Fusesem coleg cu D. în scolile prin care am trecut. Nu prea l-am suportat. Era o fire... nabadaioasa. Ar fi avut sus-pomenitul Celine ce scrie despre el! Mai ales în adolescenta sa-l fi cunoscut! Ar fi fost interesant. Ceea ce era oarecum explicabil la vârsta aceea. Apoi însa... Nici el pe mine nu ma suporta. Sau, mai degraba, nici nu ma lua în seama. Iar asta ma enerva - faptul ca nu lua în seama pe cei din jurul sau. Si umbla ca un câine în rut dupa gagici. El si alt coleg. Puteau sa se ia la brateta! Pot sa aduc fapte concrete. Dar ce rost are?! Mi-e prea sila! Si apoi... tempi passati! Ceva îmi spune ca facea cu multi asa. Intentionat! Acesta era felul lui. Infect stil de a fi! Nu se „vedea” decât pe el. Iar în privinta scrisului la revista... mai bine nu vorbesc. Era departe de ceea ce s-ar fi vrut. Si apoi amantlâcurile cu tot soiul de gagici nauce, cum spuneam. Schimbarea din Decembrie 89 a fost doar prilej pentru el de gagicareli. Sau va fi fost asa si înainte? Dar mai bine tac. Oare sa vorbeasca invidia din mine? Poate va fi fost poet bun. Nu stiu, nu am caderea sa judec. Îmi spunea cineva ca volumul lui de poezie este primul si ultimul. Adica cu acel volum si-a epuizat toate resursele poeticesti. Am volumul pe acasa pe undeva: sa-l caut si sa-l recitesc. Sa vad. Probabil asa a fost: Nu stiu sa mai fi publicat altul. În rest totul e previzibil în privinta lui: a facut o marunta cariera în învatamântul superior, autoelogiu cât încape pe la CUI, berica la mese patate, între colegi sau cu neica-nimeni, ca si stima de sine insuportabila, ceva universitare suie la pat... dar gata - tac ma cheama. Si totusi înca ceva. Oare si alte orase universitare românesti au asemenea toape? Spinosu (sau Spâneanu, cum l-a poreclit într-un pamflet Ion Ungureanu, regretatul ministru al culturii de la Chisinau) îl probozea pe D. Nu-l suporta. Nici eu nu-l „înghiteam”. E posibil sa fi fost si invidia scriitoriceasca la mijloc. Atât de... gonflabila. Încerc sa ma feresc de pizma asta lipsita de sens. Nu, nu cred ca am avut-o vreodata. Si, totusi, sa spun în final convingerea mea - D. e un ticalos si un prost. Prostul prostilor, cum zicea Eugen Ionescu. Dar acestia, în prostia lor ticaloasa, sunt fericiti în putinul lor: nu se îndoiesc niciodata de ei însisi. Caci prostia e inflexibila, sigura pe ea, nu cunoaste îndoiala. Mda, îndoiala e semnul intelectualului adevarat... Ma întrerup din scris si-mi fac un nes. Ora 3. Ies afara. Duca nu e acasa. Probabil a plecat în haimanalâcurile ei. Sau e în cusca. Nu mai este chiar tânara. Cu vârsta capata alte tabieturi. Ca si noi - oamenii. Va fi fiind mai grijulie cu ea însasi. Satul înghetat si adormit. Se aud doar niste latraturi de câini. Dar pare ca latra mai mult din plictiseala decât din vigilenta. Întrebare: De ce latra câinii noaptea? Dracu stie! vorba inimitabila a lui Beligan dintr-un scheci. Râzi instantaneu. Frig si nu am dispozitie sa stau afara. Dar masa si scaunele albe ma asteapta, le-am scos ieri. Îmi dau un sentiment de bine când le vad: albe în noaptea înghetata. Mâine (de fapt azi, e ora 3.30) voi scrie la masa afara. Gata - vine, vine, primavara... La mama e lumina. Probabil a adormit cu lumina aprinsa. La 93 de ani e explicabil. Maria doarme si ea - sa tragi cu tunul si nu o scoli. E bine ca nu am probleme din punctul acesta de vedere: noaptea umblu ca naucul - ceaiuri, cafele, ies pe afara... Maria îmi spune: „În ultimul timp ai renuntat la cafele”. Dar eu noaptea... Râd în sinea mea: am pacalit-o fara sa vreau. De multe ori „am dus-o” în acest fel în viata. |sta e meritul ei - are încredere neconditionata în mine. Pentru ca ma iubeste, na! Dar sa nu credeti ca sunt un ticalos si am pacalit-o zi de zi. Nu! Pacalelile mele au fost benigne, de cele mai multe ori întâmplatoare. În fine, nu chiar întâmplatoare. Aproape. Si mi-a fost lene sau sila sa ma corectez. Sau astfel m-am protejat. Poate am fost si prea ambitios ca sa-mi recunosc mereu abaterile de la linia dreapta. În orice caz, nu sunt un Parinte Brown al lui Chesterton. Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
