De câte ori nu s-a discutat în spatiul public despre reforma administrativa, regionalizare, comasarea localitatilor mici, deconcentrare, extinderea autonomiei administrative? Si ce s-a întâmplat? A ramas ca-n „Scrisoarea pierduta” a lui Nenea Iancu: „Din doua, una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume în punctele… esentiale”. De fiecare data se invoca necesitatea reducerii cheltuielilor administrative, a functionarimii - „grasul care sta în cârca slabanogului”, eficientizarea actului administrativ fata de nevoile cetatenilor, cresterea absortiei fondurilor europene, valorificarea potentialului teritorial, turistic, cultural, istoric. Toate acestea au ramas simple argumente în notele de fundamentare ale proiectelor de reforma administrativa de dupa 1990. De peste jumatate de secol, România sta încremenita în organizarea administrativ-teritoriala (judete, orase si comune), asa cum este prevazuta în prevederile Art. 1 din Legea nr. 2 din 1968. Si legea fundamentala a tarii - Constitutia - este elaborata înainte de aderarea României la NATO (2004) si UE (2007). Cine stie, dupa ce vom fi aderat la spatiul Schengen si/sau OSCE, poate vom face o reforma administrativa veritabila, care sa tina cont de ceea ce se întâmpla cu noi si în jurul nostru. Dupa 1990, multe comune s-au fragmentat, dupa cum au dorit mai marii politici ai vremii (baronii locali), în cautare de feude peste care sa-si întinda puterea si influenta. Unele orase care se aflau în plin proces de degradare socioeconomica au fost transformate intempestiv în municipii, urmare a unor chiolhanuri politico-administrative finalizate cu succes. Oamenii pribegeau în Occidentul prosper cu speranta unei vieti mai bune, iar acasa stabii politici si administrativi organizau referendumuri locale pentru a forma noi unitati administrativ-teritoriale care nici macar nu aveau capacitatea sa-si acopere cheltuielile de functionare cu aparatul propriu. Avem destule localitati si edili care abia strâng venituri din taxe si impozite pentru salariile din primarie, asteptând cu mâna-ntinsa la pomana guvernamentala: alocari de fonduri din rezerva aflata la dispozitia prim-ministrului, pentru reechilibrarea bugetelor locale, pentru cheltuieli curente si de capital - cunoasteti jargonul administrativ! Am fost martorul unei astfel de tentative de reforma administrativa, pe când lucram la Institutia Prefectului Judetului Vaslui (2007-2012). Era în plina criza economica, anul 2011, cu taieri de salarii în administratie, concedieri, scaderea drastica a veniturilor populatiei, când ne pomenim cu o circulara venita de la Ministerul Administratiei Internelor. Se solicita convocarea de îndata a directorilor serviciilor deconcentrate ale ministerelor în teritoriu, analiza si identificarea unor servicii publice care sa fie cedate primariilor. Tot în circulara cu pricina, se ordona organizarea unei sedinte cu primarii pentru a analiza daca au capacitatea administrativa (resurse materiale, financiare, institutionale si umane) necesara preluarii unor servicii publice de la directiile deconcetrate ale ministerelor. Era un fel de deconcentrare pe repede înainte, un transfer de servicii publice de la administratia centrala (ministere, agentii guvernamentale si ale „organe de specialitate”) catre administratia publica locala. Toata aceasta consultare a facut parte dintr-un proiect de reorganizare administrativ-teritoriala a tarii, lansat în spatiul public de presedintele Traian Basescu si sustinut de premierul sau, Emil Boc. Pentru noi, cei din teritoriu, toata daravela parea o fumigena lansata în scopul acoperirii unor scandaluri politice si/sau pentru a distrage atentia oamenilor de la problemele cu adevarat importante: deteriorarea drastica a nivelui de trai într-o României devenita de curând membra a UE. Zilele trecute, am fost solicitat la Radio HIT Iasi sa comentez pe marginea proiectului de lege de completare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care prevede crearea unor consortii administrative, parte a reformei administratiei publice din to do list-ul Programului National de Redresare si Rezilienta (PNRR). În acest proiect se spune ca, mai multe orase sau comune care au în componenta localitati rurale se pot asocia în consortii administrative, fara personalitate juridica, cu scopul declarat de a îmbunatati eficienta serviciilor publice, pentru eficienta investitiilor pe plan local sau pentru îmbunatatirea utilizarii resurselor umane si, evident, pentru „atingerea intereselor colectivitatilor locale”. Preconizatele consortii administrative vor functiona pe baza unui acord de asociere aprobat de consiliile locale ale oraselor si localitatilor rurale care intra în aceasta structura. Desi aceste structuri asociative nu beneficiaza de personalitate juridica, precum asociatiile de dezvoltare intercomunitara, proiectul de lege prevede activitati de reprezentare în justitie, gestiunea resurselor financiare, umane, exercitarea controlului financiar preventiv, derularea procedurilor de achizitie publice, închirieri, concesionari, eliberari de certificate de urbanism, autorizatii de construire, elaborare de proiecte cu finantare guvernamentala si/sau europeana si altele. Un fel de shaorma administrativa cu de toate. Prin crearea consortiilor administrative nu se lamureste ce se întâmpla cu birocratia din primariile care se asociaza din moment ce se creeaza o supra-structura birocratica cu atributii asemanatoare aparatului de lucru al primarului. Însa, proiectul abunda în obligatii si responsabilitati retinute în sarcina functionarilor publici care vor lucra în consortiul administrativ. În mod evident, edilii care se asociaza în virtutea mandatelor pe care le primesc de la consiliile locale vor raspunde doar pentru „oportunitate”. Cum s-ar spune, unii cu business-ul, altii cu ponoasele. Tot în proiectul de lege anterior mentionat mai scrie ca un consiliu local al unei localitati care este parte în consortiul administrativ poate mandata un alt consiliu local, de asemenea membru în consortiul administrativ, sa exercite în totalitate sau partial o serie de atributii prevazute de legislatia incidenta în domeniu. În Codul Adminstrativ (OUG nr. 57 din 2019) este prevazuta o forma de asociere a unitatilor administrativ-teritoriale - asociatiile de dezvoltare intercomunitara, care sunt „ structuri de cooperare cu personalitate juridica, de drept privat si de utilitate publica, înfiintate, în conditiile legii, de unitatile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori pentru furnizarea în comun a unor servicii publice”. Parca seamana cu consortiile administrative... În judetul Iasi, functioneaza o Asociatie de Dezvoltare Comunitara pentru Salubritate, Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara Euronest, Asociatia Zona Metropolitana Iasi si cine-stie ce alte forme de asociere între localitati. Sa nu uitam de „regiunile de dezvoltare economica”, un soi de decupaje statistico-spatiale fara personalitate juridica, de uniunea consiliilor judetene, asociatia oraselor si municipiilor, asociatia comunelor din România. Toate aceste forme de asociere, organizatii, institutii si structuri creeaza sinergii, paralelisme, suprapuneri care contureaza imaginea unui talmes-balmes administrativ ce se gonfleaza de la sine spre confuzia si nedumerirea tuturor. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
