Modul în care va fi transat subiectul propunerii de premier ne va oferi raspunsul la întrebarea din titlu. Daca liberalii vor accepta nominalizarea lui Ciuca, a unui pesedist sau a unui personaj surpriza, cu relatii de notorietate în zona presedintiei, devine clar ca centrul de putere al partidului s-a mutat la Cotroceni. Liberalii au decis marti seara în Biroul Executiv sa accepte varianta premierului prin rotatie, cu o conditie: PNL sa numeasca primul sef al Guvernului. Florin Cîtu a punctat ca el ramâne propunerea partidului, dar niciun coleg nu i-a întarit spusele. De fapt, surse politice vorbesc despre o sedinta tensionata, în care liderul PNL a fost certat de „greii” partidului pentru ca negociaza cu PSD în interes personal. Pentru Cîtu calculele sunt simple. Ori ramâne premier, ori ofera fotoliul de prim-ministru PSD în schimbul portofoliului de la Finante. Orice alta varianta, inclusiv sefia Senatului, înseamna ca va pierde controlul în partid. Sa ne amintim ca lui Ludovic Orban nu i-a folosit la nimic sefia Camerei când s-au împartit taberele în PNL. Nu a avut ce sa le ofere baronilor, s-a apucat sa-i fluture lui Flutur principii pe la nas. Cîtu stie ca în aceste zile, posibil ore, îsi joaca întreaga cariera politica. De ce nu-l mai vor pe Cîtu „greii” din partid (Boc, Flutur, Bode, Sighirtau, Bogdan)? Pâna la urma, n-au trecut nici doua luni de când l-au votat. Doua posibile raspunsuri. Primul nu e ca nu-l mai vor, ci ca nu-i intereseaza soarta lui Cîtu. Pentru ei, cel mai important era înhumarea coalitiei cu USR, care-i strângea la cravata, iar acum formarea rapida a unui guvern în care PNL sa ramâna vioara întâi (la împartit „cascavalul”). Cîtu e perceput ca un simplu mandatar al intereselor lor, nu ca un lider cu putere de decizie. E, asadar, dispensabil. Al doilea raspuns ar fi ca „elita” liberala joaca dupa o partitura scrisa la Cotroceni, iar Iohannis a decis ca a venit momentul ca „pionul” Cîtu sa fie sacrificat. Din toate informatiile disponibile, presedintele insista pentru instalarea lui Ciuca la Palatul Victoria. Daca acceptam aceasta teorie, a unui PNL cu principalul centru de comanda la Cotroceni, fara mici „butoane rosii” raspândite prin tara (Cluj, Suceava, Sibiu etc.), discutia se complica si mai tare. De unde atâta sete de putere la un politician care se simte vadit inconfortabil, plictisit, s-o exercite? Daca ruperea coalitiei cu USR s-a facut dupa un scenariu scris la Cotroceni, iar refacerea USL era o mutare gândita din primavara de presedinte, de când e Iohannis atât de inteligent? Sau cine e consilierul ala dat dracului de destept care a anticipat din iunie, când s-a facut prima mutare cu pionul Cîtu, ca Iohannis va fi la un pas de „guvernul lui” pentru sapte ani de acum încolo (fie ca presedinte, fie ca premier)? Cel mai important, ce are de ascuns presedintele, ce îl sperie, de ce se agata de putere dincolo de încheierea mandatului în 2024? Nu era vorba ca si-a aranjat un post caldut prin institutiile internationale, suficient sa viziteze toate piramidele lumii? Apoi, nu e clar de ce baronii PNL sunt dispusi sa sacrifice partidul pentru traseul politic al unui singur om, a carui influenta reala va tinde spre zero peste doi ani. Sunt santajati, îi are Iohannis cu ceva la mâna? Hai, unul doi poate, dar chiar pe toti? Modul în care va fi transat subiectul propunerii de premier ne va oferi raspunsul la întrebarea din titlu. Daca liberalii vor accepta nominalizarea lui Ciuca, a unui pesedist sau a unui personaj surpriza, cu relatii de notorietate în zona presedintiei, devine clar ca centrul de putere al partidului s-a mutat la Cotroceni. Ca într-adevar Iohannis nu e cinstit, sarac si prost, ci fix pe dos. Daca propunerea de premier va ramâne Cîtu sau un alt lider din gasca apropiata baronilor, înseamna ca Iohannis e asa cum îl stim, mai putin sarac. În orice caz, toate povestile în care presedintele si-ar fi facut un plan dincolo de ce face weekendul urmator ar trebui sa înceteze.
