Chiar si meciurile din Liga Campionilor au aratat ce înseamna arbitrajul video la casa omului, dar mai ales la casa vecinului. Dupa aproape zece ani de când a fost experimentat în meciuri din „Eredivisie” (prima liga olandeza), în sezonul viitor si fotbalul românesc va beneficia de sistemul de asistenta video în arbitraj (VAR) - se pare ca la noi nimic nu-i sigur - odata cu Supercupa României 2022. Asta dupa ce a fost implementat cu succes la competitiile majore intertari si intercluburi si în mai toate competitiile domestice din Europa, în afara de Serbia, Belarus, Bosnia, Albania si altele de-alde România. Fata de modul în care se prezinta arbitrajul nostru, criticat pe toate fetele în toate media, aparitia VAR în spatiul carpato-danubiano-pontic era salutara si inevitabila si ar merita sarbautorita ca o zi de soare dupa geruri crunte, ca o zi de sarbatoare dupa razboi, ca o relaxare fara masca dupa pandemie. Dar uite ca nu-i asa. Critici la adresa asistentei video s-au vazut si în tarile avansate, ba „avant la lettre”, ba pe la începuturi, si nu întotdeauna emanate de chibiti de mic-ecran, ci de voci competente, antrenori, manageri, ba chiar arbitri. Spunem „ba chiar” fiindca asemenea ajutor tehnic este destinat în primul rând cavalerilor fluierului, considerati, în cele mai multe cazuri pe nedrept, oile negre ale fotbalului. Ba ca se întârzie nepermis durata meciurilor, ba ca se saboteaza sacrosanctul principiu al suveranitatii arbitrilor, ba argumentul românesc cu iz de Giulestina, ca se strica „frumusetea fotbalului”. Chiar ieri, la o emisiune TV, unul dintre fostii antrenori, obisnuit critic la adresa arbitrajelor, a facut o pledoarie anti-VAR, pe principiul pueril ca greselile fac parte din frumusetea fotbalului. Asemenea critici aduc a rascoalele salahorilor de prin secolul al XVII-lea împotriva lui James Watt si a masinilor sale cu aburi, ori a protestelor descrise de savurosul Panait Istrati ale hamalilor din Sulina când au vazut monstruoasele macarale. Daca tehnologia secolului XXI ne permite sa corectam niste greseli umane, sa n-o facem, fiindca stricam „farmecul vietii”. Daca zicem just ca unii arbitri si unii manageri pot alcatui, în unele cazuri, un binom al coruptiei, VAR înseamna si un element al luptei anticoruptie. Din nefericire, actuala realitate ne arata ca greselile de arbitraj apar în fotbal, chiar si în campionatele evoluate, cu VAR cu tot. Este adevarat, dar daca un arbitru poate fi „vopsit” relativ usor, mai greu sa te lupti cu o întreaga armata de analisti VAR. Situatia seamana, întrucâtva, cu situatia arbitrajului din patinajul artistic dupa scandalul de pomina din 2002. Poti sa mituiesti un judecator, poti s-o faci cu doi, dar nu stii care iese din malaxorul electronic si nici nu-i poti corupe pe toti. Factorul care a accelerat introducerea VAR în fotbal a fost o greseala de pomina comisa în 2009 de un arbitru suedez, Martin Hansson, la un meci Franta - Irlanda pentru preliminariile Cupei Mondiale, când s-a validat un gol înscris de William Gallas precedat de un hent al lui Thierry Henry, care a calificat „les bleus” în detrimentul „verzilor”. Daca la celebra „mâna divina” a lui Maradona (1978), era prea devreme de a se face ceva, dupa trei decenii si-o târa s-a ajuns la concluzia ca nu se mai poate. Iar cliseele cu timpul prelungit, cu suveranitatea arbitrilor sau cu farmecul fotbalului trebuie aruncate la „recycle bin”. Chiar recent, la Madrid, în ditamai Liga Campionilor, un arbitru era pe cale de a fi agresat de luminatia sa Nasser Al Khelaifi, proprietarul Paris Saint Germain, iar sarmanului Danny Makkelie i-ar fi pierit cheful de suveranitate absoluta, în eventualitatea ca ar fi avut o asemenea pretentie. Deunazi, la Torino, arbitrul Szymon Marciniak n-a avut sângele necesar în instalatie de a dicta penalty în min. 75 pentru Villarreal, la scorul general de 1-1, dar VAR a facut-o. Si de la acel penalty clar ca lumina zilei, s-a dezlantuit fiesta „submarinului galben”. Câti dintre arbitrii autohtoni, pofticiosi de suveranitate, ar fi dat penalty de la sine putere într-o asemenea conjunctura? Iata de ce implementarea sistemului de asistenta video în arbitraj trebuie introdus urgent si la noi!
