Nu cred ca exista om care sa nu fie invidios pe altul care are mai mult decât el, fie ca e vorba de bani, de avere, de succes, de admiratori etc. |sta e adevarul, acumularea de obiecte, produse, bani în cantitati mari stârneste invidia si/sau admiratia pentru ca transmite ideea de putere, de forta, de marire, de reusita. Nu cred ca trebuie sa demonstrez în vreun fel faptul ca goana dupa bani e principala si cea mai importanta activitate a omului pe lume. De când a fost inventat acest obiect, aceasta institutie, aceasta notiune, aproape toate gândurile si preocuparile omului s-au canalizat catre acumularea unei cantitati cât mai mari posibile din acele unitati de masura care sa fie în posesia lui si numai a lui. Poate ca la început, ma refer înaintea banului, a existat ideea de acumulare de bunuri, de hrana, se observa si la animale acest lucru, dar ea era limitata de capacitatea fizica de stocare si de gestionare a celor acumulate. O veverita va strânge câte alune poate baga în gaurile din copaci pe care si le revendica numai ea si pentru care s-a luptat cu alte veverite. Mai multe nu poate strânge pentru ca nu are unde sa le puna. Un lup va mânca dintr-o oaie pâna va simti ca are burta plina, si poate înca o zi sau doua dupa aia, timp în care ar trebui sa stea de paza lânga carcasa animalului doborât ca sa nu fie furata de alte animale pradatoare. Dar dupa aceea va pleca fara urma de regret. Nu va avea nici cea mai mica intentie de a îngropa restul oii, de a-l pune la rece, de a-l pastra pentru mai târziu în vreun fel. Se poate spune ca rudele lor mai apropiate, câinii, fac asta cu oasele. Ei îngroapa cât de multe pot în diferite locuri, dar numai într-un teritoriu controlat de ei, altfel nu au nicio sansa de a le mai gasi pentru ca un rival cu mirosul la fel de fin le va detecta si le va lua fara nicio retinere si fara sa zica macar „multumesc”. Ca sa nu mai spun ca un os îngropat nu e la fel de bun ca unul proaspat. |la e doar asa, de amagire, ca sa ai ce rontai de foame si pentru amagirea senzatiei, nimic mai mult. Omul a fost cu siguranta la fel înainte de a inventa diverse metode de stocare. Dar din acel moment a descoperit cea mai perversa si mai daunatoare pornire pe care o poate simti o vietate: lacomia. Când fiinta bipeda cu creier supradimensionat a vazut ca poate aduna doar pentru ea o cantitate din ce în ce mai mare de bunuri care sa o scuteasca de efortul de a munci, de a cauta, de a vâna a îmbratisat acea pornire cu toata dragostea si numai gândul la sentimentul acela îl facea fericit. Gândul ca nu va avea nicio grija, ca va fi asigurat si, mai mult decât atât, ca va fi admirat, invidiat de ceilalti îl facea sa tresara de încântare. Iata o a doua pornire nociva care izvoraste direct din prima: invidia si sora ei mai putin daunatoare, admiratia. Nu cred ca exista om care sa nu fie invidios pe altul care are mai mult decât el, fie ca e vorba de bani, de avere, de succes, de admiratori etc. |sta e adevarul, acumularea de obiecte, produse, bani în cantitati mari stârneste invidia si/sau admiratia pentru ca transmite ideea de putere, de forta, de marire, de reusita. Întrebarea care izvoraste din aceasta idee este urmatoarea: la ce folosesc de fapt toate aceste lucruri în surplus? Pentru ca, sa judecam logic, unui om nu-i trebuie cu adevarat mai mult decât îi poate asigura un confort decent si o viata fara lipsuri. Iar asta se limiteaza la o suma care depinde foarte mult de pretentiile fiecaruia, dar nu poate depasi un prag, sa zicem 1 000 000 lei. Asadar un individ care are mai mult de 1 milion de lei are practic un surplus în viata lui. Ce poate el face cu acel surplus în asa fel încât tot efortul suplimentar pe care îl depune de acumulare sa merite, sa aiba un sens si sa nu fie doar o activitate banala ca a unui om normal, sarac sau modest? Interesant