldovenii, tatarii din Crimeea, cecenii etc., etc. Cel mai interesant articol din grupajul pe care îl propune revista este semnat de un foarte cunoscut specialist în problemele comunismului sovietic, Nicolas Werth, si stabileste o paralela între Stalin si Putin. Actualul lider de la Kremlin a declarat ca Stalin a avut „merite imense”, a modernizat tara si a zdrobit nazismul. Recunoaste totusi ca represiunea, în timpul lui Stalin, a atins cote condamnabile, dar avertizeaza ca „diabolizarea” lui Stalin este una dintre armele favorite ale Occidentului împotriva Rusiei si a Uniunii Sovietice. Nu e de mirare, comenteaza Nicolas Werth, ca rusii au acum o imagine favorabila despre Stalin si ca mare parte dintre tineri nici n-au auzit de Gulag (care a si disparut din manualele de istorie). Este glorificat, în schimb, Marele Razboi de Aparare a Patriei, simbol al Rusiei marete, victorioasa asupra nazismului. Ce asemanari exista între Stalin si Putin? În primul rând cultul conducatorului, cult care, în ultimii ani, a devenit tot mai intens, cunoscând forme de-a dreptul caricaturale (Putin - marele sportiv, Putin - liderul neînfricat etc.). În al doilea rând regasim sistemul mafiot de a putere, dominat de serviciile secrete. Ca si Stalin, Putin îsi terorizeaza si îsi umileste subordonatii (si, adaug, îsi elimina adversarii politici, chiar daca nu la dimensiunile la care dusese asasinatul „tatuca” Stalin). În fine, comuna le e obsesia încercuirii, a pericolului care vine din Occidentul ostil (un Occident imperialist si decadent). Deosebirile sunt si ele importante. Stalin a vrut sa se impuna drept urmasul natural si continuatorul legitim al lui Lenin, pretinzând totodata ca aplica învatatura marxista. Ideologia lui Putin nu mai are nimic comun cu traditia marxist-leninista, ea este un amestec între ortodoxie, autocratie si nationalism. Figurile tutelare ale lui Putin sunt Ivan cel Groaznic si Petru cel Mare, iar obiectivul sau, exprimat în repetate rânduri, este glorificarea Rusiei eterne. Grandomania lui Putin, formatia lui de kaghebist, discursul delirant cu care însoteste razboiul din Ucraina, ura fata de Occident si fata de regimurile democratice precum si - mai ales - amenintarile cu un posibil conflict nuclear fac din dictatorul de la Kremlin un personaj extrem de periculos. Stalin ar avea toate motivele sa-l admire. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
