Releva potentialul copilului? Are scopul de încurajare si autodepasire? Diminueaza stima de sine? Poate testarea IQ sa-l ajute pe copil sa se cunoasca mai bine, sa-si descopere aptitudinile, înclinatiile si sa le foloseasca eficient? Coeficientul de inteligenta este un scor general rezultat în urma aplicarii unor teste psihologice specifice. În momentul aplicarii unei astfel de evaluari unui copil, trebuie luate în considerare motivele si utilitatea testarii IQ. Motivul aplicarii testarii poate varia de la simpla curiozitate a parintilor la dorinta de autocunoastere a copilului sau nevoia de depistare a anumitor decalaje în dezvoltarea acestuia. Mihaela Ungureanu, psiholog clinician la Clinia Hope din Iasi, spune ca „testarea cognitiva a unui copil este utila nu numai pentru a calcula coeficientul de inteligenta, ci si pentru a determina ariile în care acesta performeaza sau are nevoie de sprijin”. Astfel, este vorba despre memorie, abilitati matematice, perceptia spatiala, competente lingvistice, viteza de procesare a informatiilor si capacitatea de a rationa. „Ca si psiholog, sustin ideea ca un IQ este un indice al inteligentei, nu neaparat o masura a acesteia”, a completat aceasta. Pentru a avea un rezultat corespunzator, aceasta testare trebuie efecutata de catre un psiholog, într-un cabinet specific, în mod individual, nu în clasa, la scoala, ca o tema oarecare de rezolvat, spune psihologul Catalina Costin. Instrumentele utilizate în evaluarea IQ În prezent, exista multe teste de masurare a IQ-ului, care pot fi aplicate începând cu vârsta de 3 ani. Însa, o evaluare complexa a abilitatilor cognitive se recomanda dupa vârsta de 6 ani. Majoritatea evaluarilor inteligentei în context scolar se realizeaza prin teste de abilitati intelectuale, precum: Testul RAVEN Color si Standard (începand cu vârsta de 4 ani) Bateria WISC IV – Wechsler Intelligence Scale for Children IV (între 6 si 17 ani) Bateria MAB II – Multidimensional Aptitude Battery II (începand cu vârsta de 12 ani) Testul cuburilor KOHS (începand cu vârsta de 4 ani) Conditiile de testare în cazul copiilor sunt foarte importante, pentru ca nu trebuie sa existe factori perturbatori. „Posibilii factori care pot distorsiona testarea psihologica pot fi cei legati de context, precum: caldura din sala de examinare; caracteristicile evaluatorilor (este indicat ca persoanele care testeaza elevii sa mentina o atitudine neutra-binevoitoare); oboseala fizica si psihologica, daca testarea se face la câteva ore de la trezire; stresul care poate fi resimtit de acei copii mai emotivi. Anumite probleme personale cu un mare consum psihologic pot impacta negativ rezultatul testului IQ. Neîndeplinirea nevoilor de baza, precum lipsa alimentarii necorespunzatoare, lipsa somnului pot duce la rezultate mai slabe”, explica psihologul Alexandra Teleman. Chiar si în cazul unei raceli banale sau dureri de gât se recomanda amânarea testarii. În urma testelor pentru masurarea coeficientului de inteligenta se pot distinge copii al caror IQ este sub 80, în cazul carora scolarizarea este dificila, nivelul lor variind de la normal-slab la normal-avansat. 