Ce alegem? O lume virtuala, fara restrictii, un net liber si salbatic, dominat doar de piata si autocorectie? Reglementare? Vom ajunge pâna acolo încât sa avem gardieni ai internetului, reguli de comunicare si pedepse pentru cei care le încalca? Cum am putea reglementa, si mai ales cum am putea aplica regulile unei minime civilizatii, fara a genera abuzuri sau a crea structuri care ele însele ar putea degenera? Viata în lumea virtuala si daca ar trebui reglementate retelele sociale, aceasta este tema de sfârsit de an pe care am propus-o colaboratorilor paginii de „Opinii” a „Ziarului de Iasi”. Dincolo de încercarea de a iesi dintr-o criza de imagine printr-o strategie de rebranduire, „Meta” lui Zuckerberg prefigureaza o noua vreme a retelelor sociale. Realitatea virtuala va fi parte a experientelor noastre de zi cu zi. La sfârsitul anului 2015, ziarul nostru a fost însotit, în editie limitata, de ochelari speciali, 3D, care puteau fi folositi, împreuna cu telefoanele smart, de aplicatii de virtual reality. I-am utilizat, îmbinându-i cu o aplicatie din sectiunea de VR a The New York Times, si am reusit astfel sa fac o excursie virtuala în Antarctica, la bordul unui elicopter de cercetare. A fost o experienta grozava. Dar lumea virtuala are si o fata deloc placuta. Retelele sociale sunt printre cauzele principale ale divizarii societatilor vestice si nu numai. Efectul de „bula” produce consecinte nu numai la nivel social, ci si individual. Oameni tot mai radicalizati, mai putin empatici si plini de sine populeaza acum spatiul virtual. Vorba dura, injuria, intransigenta se manifesta deseori la nivel direct proportional cu lipsa de întelegere a fenomenelor despre care se discuta. Nu putine sunt cazurile în care retelele sociale au fost folosite de grupuri care se ocupa de traficul de persoane, de droguri sau alte retele criminale. Aparatorii retelelor sustin însa ca acelasi lucru se poate spune si despre produse mai domestice, care sunt acceptate atât în discutia publica, cât si în viata de zi cu zi. Diferenta pare sa stea în caracterul invaziv al acestora din urma, al designului intruziv si care urmareste sa creeze adictie. Pare a fi mult mai simplu sa te feresti de un individ înarmat care îti vrea raul decât de un algoritm creat de o mie de specialisti în inginerie informationala, neurostiinte, psihologie etc. care spun ca lucreaza spre binele tau. Lumea virtuala este ca aceea a gaming-ului, în care poti ucide zeci de inamici fara regrete. Sa adaugam la acestea apetitul gigantilor în a-si devora concurenta, cumparând sau replicând tot ce pare amenintator. Exemplul Facebook, care a cumparat Whatsapp si Instagram si a copiat în buna masura Snapchat este lamuritor. Start-up-urile care pot aduce concurenta pe piata sunt astfel asimilate întreprinderilor deja existente, oferindu-le acestora un spatiu destul de confortabil de dominare a pietei. Monopolurile nationale au fost înlocuite de monopoluri globale, care fixeaza preturile si platesc deseori taxe în alte locuri decât în acelea în care fac profiturile. Este imposibil, de exemplu, pentru cineva din România - dar discutia este valabila pentru aproape toate tarile - sa concureze cu Facebook si Google. Acestea au deseori strategii de preturi si cota de piata cu consecinte devastatoare. Sunt impredictibile si nu dialogheaza. Puterea lor a sugerat guvernelor lumii strategii de dominare autoritara a spatiului public. De aici, dar nu numai, si miscarea unor tari precum China si Rusia de a se decupla de la internetul global si de a-si forma propriile retele controlate politic. Este de asteptat de aceea ca discutii consistente privind reglementarea retelelor sociale si a întreprinderilor adiacente sa vizeze tocmai aspectele comerciale si monopoliste. Interzicerea achizitionarii concurentei ar putea fi un prim pas. În ceea ce priveste continutul - în special dupa dezvaluirile facute de Frances Haugen de la Facebook - ne putem astepta la o cerere crescânda de transparentizare a algoritmilor, precum si un cadru mai rigid de stocare si folosire a datelor personale. Caracterul neutru al platformelor sociale va fi pus tot mai mult în discutie, câta vremea moderarea prin algoritmi, dar si prin personal uman, va fi tot mai frecventa. Odata cu aceasta se va discuta despre responsabilitatile induse de aceste moderari, atât în ce priveste blocarea unor conturi, cât si permiterea altora. Însasi dogma de baza a lumii virtuale, neutralitatea internetului pe ansamblu, a început a fi chestionata serios. Ce alegem, prin urmare? O lume virtuala, fara restrictii, un net liber si salbatic, dominat doar de piata si autocorectie? Reglementare? Vom ajunge pâna acolo încât sa avem gardieni ai internetului, reguli de comunicare si pedepse pentru cei care le încalca? Cum am putea reglementa, si mai ales cum am putea aplica regulile unei minime civilizatii, fara a genera abuzuri sau a crea structuri care ele însele ar putea degenera? Iata întrebari de raspunsurile la care poate depinde evolutia lumii de mâine.