este faptul ca omul care va avea respectivii bani nu va fi linistit, nu va trai fara griji si împacat cu sine si cu lumea pâna la sfârsitul vietii lui, urcat pe acea movila de gologani, ca o veverita cu toate scorburile pline de alune. Nu, acest lucru nu se va întâmpla aproape niciodata. Respectivul om va dori mereu sa faca mai mult, sa îsi puna obiectivul de a dubla suma, de a o înzeci, ori de a o cheltui pe toata, pâna la ultimul leut fara pic de cumpatare. Banii cica aduc fericirea. E posibil ca aceasta vorba sa fie adevarata într-o oarecare masura, dar cred ca fericirea aceea nu apare decât în momentul când atingi limita pe care ti-ai propus-o si atât. Adica daca banii te vor ajuta sa îndeplinesti un vis, sa îti satisfaci o placere/ nevoie, ori sa salvezi o situatie dificila, atunci, da, pe moment vei fi fericit. Dar în conditii normale, fara alte provocari extreme ce poti face tu cu banii? Raspunsul e: aproape nimic altceva decât ai facut pâna atunci, respectându-se proportiile, evident. Adica vei cumpara acelasi soi de lucruri, doar ca mai scump. M-am gândit mult la acest fapt. Am fost curios sa aud opiniile altora carora li s-a pus exact aceeasi întrebare, si trebuie sa marturisesc ca nu am ajuns la nicio concluzie si toti m-au dezamagit. La concursurile televizate cu premii, gen Vocea României sau Survivor, de exemplu, concurentii care erau întrebati ce vor face cu suma câstigata raspundeau banalitati: ca vor cumpara o casa, ca vor investi într-o afacere si altele asemenea, nimic deosebit, iesit din comun, cu adevarat relevant pentru un asemenea eveniment. Si niciunul nu a zis ca banii aceia multi îl vor face fericit. Niciunul nu a zis: voi trai linistit cu ei pâna la adânci batrâneti. Si înca acea suma nu era una mare, dar oare cum ar raspunde cineva care ar câstiga 1 miliard de euro? Ce poate face un om cu atâta banet? Va spun eu, 80- dintre „norocosi” vor dori sa îsi cumpere case scumpe, masini, iahturi, sa mearga în vacante exotice s.a.m.d. crezând ca toate acele lucruri îi va face sa plesneasca de fericire. Dar nu va fi adevarat, în foarte scurt timp vor ajunge lefteri si mai nefericiti ca niciodata pentru ca vor sti ca au avut comoara în mâna si au pierdut-o. Fiecare dintre acele achizitii va deveni un simplu obiect care aduce o bucurie de moment, exact ca atunci când saraci fiind îsi luau o bere mai scumpa în ziua de salariu, ori mergeau la un restaurant cu stil. Lucrurile respective nu vor avea un efect cu nimic diferit decât oricare dintre cele pe care le-au avut si facut pâna sa ajunga mari bogatasi. Relatia lor cu ele nu va fi cu nimic schimbata, cu absolut nimic. Singura diferenta e ca vor deveni mai pretentiosi, adica vor avea toleranta mai mica la imperfectiuni, vor fi mai usor si mai des nemultumiti. Casa de 200 de milioane de euro în care va trai „VIP”-ul, cu nenumaratele ei gadgeturi si anexe, va fi la fel de folositoare dupa un timp ca apartamentul cu doua camere pe care îl avusese înainte. Tot asa si masina sau iahtul. Iar excursiile vor fi la fel de banale ca sejururile de la Mamaia, ba poate un pic mai plictisitoare pentru ca toate în jur vor fi curate, ordonate, la locul lor si nimic nu-i va atrage atentia în mod deosebit. Ceilalti 20- dintre fericitii câstigatori vor dori sa investeasca banii în afaceri de unde sa scoata si mai multe venituri inutile. Soarta acestora va fi mai stresanta ca înainte pentru ca vor trebui sa munceasca poate mai mult decât au muncit vreodata. Iar grijile vor fi mai mari, la fel ca sumele investite. Unde sunt linistea si fericirea pe care ti le aduc banul? Eu cred ca lupul cu burta plina dupa ce a vânat o oaie e mai linistit si fericit cele câteva zile pâna i se face din nou foame. În rest mare diferenta între cei doi satui nu e, senzatia tot atâta tine. Briscan Zara este scriitor si publicist
