Însemnari mai mult sau mai putin (ne)însemnate (II) Saptamâna 41, Ziua 287 de razboi Ciuca: „Suntem hotarâti sa mergem pâna la capat!” (citat luat de pe burtiera Digi24, în contextul Schengen, dupa anuntul Austriei ca nu sustine aderarea României). Ce-au, frate, politicienii astia cu mersul pâna la capat? De ce le place atât de mult? Ca arata hotarâre, autoritate? Dragnea, Macron, Ciuca... Toti au vrut, respectiv, vor sa mearga pâna la capat. Care capat? Mare fani ai count-down-urilor mai sunt americanii! De la „traditia” aprinderii becurilor, beculetelor pe bradul de Craciun al orasului ori oraselului pâna la numararea inversa a zilelor pâna la Craciun (ca sa ramânem în graficul calendarului), dar, evident, totul pornind de la count-down-ul competitiilor sportive (cred), acesta reprezentând, cumva, în sine ideea de competitie, iar competia e ceva, daca nu sfânt, atunci macar suta la suta tipic pentru America - ori cel putin a fost. Pentru ca mai nou trendul e înspre eliminarea spiritului competitiv - prea-i excluziv, prea nu e incluziv. Saptamâna 42, Ziua 288 de razboi „Cele mai cautate carti anul acesta sunt de psihologie si de dezvoltare personala”, aud ca spune o doamna la TVR1 într-un material despre prima zi a Târgului de Carte Gaudeamus. Mda, ce sa zic. Doar atâta, poate: ca, în opinia mea, orice carte buna e o carte de dezvoltare personala. Panou publicitar mare la intrarea la Carturesti cu o carte intitulata Mitul normalitatii. Autor: canadianul Gabor Mate. Nu, nu pare despre progresisme si alte porcarii ideologice actuale, subtitlul fiind oarecum graitor: Trauma, boala si vindecarea într-o cultura toxica. Atâta doar ca sintagma „cultura toxica” lasa loc la tangente de contaminare... Saptamâna 42, Ziua 289 de razboi Aseara: Ma-ndrept în pas grabit spre casa, ca sa (ha: casa - ca sa) prind primul sfert de finala de la Mondialul de Fotbal din Quatar. Pe Colonel Langa, ma trezesc cu doua fatuci de vreo 9 sau 10 ani în fata, iar una se-ntoarce spre mine si ma-ntreaba hodoronc-tronc: - Esti român? - Da’ tu ce crezi?, îi raspund fara sa-i raspund. Când sa trec printre cele doua fetite bine-mbracate, frumusele, brunetele, care pesemne fusesera-n plimbare pe Stefan cel Mare, ma pomenesc cu alta întrebare de la aceeasi fata: - Poti sa-mi spui cum se numeste asta? Si ridica un pic mâna dreapta în care avea ceva într-un servetel alb. Ma uit: - Porumb fiert!, zic. Ca s-o aud pe a doua fetita (care era-n stânga mea de-acum) rostind cu o candoare obraznica alta nazbâtie: - Credeam ca esti tigan! - Va distrati, ai?, am mai zis, vazându-mi de drum si lasându-le chicotind în urma. Ce-a fost asta? Ce-i cu copiii astia? Dincolo de faptul ca abia dupa ce m-am îndepartat am realizat ca amândoua fatuci ma tutuisera cu nonsalanta, e cel putin bizar sa te abordeze pe-nserat doua eleve de clasa 3-a ori de-a 4-a pe strada ca sa te-ntrebe pe tine, barbat-trecator cu o jumatate de secol mai în vârsta, una daca esti român, alta sa-si exprime parerea carei etnii credea ca-i apartii? Sincer, mi-a parut apoi rau ca n-am prelungit conversatia asta parca rupta dintr-un scenariu teribilist. Asa, ca sa aflu oaresce raspuns(uri) la întrebarile de mai sus. Dar ca-n atâtea si atâtea dati, mie unuia replica cea buna la o situatie ori o zicere a cuiva îmi vine mai mereu abia pe urma. De, mintea de pe urma a... Saptamâna 42, Ziua 290 de razboi Ieri, pe Lapusneanu, un domn si o doamna, uitându-se la vitrina unuia dintre chioscurile-anticariat. - Uite, Viata ca o prada de Marin Preda..., îl aud pe barbat zicând. Anticariatul era deja închis. Ar fi cumparat-o, daca era deschis? Am citit cartea în studentie si stiu ca tare mult mi-a placut. Ce nu mai stiu e daca o primisem cu împrumut de la cineva ori daca mi-o cumparasem? De mi-oi fi cumparat-o, ar trebui sa fie undeva, nu? Ori aici, ori la Amnas... Oricum, dincolo de faptul ca-i o carte buna, are si un titlu excelent, memorabil, care m-a inspirat chiar anul acesta la o încercare poetica, dar care, deocamdata, atât a ramas: o încercare nedefinitivata. Portarul de fotbal al Marocului se numeste Bounou. Poate nu-nseamna nimic în araba, dar în româna suna strasnic de actual. Saptamâna 42, Ziua 291 de razboi Uitându-ma la un film german (online, pe ardmediathek.de), retin expresia einen Unfall bauen - în traducere mot a mot: a construi un accident, cu sensul, desigur, de-a provoca/ produce un accident. Si-mi amintesc de expresia si mai si (si mult mai uzitata) a constructiei de-a-n boulea: Scheisse bauen (cu varianta mai soft Mist bauen) - a construi cacat, deci face o greseala, a o face de oaie etc., vorba ce m-a determinat sa afirm ca nu degeaba nemtii au îndeobste cei mai buni ingineri, devreme ce pot construi orice, inclusiv... Scheisse. Michael Astner este poet, traducator si publicist
