În acest moment, PNL are doar solutii perdante la guvernare: o continuare disfunctionala alaturi de USRPlus sau o mezalianta cu PSD, partid care, la fel ca si AUR, nu trebuie decât sa astepte cu rabdare, fara sa faca nimic, sa-si creasca zestrea electorala. În vremea regimului comunist a circulat o bucata de vreme un fel de teorie conform careia „sistemul” nu ar fi chiar atât de rau. Si nici macar Nicolae Ceausescu. Nu, raul cel mare era personificat de Elena Ceausescu. Daca ar fi sa ne raportam acum la discursul USRPlus, „sistemul” ar putea fi actuala coalitie de guvernare, PNL-USRPlus-UDMR, Klaus Iohannis ar fi pe post de Nicolae Ceausescu, iar Florin Cîtu ar fi, fara îndoiala, echivalentul Elenei Ceausescu. Asa se explica de ce USRPlus, care a parut foarte multumit ca o echipa de „atleti AUR” l-a evacuat cu forta pe Florin Roman de la prezidiul sedintei în plen de joi a Parlamentului si nu înceteaza sa-i acuze pe liberali ca se aliaza cu PSD, ceea ce într-o logica elementara înseamna ca are o problema în ansamblu cu PNL, nu doar cu premierul, ne spune ca este gata sa se întoarca imediat la guvernare daca Florin Cîtu pleaca din fruntea Executivului. Este evident o pozitionare imposibil de justificat în plan logic si de fapt tot ceea ce se întâmpla, în acest moment, în relatia dintre cele doua partide, declaratii dure, amenintari cu plângeri penale, fac extrem de complicata orice colaborare între cele doua parti în viitor, chiar daca la un moment se va ajunge la o alta formula comuna de guvernare. Prin felul în care joaca destul de explicit alaturi de USRPlus, Ludovic Orban da impresia ca nu mai spera într-o victorie la congresul PNL. Se speculeaza chiar ca ar intentiona sa rupa o parte din parlamentarii partidului initiind o noua formatiune politica. Este însa greu de crezut ca un astfel de demers va avea succes. Oricât de nemultumiti ar fi multi liberali de Florin Cîtu, un premier extrem de nepopular chiar si printre simpatizantii partidului, sustinut în fruntea executivului si pentru sefia PNL de presedintele Iohannis, este greu de presupus ca se vor lansa într-o astfel de aventura stiind, daca este sa ne luam dupa astfel de demersuri din trecut, ca sansele de reusita sunt minimale. S-a vazut asta chiar în cazul unora în fruntea carora s-au plasat personalitati cu net mai multa tractiune electorala decât Ludovic Orban. Asa cum arata lucrurile în acest moment se întrevede urmatorul scenariu politic pe care ar putea merge Klaus Iohannis si „echipa câstigatoare”. 1. Amânarea pâna dupa Congresul PNL a dezbaterii si a votului motiunii de cenzura care ar duce la demiterea actualului guvern. Prin tot felul de manevre procedurale. Deja acest lucru a fost practic obtinut prin introducerea în ecuatie a Curtii Constitutionale. Desi motiunea a fost citita pâna la urma în plen joia trecuta, o motiune în fapt ridicola ca text pentru ca în urma interventiei USRPlus s-a ajuns la o varianta în care acuzele sunt exclusiv la adresa lui Florin Cîtu si deloc la adresa guvernului în ansamblu, este extrem de putin probabil ca votul sa aiba loc înaintea Congresului PNL. A contat decisiv din acest punct de vedere sprijinul PSD, chestiune exploatata de USRPlus care vorbeste despre nasterea unui USL 2.0. Numai ca o astfel de acuzatie este putin credibila atunci când vine din partea unei formatiuni în care unul dintre lideri, Dacian Ciolos, a condus un guvern sprijinit de PSD, cu un vicepremier PSD în persoana lui Vasile Dîncu. În ceea ce îl priveste, PSD, care nu doreste deloc sa se implice într-o forma sau alta în guvernare, într-o situatie extrem de critica în plan economic, are tot interesul ca tensiunile PNL - USRPlus sa continue si pe cât se poate ca Florin Cîtu, un premier tot mai nepopular, sa ramâna în functie. Mai trebuie spus si faptul ca în PSD exista multa antipatie fata de USRPlus, pe care pesedistii îl considera un partid arogant si agresiv. În plus, partidul condus de Marcel Ciolacu nu este deloc încântat de perspectiva ca USRPlus sa preia controlul asupra Justitiei, asa cum s-ar fi întâmplat daca s-ar fi finalizat numirile pe care fostul ministru Stelian Ion dorea sa le faca în pozitiile cheie din parchete, în special în DNA, având în vedere întâmplarile din trecut în care DNA s-a implicat în lupta politica. Este de altfel si ceea ce l-a deranjat enorm pe Klaus Iohannis si probabil aici trebuie cautat si motivul principal al rupturii PNL - USRPlus. 