Nu învatam nimic din trecut. Înca nu ne-am prins, desi evidentele deja urla la noi, ca nu e o problema de persoane, ci de sistem. Pentru ca, asa cum spune amicul medic, sistemul e construit sa favorizeze fuga de raspundere, adica haosul, ca o ceata densa în spatele careia înfloreste mereu coruptia si impunitatea. Nu stiu care-i solutia, stiu doar ca asa nu mai merge. De ani de zile sistemul da rateu dupa rateu, producând drame pe banda rulanta si nimeni nu se sinchiseste cu adevarat de nimic. Vorbeam recent cu un amic, medic tânar cu vreo zece ani de experienta în sistemul de stat si la întrebarea mea, care e dupa parerea sa cea mai mare problema a sistemului de sanatate, mi-a raspuns fara sa stea pe gânduri: haosul. M-a suprins. Perceptia mea si a majoritatii e alta, iar dintre problemele din sanatate, coruptia ar fi cu siguranta pe primul loc. Ce mi-a spus amicul mai departe, as sintetiza cam asa: marea problema la noi nu e coruptia, asta e doar una dintre consecinte, ci faptul ca nimeni nu-si asuma nicio responsabilitate, pentru ca sistemul e de asa natura construit încât nimeni nu se simte obligat s-o faca. Mi-am amintit de vorbele amicului când am citit prima data despre cazul femeii însarcinate din Botosani, care a murit în chinuri lasata de izbeliste de toti cei din maternitate. Practic, acolo nimeni nu s-a simtit obligat sa faca ceva, pentru ca sistemul le-a permis. Eroarea pe care o facem de regula noi cei de pe margine când se-ntâmpla drame din astea, e ca ne repezim imediat cu degetul acuzator, cerând capul unei anumite persoane: medic, asistent, sef de sectie, director de spital. Rareori si a unui ministru. E cumva de înteles pâna la un punct. Cineva nu si-a facut treaba si lumea cere sa fie pedepsit. Problema e ca asta facem de ani si ani de zile si, desi punctual sistemul ia masuri, gen demisie/demitere a nu stiu cui, promisiuni ferme de sus ca „se vor lua masuri drastice pentru ca astfel de tragedii sa nu se mai întâmple”, ceva controale prin spitale pentru câteva zile cât sa se spuna ca, iata, ne tinem de cuvânt si, în maxim doua-trei saptamâni, gata, nu se mai aude nimic, lumea uita si totul revine la anormal. Pâna la urmatoarea tragedie, când scenariul se repeta. Si asta nu e doar pe sanatate, luati orice alt domeniu si veti vedea acelasi lucru. Fix la fel. Când scandalul ia prea mare amploare si emotia publica e la cote maxime, se mai întâmpla si câte o demisie de ministru, cum a fost recent cu Firea. Dar astea sunt exceptii. În paralel cu scandalul declansat de drama de la Botosani se deruleaza cel cu beizadeaua ucigasa care a spulberat cu decapotabila doi tineri undeva pe litoral, pe la 2 Mai. Aflam între timp ca cei de la politie practic l-au facut scapat, permitându-i sa-si faca în continuare de cap pe sosele, iar atentia si furia noastra sunt concentrate din nou pe niste persoane. Fie ca vorbim de seful politiei din Constanta, de capii Politiei Române sau chiar de ministrul de Interne, vorbim din nou doar de niste eventuale masuri punctuale, de niste capete-care-trebuie-sa-cada. Si va cadea macar unul pâna la urma, poate nu chiar cel de la varf, si ne vom calma. Si o vom lua de la capat la urmatoarea tragedie, ca si cum ar fi fost prima. Dar se poate chiar si mai rau de atât. Cum ar fi ca sistemul, cu ajutorul neprecupetit al unei bune parti din presa, sa deturneze atentia si furia publicului catre o tema secundara. Cum e cazul cu beizadeaua, în care sistemul încearca sa ne impuna o alta tinta, dupa parerea mea, una falsa. E vorba despre consumul de droguri, o tema la care majoritatea e extrem de sensibila. Si asta stiu cei care controleaza comunicarea oficiala. Nu stiu daca le va reusi schema, dar presiunea venita pe canalele mainstream, dar si din zona influencerilor se simte tot mai tare. Oricum, ma astept si as paria ca asa se va întâmpla, ca în perioada urmatoare Politia si DIICOT-ul, adica tintele principale vizate acum în scandal, sa anunte niste „capturi uriase” de „droguri de mare risc”, adica niste iarba, daca nu gasesc rapid niste clienti mai vechi care se ocupa de droguri ceva mai serioase pe care sa-i prinda, culmea, chiar acum si pe care o sa ni-i arate pe la televiziuni cu tot circul aferent. Ah, si va reîncepe o campanie cretina gen „spune nu drogurilor” de care vor râde si copii de scoala primara, vor mai iesi niste influenceri platiti gras sa toarne niste platitudini si cam atât. Când, de fapt, daca vorbim de consumul de droguri, singura solutie verificata e legalizarea celor usoare, cel putin a consumului, a canabisului în primul rând (vezi Germania zilele astea, Portugalia, majoritatea statelor SUA si altele de mai multi ani), preventia si politici de realibilitare si nu represiune pentru cei dependenti. Pe când la noi, pe ideea ca ne batem cu consumatorii si marim pedepsele si cam atât, nimic din ce a facut statul pâna în prezent nu a functionat. Dimpotriva, lucrurile s-au înrautatit. Dar, respectând cu sfintenie definitia clasica a prostiei, care spune ca nu poti obtine un rezultat diferit facând mereu acelasi lucru, continua si statul sa faca la fel. Asadar, nu învatam nimic din trecut. Înca nu ne-am prins, desi evidentele deja urla la noi, ca nu e o problema de persoane, ci de sistem. Pentru ca, asa cum spune amicul medic, sistemul e construit sa favorizeze fuga de raspundere, adica haosul, ca o ceata densa în spatele careia înfloreste mereu coruptia si impunitatea. Despre asta ar trebui sa discutam în primul rând, iar daca nimeni nu-si asuma o decizie transanta care sa duca la reforma din temelii a sistemului, o vor face oamenii în strada. Si o vor face cu mijloace mai putin ortodoxe, asta e aproape sigur. Text publicat si pe site-ul Money.ro
