Daca odinioara gaseam resurse sa fac haz de necaz, astazi - recunosc - încep sa-mi pierd simtul umorului. În goana dupa mastere si doctorate, politicienii au transformat munca stiintifica într-o parodie. Plagiatul e - cu exceptiile de rigoare - o boala nationala. Fac parte dintr-o generatie care a vazut spectacolul penibil oferit de „elitele” politice comuniste ce au condus tara vreme de 45 de ani. În mare majoritate analfabeti functionali, luati de la coarnele plugului sau de la strung si cocotati peste noapte în functii înalte, posesori de diplome universitare obtinute cu ordin de la Partid, propulsati uneori chiar în Academie sau în alte foruri stiintifice (nu e cazul sa mai amintesc de ascensiunea fulguranta a „savantei de renume mondial”), toate aceste personaje au banalizat impostura si au aruncat în derizoriu meritocratia si respectul pentru munca intelectuala cinstita. La începutul anilor ’50, când era urgenta nevoie de cadre superioare cu „origine sanatoasa”, fenomenul a cunoscut derive halucinante. Existau acele asa-numite „universitati muncitoresti” care, alaturi de alte improvizatii institutionale, scoteau pe banda rulanta juristi, profesori, ofiteri de securitate etc. Ne amintim (sau macar unii dintre noi îsi amintesc) de Emil Bobu, figura din anturajul Ceausestilor, renumit pentru slugarnicia si pentru prostia sa, activist care a avut functii înalte în partid si în stat. Ei bine, Bobu - strungar la Atelierele CFR din Iasi - a facut în 1949 „Scoala juridica” (!) de un an dupa care a ajuns, fulgerator, procuror militar. Sotia lui, Maria Bobu, absolventa a patru clase, facuse si ea în acelasi an (dar la Bucuresti) „Scoala juridica” dupa care a devenit judecatoare si apoi procuror pentru ca, la finele anilor ’80, sa ocupe si fotoliul de ministru al Justitiei. Astfel de ascensiuni nu ar fi fost posibile fara complicitatea celorlalti lideri de partid, ei însisi - în majoritatea cazurilor - posesori ai unor titluri academice obtinute fraudulos. E drept însa ca atunci nu exista moda doctoratelor, fapt care a transformat doctoratul Elenei Ceausescu într-un eveniment singular, subiect de bancuri, într-atât de incongruenta era obtinerea titlului cu nulitatea intelectuala a postulantei. Daca odinioara gaseam resurse sa fac haz de necaz, astazi - recunosc - încep sa-mi pierd simtul umorului. În goana dupa mastere si doctorate, politicienii au transformat munca stiintifica într-o parodie. Plagiatul e - cu exceptiile de rigoare - o boala nationala. Dar în multe cazuri nici nu e nevoie sa mergi pâna la investigarea posibilului plagiat: e suficient sa-l vezi pe respectivul opintindu-se sa articuleze câteva fraze cât de cât coerente ca sa-ti dai seama ca e incapabil sa redacteze o lucrare. Bode e un Bobu (care a fost si el ministru de Interne) perfectionat: are tupeu, raspunde tâfnos celor care îi pun la îndoiala integritatea academica, scrie - ajutat de consilieri, desigur - mesaje acide pe retelele de socializare. E reprezentativ pentru noua clasa politica: agresiva, dar acomodanta „când o cer interesele partidului”, populata de semidocti cu pretentii, unii autori de carti care nu exista sau de lucrari pe care le-au primit… mostenire de la altii, precum Sorin Cîmpeanu, un caz exemplar de arivism. Vorbarie goala, inconsistenta, impostura, lipsa de coloana vertebrala: acesta este portretul robot al politicianului român. Acesti politicieni se afla acum la putere în România. Sansa noastra se numeste Uniunea Europeana, altfel ne-am duce cu totii de râpa. Si totusi… Gratie televiziunilor si presei traim si momente de un haz imens. Un astfel de moment s-a consumat acum câteva zile, la România TV, într-o emisiune animata de inenarabilul Ciutacu. El si mai multi invitati, printre care generalul (r.) Corneliu Dobritoiu si Catalin Harnagea, au comentat cu maxima seriozitate imagini de pe un joc video, pe care le-au prezentat ca fiind… secvente din razboiul din Ucraina. Nu era o premiera: acelasi lucru s-a întâmplat cu ceva vreme în urma la Antena3. N-am vazut emisiunea de la Antena, am vazut însa înregistrarea momentelor de la Ciutacu si va asigur ca ele sunt la fel de comice precum o comedie cu Stan si Bran. Generalul Dobritoiu juca rolul specialistului militar de înalta competenta si analiza imaginile în amanunt, cu risipa de detalii tehnice. Dobritoiu, invitat permanent pe la televiziuni, a ramas în istoria recenta printr-o fapta de arme memorabila: a cumparat, mult sub pretul pietei, un apartament de serviciu (afacerea „Case pentru generali”), isprava pentru care a primit un an de detentie cu suspendare. Celalalt combatant, Catalin Harnagea, e si el o prezenta permanenta în studiouri, unde tace îndelung, filosofic, pentru ca apoi sa emita judecati definitive. Si el a comentat cu aplomb jocul video, aratând ce arme noi si sofisticate au acum ucrainenii. Acest personaj, de o precaritate intelectuala flagranta, a fost seful Serviciului de Informatii Externe! O evolutie exista totusi: pe Bobu nu-l vedeam vorbind la televizor, el doar citea de pe foi la congresele si conferintele partidului. Astazi, alde Bode, Dobritoiu sau Harnagea (dar lista e lunga) s-au emancipat, vorbesc liber, bucurându-ne cu întelepciunea lor în direct si la ore de vârf. O fac cu atâta zel încât singura reactie sanatoasa este sa stingi televizorul. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