70- dintre copii au un IQ cuprins între 80 si 120, spune psihologul Mihaela Ungureanu. Cei cu un IQ peste 120 sunt copii dotati. „Aceasta clasificare este, însa, arbitrara, IQ-ul nefiind singurul indicator pentru domeniul scolar. De exemplu, un copil care are o inteligenta normala, dar creste într-un mediu defavorizat, poate înregistra consecinte la nivel scolar”, completeaza Mihaela Ungureanu. Variatia nivelului IQ al unui copil Nivelul IQ al unui copil poate fi destul de variabil, spun specialistii. Punctajele se pot modifica destul de radical pe perioade scurte, stabilizarea producându-se la vârsta adulta. „Evident ca reprezinta un reper pentru nivelul de dezvoltare al copilului, dar nu este un verdict definitiv, asa cum, din pacate, îl percep unii parinti sau unii copii”, explica psihologul Catalina Costin. Traind în epoca neurostiintelor si a neuroplasticitatii, este necesar ca pe lânga depistarea aptitudinilor fiecarui copil, acesta sa fie încurajat sa-si dezvolte acele calitati native prin perseverenta. „Da, sunt importante aptitudinile specifice si inteligenta generala, dar fara cultivarea perseverentei ca valoare esentiala în educatia elevului si spijinul consecvent din partea parintilor, copilul nu-si poate valorifica potentialul”, adauga psihologul. „Copii sunt într-o continua dezvoltare fapt pentru care pâna în jurul vârstei de 18 ani se vor dezvolta atât din punct de vedere cognitiv, cât si emotional. Cu siguranta ca acei copii care dispun de stimulare cognitiva si suport emotional au sanse mai mari de evolutie comparativ cu acei copii care nu beneficiaza de suport. În cazul copiilor dotati intelectual, se recomanda o curricula corezpunzatoare nivelului lor de dezvoltare, pentru a-i mentine în zona proximei dezvoltari necesare lor”, spune psihologul Alexandra Teleman. Aceasta completeaza ca diferenta de IQ dintre copii poate fi explicata prin interventia factorilor genetici, accesului la educatie, sanatatii, stimularii din partea parintilor sau a profesorilor si curiozitatii native. Cazul unui copil cu IQ peste 128 Psihologul Mihaela Ungureanu povesteste despre cazul unui copil diagnosticat cu TSA (tulburare din spectru autism) în jurul vârstei de 4 ani. Prognosticul acestuia era unul nefavorabil. Parintii au fost informati ca, cel mai probabil, copilul nu va putea nici sa vorbeasca, nici sa citeasca. Mihaela Ungureanu l-a cunoscut când avea 14 ani si un IQ de 128. Acesta facea lucruri pe care un copil de vârsta sa nu ar fi capabil sa le realizeze. Vorbea trei limbi straine, calcula suma unui numar de 2146 de ori, spunând imediat care este rezultatul si stia în ce data a fost o zi anume din an (exemplu: ziua de luni în luna octombrie a anului 1945 pe ce data a fost?) „cu o rapiditate si precizie uimitoare”. IQ al unui elev din mediul urban vs IQ al unui elev din mediul rural Specialistii spun ca nu exista nicio diferenta între IQ-ul unui elev din mediul urban si cel al unui elev din mediul rural, pentru ca nu mediul de provenienta reprezinta factorul definitoriu, ci perseverenta copilului si spijinul parintilor sau al altor adulti implicati în educatie. „Nu as putea trage o concluzie legata de diferenta de IQ între urban si rural, deoarece dotarea genetica nu tine cont de provenienta. Testele de inteligenta nu contin itemi de consecinte specifice, ci generale, astfel încât raspunsurile la test sa nu fie influentate de cunostintele anterior acumulare”, explica psihologul Mihaela Ungureanu. Diferenta dintre IQ si EQ În ultima vreme, exista o asociere gresita între IQ (coeficientul de inteligenta) si EQ (inteligenta emotionala). „E foarte bine sa avem în vedere dezvoltarea laturii noastre cognitive. Este necesar sa o exersam si sa ne dorim de la copiii nostri sa fie educati, informati si cultivati. Însa, la fel de important, este sa-i ajutam sa-si cunoasca si sa-si gestioneze emotiile, sa aiba niste coordonate despre relatiile interumane, sa poata sa-si construiasca o atitudine pozitiva legata de acestea sau despre momentul potrivit de a se desprinde dintr-o relatie – aspecte ce au în vedere tocmai EQ”, accentueaza psihologul Catalina Costin.
