E revoltator cum un investitor privat poate organiza concurs pentru a gasi solutii de calitate, acceptate de comunitate, dar un primar îsi permite sa-si dea cu parerea despre cum ar trebui sa arate o investitie facuta din bani publici. De aceea, într-un oras în care tendintele dictatoriale si lipsa de repere culturale ale potentatilor vremii, cocotati în functii publice si încurajati de impunitate par de nestavilit, concursurile internationale de arhitectura sunt singura garantie ca banii comunitatii vor fi cheltuiti optim. În ultimii ani a început sa apara si în România o presiune din ce în ce mai mare pentru a organiza concursuri de arhitectura, mai ales în cazul unor obiective cu semnificatie sau valoare importanta. Pe lânga Bucuresti, Clujul, Brasovul sau Oradea au organizat o serie de competitii pentru proiectare/ reabilitare de cladiri sau arii urbanistice. Ordinul Arhitectilor din România are o sectiune dedicata concursurilor, unde prezinta avantajele acestora, un portofoliu de proiecte realizate în urma competitiilor organizate în parteneriat cu OAR si chiar si un „manual de utilizare”, o brosura dedicata administratiei publice. Cele 10 beneficii ale concursurilor de arhitectura, asa cum au fost identificate de OAR, sunt: 1. Obtinerea performantei, prin alegerea unei solutii calitative, nu doar a celui mai mic pret; 2. Transparentizarea procedurii de achizitie; 3. Vizibilitatea investitiei avuta în vedere; 4. Expertiza profesionistilor din juriu; 5. Multitudinea de solutii din care se poate alege; 6. Posibile abordari inovatoare, care nu apar într-o licitatie; 7. Tine cont de comunitate si îi confera valoare; 8. Ofera încredere (inclusiv politic); 9. Valoare adaugata pentru imaginea si dezvoltarea economica a întregii zone; 10. Atrage noi participanti si obliga pe cei consacrati sa se repozitioneze. Ideea competitiilor în arhitectura nu este noua, fiind cunoscuta de peste 2500 de ani, înca de la vechii greci. Daca dupa declinul democratiei si pâna în evul mediu concursurile mai apareau doar accidental, odata cu Renasterea acestea au cunoscut un nou avânt. Doua proiecte faimoase din Florenta secolului al XV-lea au fost realizate în urma unor competitii, care au început sa joace un rol important pentru academiile de arta europene. Mai târziu, Franta a dus mai departe procesul prin divizarea sa în doua etape: schita (l’esquisse) si proiectul complet (rendu), care au determinat si modul în care studentii scolilor de arhitectura erau evaluati. Au aparut astfel foarte multe exercitii teoretice care, fara a fi neaparat puse în practica, cautau sa ofere solutii ideale pentru diverse probleme. Institutiile au evoluat si ele pe parcurs: Academia de Arhitectura s-a transformat în École des Beaux-Arts, iar nevoia de a evalua calitatea expresiei arhitecturale a devenit parte din critica de arta. Cum sistemul francez al competitiilor academice era unul închis, necesitatea democratizarii sale, data de Revolutia industriala si cea franceza, a dus la aparitia la finalul secolului al XVIII-lea a primelor concursuri moderne de arhitectura, deschise tuturor celor care se încadrau în cerintele specificate de organizator. Competitiile au luat avânt si în Anglia, si în Tarile Nordice, care au adus presiuni suplimentare asupra echitatii conditiilor pentru participanti. În vremurile noastre, competitiile de arhitectura reprezinta o forma standard de procurare a serviciilor de proiectare în Uniunea Europeana, folosita de majoritatea administratiilor publice centrale si locale. Sunt 3 tipuri de competitii: deschise (accesibile tuturor); pe baza de invitatie (unde participantii sunt selectati de organizatori) si o combinatie între cele doua, denumita competitie în doua etape. Concursurile pot fi concursuri de proiectare sau de idei, în al doilea caz nefiind obligatoriu ca obiectivul sa fie realizat sau câstigatorul competitiei sa fie cel însarcinat cu proiectarea sa. Exemplele de concursuri internationale pentru proiectarea unor sali polivalente din ultimii ani arata ca inclusiv obiective cu un buget mai mic decât cel prevazut pentru cel de la Iasi beneficiaza de pe urma acestor practici. În urma unui apel public din 2019, pentru capitala Letoniei, Riga, a fost proiectat un complex sportiv care cuprinde o sala a sporturilor, o sala de curling, terenuri de volei pe plaja si unul de baschet, un stadion cu pista de alergare, cu capacitate de 1600 de locuri, terenuri de tenis si parcarea aferenta. Pristina, capitala statului Kosovo, va beneficia la rândul ei de o ultramoderna sala polivalenta, proiectata de o companie din Slovenia, câstigatoarea competitiei internationale aferente. Pâna si un satuc de 19.000 locuitori din Cehia, Zatec, a dat anunt acum 2 saptamâni ca organizeaza concurs international pentru o sala a sporturilor pentru care are alocat un buget de putin peste 8 milioane de euro, o suma sensibil mai mica decât cea vehiculata pentru sala din Iasi. Daca edilii din Riga, Pristina sau satele mai rasarite din Cehia nu-si permit sa-si impuna propriile pareri legate de cum ar trebui sa arate investitiile din bani publici, la Iasi e o moda ca primarul si unii dintre acolitii sai (dintre care cel mai zelos e directorul de la Ateneu) sa prezinte, din când în când, diverse idei de interventie în spatiul public sau, si mai scandalos, sa vina cu teme de proiectare care n-au nicio legatura cu specificul orasului, fara consultari publice si/ sau ale unor specialisti de necontestat. Din fericire pentru discursul public, atât ideile legate de forme ale unor coroane, cât si de modificare kitsch a arhitecturii existente (cazul uluitor al randarii care dorea schimbarea fatadei Cinema Victoria) au fost respinse categoric de specialisti si de publicul avizat. E revoltator cum un investitor privat poate organiza concurs pentru a gasi solutii de calitate, acceptate de comunitate, dar un primar îsi permite sa-si dea cu parerea despre cum ar trebui sa arate o investitie facuta din bani publici. De aceea, într-un oras în care tendintele dictatoriale si lipsa de repere culturale ale potentatilor vremii, cocotati în functii publice si încurajati de impunitate par de nestavilit, concursurile internationale de arhitectura sunt singura garantie ca banii comunitatii vor fi cheltuiti optim. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
