Anuntul companiei Iulius apropie de sfârsit o dezbatere publica care în urma cu trei ani a mobilizat societatea civila ieseana. Au fost douasprezece ore de discutii aprinse, marcate de suspiciune si neîncredere. Este însa atributul unui oras de valoare sa scoata o asemenea solutie dupa discutii încinse. Un anunt facut acum câteva zile la conferinta de arhitectura „New Iasi Architecture” organizata de Florin Mindirigiu la Palatul Culturii merita o atentie deosebita. La concursul organizat de compania Iulius pentru extinderea Palas Campus 2 vor participa patru birouri de arhitectura din top zece mondial. Aceste clasamente, ca de altfel si în cazul artistilor, sunt subiective, dar fara îndoiala ne spun ca avem de-a face cu cele mai cautate firme din întreaga lume. Sa ai în concurs în acelasi timp Zaha Hadid si Foster & Partners este ca si cum ai aduce în Copou la acelasi meci pe Messi si pe Ronaldo. Desi nu poti fi sigur niciodata de rezultat, prezenta celor doi este un regal care intra în istoria locala. Celelalte doua birouri, UnStudio si MVRDV, sunt de asemenea lideri mondiali de generatie, lucrarile lor debordând de creativitate, surprize si ingeniozitate. Arhitectura este poate singura disciplina în care arta si tehnologia se provoaca reciproc la cele mai înalte cote. Zaha Hadid a creat curbe paradoxale, de o frumusete ireala, tinute uneori împotriva gravitatiei de structuri extraordinar de ingenioase. Norman Foster arata frumusetea nebanuita care irumpe din formele geometrice ortodoxe, daca ar fi sa dau de exemplu doar lucrari care gazduiesc institutii de presa, cum ar fi sediul Hearst din New York sau al agentiei Bloomberg din Londra. În alcatuirea structurilor, toate cele patru birouri sunt recunoscute pentru jocul abil al spatiilor, al fatadelor si al luminii. Amplasamentul de la Iasi, aflat în zona istorica, este de asemenea o provocare deosebita si este de asteptat ca stilul final sa nu fie flamboaiant. As aminti ca Foster a construit sediul Bloomberg în centrul Londrei într-o zona cu artefacte ale castrelor romane, pe care le-a pus excelent în valoare. Concursul international - cu sugestii de participare a unor firme mari - ar trebui sa fie regula viitoarelor constructii publice importante în Iasi. Frank Gehry, Santiago Calatrava, Richard Rogers, Norman Foster, Zaha Hadid, Roger Penrose, Daniel Libeskind sunt nume la ale caror cladiri veti vedea întotdeauna multime de turisti. Si, desigur, adaug ca o asemenea enumerare este nedreapta fata de o multime de alti arhitecti deosebiti de talentati si accesibili din lume, dar si din tara. La aceeasi conferinta, arhitectul polonez Krysztof Ingarden a prezentat exemplul muzeului Manggha din Cracovia, o colaborare paradoxala a marelui regizor Andrej Waida cu arhitectul japonez Arata Isozaki. O experienta bulversanta într-un oras atât de conservator, dar care face parte acum din fibra locului. În treacat fie spus, Isozaki este un admirator al lui Constantin Brâncusi, iar una din ultimele sale lucrari, turnul din Milano din cartierul City Life a fost inspirata, dupa cum spune chiar el, de Coloana infinitului. Recent, la Oradea a avut loc un concurs international pentru proiectarea unui centru cultural finantat de primarie, ceea ce arata ca ideea începe sa fie îmbratisata de autoritati. Din pacate nu este si cazul ultimelor doua constructii publice din Iasi. Viitoarea sala a sporturilor si gimnaziul Universitatii „Al. I. Cuza” au fost licitate pe repede înainte si încredintate unor firme fara portofoliu si fara geniu. Astfel, sume mari din banii publici sunt cheltuite nu atât în circumstante neclare, ci fara sa aduca ceva nou, ceva deosebit si sofisticat, pe masura pretentiilor orasului. Si asta în conditiile în care, asa cum am aratat mai sus, avem potential sa optam pentru asemenea solutii. Si rectorul Tudorel Toader, si primarul Mihai Chirica ar trebui sa mai ia lectii. Sunt corijenti nu la arhitectura, unde nimeni nu le cere pricepere, ci la tinut pasul cu valoarea. Anuntul companiei Iulius apropie de sfârsit o dezbatere publica care în urma cu trei ani a mobilizat societatea civila ieseana. Au fost douasprezece ore de discutii aprinse, marcate de suspiciune si neîncredere. Este însa atributul unui oras de valoare sa scoata o asemenea solutie dupa discutii încinse. Este meritul companiei mentionate, care s-a straduit sa-i aduca si suporta din banii proprii participarea celor patru. Am consultat specialisti în arhitectura care mi-au spus ca este greu de gasit un exemplu asemanator în Europa de Est. Personal am dubii ca un fond obisnuit de investitii ar fi recurs la aceeasi procedura. De aceea, peste un asemenea moment nu trebuie trecut în graba.
