A nins! Nu se poate: a nins în decembrie! Curg articolele gârla despre situatia grea de pe drumuri si despre cum unele masini sau camioane nu pot urca la dealuri, cum altele derapeaza. Si, mai mult, curg articolele despre cât utilaje de deszapezire curata sau nu curata drumurile. Si, în timp ce inevitabil cu totii trebuie sa avem masinile pregatite de conditiile de iarna si sa fim maxim de precauti, conducând în siguranta, totusi zapada pe timp de iarna în sine nu e calamitate, ci o normalitate în clima noastra, o normalitate tot mai rara din pacate. Sa aruncam cu totii o privire la cum se descurcau pe zapada soferii de demult pe masinile produse acum 30-40 de ani sau chiar mai mult, scrie PiataAuto.md. Fireste, acele masini nu aveau aproape nici un asistent la condus, precum controlul tractiunii sau ESP, erai norocos daca aveai ABS la frânare. Mai mult ca atât, tractiunea pe puntea spate era mult mai raspândita, iar în zilele noastre e catalogata ca un cosmar la înaintarea pe zapada. Asadar, ce era diferit la acele masini, de le facea capabile de înaintare? - Anvelopele erau mai înguste. Asta facea ca greutatea masinii sa fie concentrata pe o suprafata mai mica, iar anvelopa primea astfel o forta mai mare de apasare si totodata o rezistenta proprie mai mica la înaintare. - Diferentialul spate era autoblocabil la multe modele. Mai ales la marcile pe care le cunoastem azi drept premium, diferentialele spate erau cu alunecare limitata, cum le spunem azi. Cu alte cuvinte, daca o roata ajungea sa se învârta prea tare, iar alta deloc, diferentialul se bloca mecanic si ambele roti începeau sa se învârta la unison, ajutând masina sa înainteze. Dupa ce presiunea acceleratiei disparea, diferentialul revenea în pozitie normala. Multi soferi de Volvo clasice, de exemplu, nici nu stiau ca au un asemenea diferential, dar el era de un mare ajutor. Azi asemenea diferentiale se pun mai ales pe modele sport, pentru a favoriza drift-ul, si aproape niciodata pe modele simple cu tractiune spate, locul lui luându-l ESP-ul care frâneaza cu placutele roata care se învârte prea mult. - Garda la sol era mai mare. La majoritatea masinilor, garda era simtitor mai mare decât a modelelor de azi. Vitezele tot mai mari pe care masinile reusesc sa le atinga în zilele noastre impun o apasare si o coborâre a acestora mai aproape de asfalt. Acum 30-40 ani, daca masurai garda la sol efectiva a unui sedan, puteai descoperi ca ea e mai mare decât a jumatate din SUV-urile de azi. Iar asta facea o diferenta la înaintarea prin zapada. - Motorul nu era înabusit de ESC/ESP. Astazi la multe modele cu tractiune spate, sistemul ESC/ESP înabusa imediat forta motorului de îndata ce rotile încep a derapa. Respectiv, la un Mercedes modern, de exemplu, te poti pomeni în situatia în care apesi pedala acceleratiei pâna în podea, iar motorul abia de se tureaza pe la 1,100-1,300 rpm, într-o continua succesiune de frânari, care fac ca masina sa-si piarda orice inertie pe care ar fi putut-o folosi în urcarea unei pante. Solutia e sa opresti ESP-ul, dar fara vreun diferential autoblocabil mecanic, te poti pomeni apoi ca o singura roata spate derapeaza. - Motoarele aveau adeseori cuplu mai mic la turatii joase. Motoarele turbo erau mai rare, iar cele sportive cu turbine aveau setata turbina sa se includa la turatii mai mari. În zilele noastre, majoritatea motoarelor turbo primesc un boost de la turbina înca de la turatii joase, iar producatorii se mândresc atunci cât pot oferi o linie aproape dreapta pe întreaga plaja de turatii. Asta da senzatii de motor elastic în condus, însa pe zapada explozia de cuplu la turatii mici genereaza zvâcniri în derapaje nedorite. Si e valabil atât la tractiune fata, cât si spate. - Masinile erau mai usoare si greutatea era mai echilibrata între punti. Per total, greutatea masinilor era de obicei cu câteva sute de kilograme mai mica acum 30-40 de ani. Sedanurile normale puteau cântari 1,200-1,400 kg, în timp ce azi e deja o normalitate sa ai 1,700-1,800 kg. Cândva existau si multe masini de familie mai usoare de 1,000 kg, în timp ce azi doar microcar-urile pot avea asemenea greutati. Dar cea mai importanta era distributia maselor, la care inginerii de atunci lucrau mult mai mult decât în zilele noastre. Azi nu o fac nu pentru ca n-ar putea, ci pentru ca sistemele electronice compenseaza comportamentul periculos pe care l-ar putea avea o masina din cauza distributie inegale a maselor între punti. Totusi, pe zapada acesti asistenti electronici sunt limitati, asa ca fizica masinii e cea care conteaza mai mult. Tocmai de asta, multi care derapeaza cu masini mai vechi nu intra atât de rapid în panica, pentru ca masina pare predictibila si controlabila datorita acestei distributii mai bune. - Si, în fine, ajutorul reciproc pe drum era parte a culturii de condus mult mai mult ca astazi. Chiar daca ajungeai într-o dificultate, în câteva minute aveai alti soferi care te împingeau sau te tractau, iar tu la rândul tau ajutai adeseori pe altii. Iar asta dadea si încredere psihologica de a nu panica la prima ninsoare mai serioasa. Si pentru a nu fi acuzati de nostalgie excesiva si de negare a masinilor moderne, vom aminti ca accidente se întâmplau si atunci, masini blocate existau si atunci, iar siguranta masinilor moderne e indiscutabil mai mare decât a celor de demult, cu aceleasi sisteme electronice care ne încurca la condusul pe zapada. Însa parca ni se face dor, câteodata, de a privi zapada pe drumuri doar ca un frumos decor de iarna, în care trebuie sa conduci prudent, si nu ca pe o calamitate naturala. Sursa: PiataAuto.md