2. La Congresul PNL s-ar putea vota o rezolutie prin care sa se decida ca presedintele partidului sa fie automat si prim-ministru. Sau ceva similar din care sa reiasa ca Florin Cîtu este mandatat de întregul partid sa ocupe aceasta functie. Astfel s-ar bate în cuie irevocabil, cu exceptia unei demisii, varianta Florin Cîtu - premier. În perspectiva este o solutie dezastruoasa pentru liberali pe termen mediu si lung, dar în acest moment ar fi foarte greu si umilitor pentru partid si pentru Klaus Iohannis sa capituleze în fata presiunilor USRPlus. 3. PNL mizeaza pe faptul ca, odata încheiata batalia pentru sefia USRPlus, va prevala dorinta membrilor acesteia din urma, care între timp s-au obisnuit cu accesul la resurse, la putere si influenta, plus beneficiile personale, de a se reîntoarce la guvernare. Sunt unii tineri useristi numiti în astfel de functii care nu avusesera nici macar o singura slujba serioasa înainte de a primi aceasta pozitie politica. De aceea, „sacrificiul” motivat cu „interesul national” poate oferi oricând o scuza pentru acest pas înapoi. 4. Daca totusi puntile între cele doua formatiuni se vor rupe complet, cel putin pe moment, s-ar putea repune pe tapet o varianta cu un guvern minoritar PNL-UDMR cu sprijin PSD. Solutie pe care amândoua, si liberalii, si pesedistii, o resping acum, dar s-ar putea totusi invoca situatia de criza (iarna, facturi energie etc.) si „interesul national”. Nu e situatia optima pentru PSD, ei ar prefera revenirea la vechea coalitie de guvernare, dar uzura partidului ar fi totusi sensibil mai redusa decât daca ar fi explicit la guvernare si în plus ar putea obtine astfel unele resurse si functii în favoarea propriei clientele politice. Sigur, e posibil sa existe în interiorul USRPlus un curent care sa doreasca intrarea în opozitie. De pilda Dacian Ciolos ar putea spera ca astfel va avea mai bune sanse într-o viitoare cursa prezidentiala. Si Dan Barna a tinut sa ne spuna într-o conferinta de presa ca daca va ramâne în opozitie partidul sau va deveni principala forta de dreapta din România. Însa este o optiune riscanta în ciuda optimismului afisat de el. Nu este deloc clar ca formatiunea ar putea beneficia de intrarea în opozitie. Din mai multe motive. În primul rând pentru ca eticheta de partid de dreapta este falsa. USRPlus este un partid în care curentul majoritar este unul progresist, aliniat disciplinat în plan ideologic la linia de stânga dominanta de la Bruxelles. Acest lucru nu a contat prea mult pâna acum însa între timp lucrurile s-au schimbat. Confruntarile ideologice între acest curent si cel conservator, pe teme precum identitatea de gen, reinterpretarea istoriei, nationalism vs globalism, atât de virulente în Occident, vor creste în intensitate si la noi. Asta înseamna ca formatiunea va pierde sprijinul unei parti din electorat care desi nu a acordat importanta acestor lucruri pâna acum o va face de acum înainte. La ultimele alegeri cei de la USRPlus au beneficiat de statutul de actor perceput drept nou, integru si reformist, jucând într-o piesa cu actori politici uzati. Acum au însa o istorie care contrazice aceasta naratiune idilica. Scandalurile gunoaielor asociat cu Clotilde Armand la Sectorul 1 din Bucuresti, „ispravile” fostului ministru Vlad Voiculescu de la Sanatate, numiri discutabile prin ministere, agentii si companii de stat, au risipit aceasta aura. USRPlus are cel mai pretentios si fluid electorat, iar asocierea cu AUR va avea un impact sever. Asa ca e greu de crezut ca USRPlus va putea beneficia de un eventual statut de partid de opozitie. Mai degraba AUR are toate sansele sa câstige procente electorale. În mare masura USRPlus se afla într-un blocaj: pe de o parte are sanse infime sa devina, într-un viitor previzibil, un partid central într-o coalitie guvernare, iar pe de alta nu poate sa intre în combinatie cu PSD pentru ca s-ar prabusi electoral. Asta înseamna ca revenirea alaturi de PNL este singura varianta pe care o are daca vrea sa fie la guvernare. Va fi însa o coabitare teribil de grea si nefunctionala pentru ca ambele partide se antipatizeaza profund reciproc. Asa ca daca se va reface coalitia vom merge din criza în criza. Si din pacate pentru liberali nu au nici o varianta multumitoare de continuare a guvernarii. Cea alaturi de USRPlus ar fi una nefunctionala, în timp ce una cu sprijin PSD din Parlament, desi ar fi mai linistita, va veni la pachet cu un semnificativ cost electoral. Cost electoral la care se adauga din start cel datorat ambitiei presedintelui Iohannis de a sustine cu orice pret în fruntea guvernului un prim-ministru mediocru si nepopular.
