Iasul are nevoie de un organism care sa directioneze, sa ghideze si sa potenteze eforturile culturale ale comunitatii, de la administratia locala si institutiile culturale de stat, la societatea civila, sectorul cultural independent si pâna la publicul existent si dezvoltarea de noi audiente. Fie ca se va chema Institutul Cultural Iesean sau în orice alt fel, înfiintarea sa este esentiala pentru a reprezenta interesele industriilor culturale si creative si a realiza cât mai rapid o strategie culturala care sa faca parte dintr-o viitoare strategie de oras. Duminica, luni si marti, în sala Henri Coanda din Palatul Culturii a avut loc o serie de 3 dezbateri, sub titlul „Viitorul culturii”. Moderate de Stefan Teisanu, directorul Centrului Cultural Clujean, întâlnirile desfasurate în cadrul Romanian Creative Week au avut invitati diversi care au cautat raspunsuri pentru situatia sectorului cultural si creativ iesean. La dezbaterea de duminica, 22 mai, de la ora 11, lânga Corina Suteu, expert cultural de prestigiu, fost ministru al Culturii si cea sub care ICR New York a cunoscut apogeul notorietatii de pâna acum, ar fi trebuit sa se afle primarul Iasului, Mihai Chirica. Desi confirmase prezenta inclusiv în dimineata dezbaterii, scaunul rezervat reprezentantului administratiei locale a ramas gol. Nu doar ca nu a mai venit la eveniment, dar nici macar nu a trimis pe cineva din partea institutiei sa îi tina locul. Probabil multi se întreaba cum de un primar care nu scapa nicio ocazie de a se afisa la orice actiune culturala, unde municipalitatea are sau nu vreo implicare, alege sa ignore promisiunea data si sa lase singura un fost ministru al Culturii. Surprinsi de acest fapt, participantii au încercat si ei diverse raspunsuri. În opinia mea, deznodamântul era usor de anticipat. E simplu, când ai cel mai încarcat departament de relatii publice dintre toate primariile din tara, sa mergi cu fotograful dupa tine la toate evenimente, sa ai grija sa apari în video-urile de prezentare, sa încerci sa te asociezi vizual atât cu activitati finantate de municipalitate, cât si cu cele unde, în cel mai bun caz, ai înlesnit institutional obtinerea unei autorizatii necesare pentru desfasurare. Însa e mult mai dificil sa mergi sa vorbesti aplicat, la subiect, cu un interlocutor avizat, despre ceva ce nu cunosti si pentru care primaria Iasi nu are nicio strategie coerenta, pe care s-o aplice constant, metodic, în selectarea, finantarea si dezvoltarea evenimentelor sau actiunilor compatibile cu o viziune necesara, dar care lipseste de ceva ani. Între forma vs. fond, aparente vs. continut, dialectica electorala valabila în comunitatea ieseana arata ca, daca a doua categorie relationala poate fi utila, esentiala este prima. Atât timp cât apari în poze si clamezi ca sustii un eveniment, nu conteaza ca eviti orice discutie serioasa despre domeniile de intersectie ale culturii si industriilor creative. În celelalte doua discutii, unde participanti au fost atât din zona predilect antreprenoriala a sectorului creativ (Irina Schrotter, Patricia Butucel, Andrei Danila, Alex Enasescu), cât si a culturii independente (Oltita Cîntec, Stanca Jabenitan, Dan Lungu si subsemnatul), au fost abordate cu predilectie doua teme, a caror recurenta spontana, naturala, a aratat punctele sensibile si blocajele ce trebuie depasite: fragmentarea comunitatii culturale si creative, respectiv relatia cu autoritatile. Indiferent cât de mult succes ai avea ca organizatie independenta (antreprenoriala sau non-profit), impactul asupra comunitatii va fi limitat de eforturile individuale si dificultatea de scalare a actiunilor/ proiectelor la nivel macro. Doar autoritatile locale pot fi parteneri în unele proiecte internationale/ europene/ nationale, iar legitimitatea este data, de multe ori, de integrarea industriilor culturale si creative într-o strategie asumata la nivel local sau regional. Ori exact aceste lucruri lipsesc Iasului: o viziune de oras pe termen mediu si lung (macar 5-10 ani) si un partener pentru industriile culturale si creative. Se împlinesc 2 ani de când am publicat într-un revista culturala de circulatie nationala un manifest - o strategie în 10 pasi pentru ca Iasul sa redevina capitala culturala a României. Nu dintr-o competitie prost înteleasa sau dintr-un paseism gaunos, ci tocmai pentru ca Iasul are nevoie de acea viziune. Iar credinta ferma a multora dintre cei care activeaza în Iasi este ca inteligenta si industriile creative sunt atuurile pe care comunitatea si administratia locala ar trebui sa mizeze pe termen lung. În lipsa unei infrastructuri care sa lege Iasul de pietele de desfacere, valoarea adaugata de proprietatea intelectuala se poate exporta digital, cu câteva click-uri de mouse. Iasul poate deveni principalul furnizor de servicii (creative, educationale, medicale etc.) pentru Moldova (de pe ambele maluri ale Prutului) si, prin cresterea constanta, sustinuta a magnetismului, chiar si pentru alte regiuni. Fragmentarea comunitatilor creative are mai multe cauze: pe lânga orgolii de multe ori mai mari decât realizarile individuale, exista diferente de perceptie si interpretare ale actului cultural si rolului culturii, în general (mai ales între antreprenori si independenti), precum si o suspiciune alimentata de modul lipsit de transparenta, bazat pe asocieri subiective, în care s-a obtinut accesul la diferite tipuri de resurse (financiare, patrimoniale, contractuale, de imagine etc.). Ce au adus bun discutiile de la Palatul Culturii a fost un sentiment presant, o urgenta de a se realiza o coagulare între diversii operatori culturali si creativi. Având în vedere ca pentru industriile creative exista deja modelul FEPIC (Federatia Patronatelor din Industriile Creative), e necesara o federalizare a sectorului cultural independent iesean, realizata cu succes la nivelul organizatiilor de tineret (FONTIS). În paralel, asa cum am mai aratat, Iasul are nevoie de un organism care sa directioneze, sa ghideze si sa potenteze eforturile culturale ale comunitatii, de la administratia locala si institutiile culturale de stat, la societatea civila, sectorul cultural independent si pâna la publicul existent si dezvoltarea de noi audiente. Fie ca se va chema Institutul Cultural Iesean sau în orice alt fel, înfiintarea sa este esentiala pentru a reprezenta interesele industriilor culturale si creative si a realiza cât mai rapid o strategie culturala care sa faca parte dintr-o viitoare strategie de oras. Sunt, asadar, câteva scaune care vor trebui ocupate în viitorul apropiat: unul în administratia locala, unde industriile creative au nevoie de partener de dialog si mediator competent; unul în viitoarea structura federativa a sectorului cultural independent iesean si altul de director al Institutului Cultural Iesean. Va reusi comunitatea creativa sa treaca peste orgolii si disensiuni pentru obiective mai importante si o sansa reala de a conta în competitia nationala pentru resurse? Exista persoane în Iasi care sa poata si sa vrea sa-si asume aceste roluri dificile? Ramâne de vazut. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
