Arhitectura este arta deplina a spatiului de viata, personala si comunitara. Resursele de creativitate vin din întreaga cultura si civilizatie. Referintele sunt complexe, diferite de ale artelor plastice figurative sau nonfigurative. Un mare profesor de teoria arhitecturii, arhitectul Anton Dâmboianu, a circumscris fenomenul creatiei de arhitectura în patru secvente separabile exclusiv din motive pedagogice. O scurta prezentare a lor dovedesc cât de profunda, de esentiala este arhitectura adevarata si de ce ar trebui lasata în seama celor care îi înteleg subtilitatile, potentialul de a împlini fiinta umana. Prima secventa este procesul de nastere a viziunii, a conceptului la o tema data, cum este nevoia eristica a comunitatii iesene pentru sala de sport polivalenta cu capacitate de peste 10.000 de locuri (cca 50 de milioane de euro). Viziunea arhitectului se naste în disputa dintre datele de tema (program de arhitectura, legislatie, amplasament etc.) constrângatoare ale creativitatii si lumea ideala configurata de sugestiile plastice, expresive venite din istoria arhitecturii contopite în creuzetul personalitatii arhitectului. Din aceasta conversatie fierbinte exprimabila în serii de viziuni imagistice se alege conceptul de arhitectura cel mai potrivit unui loc. Un arhitect este creator functie de numarul de viziuni valabile concretizabile în solutii diferite. Pe acest temei teoretic sunt necesare variante sau, mai bine, concursuri de arhitectura pentru a identifica acel proiect care sa satisfaca cel mai bine aspiratiile comunitatii. Este calea originalitatii, a acelei originalitati contextuale manifesta prin viziuni reprezentative. În exemplul nostru, viziunea, conceptul, arhitectura pot capata, având în vedere importanta unui asemenea proiect public, mai multe sensuri. Unul ar fi înnobilarea uneia dintre cele sapte coline în spirit traditional cu o „catedrala a spatiului”. Altul poate fi un simbol al Iasului în forme tehnologice contemporane, sau un model de relationare cu mediul întemeiat pe noi viziuni locale, sensibile, educative, cu impact în atitudinea fata de arhitectura a iesenilor. Sau, pur si simplu, realizarea unei arhitecturi de top prin care Iasul se racordeaza la marile realizari ale zilelor noastre. Sunt idei. Ele pot fi diferite de la arhitect la arhitect, toate însa trebuie sa-si gaseasca fiinta în chipul comunitatii. Urmatoarea este secventa semiotica, modul de raportare a spatiului, materialelor, texturilor, luminii la comportamentul individual si colectiv, adica referintele umane. Exista o specificitate locala comportamentala. Efortul de proiectare se concentreaza în exemplul obiectivului nostru în configurarea spatiilor publice reprezentative, dar si a celor functionale complementare în acord cu spatiul cultural definitoriu al Iasului sustinuta în mod creativ de functionalitate, confort, originalitate, investire cu noi semnificatii. Arhitectura de calitate, în aceasta secventa, presupune trairea vietii comunitare în ce are mai sensibil, mai profund, mai adevarat, manifesta în particularitati usor de identificat. Arta înseamna în acest context investirea elementelor de configurare a spatiului functional si de confort cu semnificatii noi într-o inedita rescriere si evolutie a culturii locale. A treia secventa este compozitionala. O sala de sport cu asemenea dimensiuni presupune existenta a mii, a zeci de mii de elemente componente. Ele trebuie sa faca parte dintr-un organism bine alcatuit, armonios, echilibrat, ierarhizat, structurat, astfel încât nimic din compunerea lui sa nu para întâmplator sau inutil. Viziunea ansamblica este manifesta în primul rând la scara orasului, cât de bine se integreaza în tesutul urban o asemenea investitie asociata cu un stadion de fotbal si un spital de urgenta? Raspunsul este subînteles. Este evident, lipsa terenurilor pentru investitii ample a determinat actuala rezolvare de compromis. Este unul din motivele pentru care marile proiecte ale orasului trebuie gândite din timp, astfel încât dezvoltarea urbana sa nu se faca prin destructurarea spatiului urban. Orasul nostru este lipsit de baze sportive convenabile. Cum ar fi aratat un centru sportiv cu stadion, sala polivalenta, bazin de înot, patinoar, sala de atletism, terenuri de tenis într-un ansamblu complet cu toate functiunile complementare capabil sa gazduiasca competitii nationale si internationale pentru sporturile olimpice? Aceasta viziune compozitionala la scara orasului trebuie regasita la nivelul sitului, a contextului urban din proximitate si în însusi structura volumetrica a arhitecturii propuse. În fine, a patra secventa se construieste pe ideea de afinitati imaginale. În ce masura imaginea propusa de viitoarea sala de sport este afina cu imaginea Iasului? Evident concluziile legate de calitatea solutiei urbanistice si arhitecturale ale viitoarei sali de sport vin de la sine. O concluzie mai importanta cu posibile implicatii în dezvoltarea Iasului este ca, începând de astazi, trebuie desenata acea viziune urbana a orasului de azi si de mâine, astfel încât sa nu mai fim nevoiti la decizii partiale, fracturante ale ansamblului. Prin urmare trebuie sa regasim liniile de forta ale compozitiei urbane iesene pentru a reînvia armoniile de alta data. Altfel spus, soarta urbanismului iesean trebuie lasata în seama urbanistilor. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
