Relatiile abuzive sunt acele relatii în care un partener permite violenta împotriva celuilalt. Particularitatea unor astfel de relatii este ca victima ramâne întotdeauna victima, iar agresorul - agresor. Rolurile nu se schimba niciodata. Agresorul te convinge ca esti fara valoare, ca nu ai nici o perspectiva fara el, ca esti nedemn de el, ca cine dracu’ are nevoie de tine, în afara de mine. Agresorul ti-a transformat toate gândurile, actiunile, scopurile si aspiratiile în praf, în zero, în minus. Florentina, din câte îsi amintea, se temea constant de ceva în copilarie. A fost speriata mereu de întuneric, de câinele vecinului, de fulgere si de multe altele. Când a chemat-o prima oara învatatoarea în cancelarie, fata a lesinat. Nu ca ea ar fi deranjat cumva orele de curs si stia ca va suporta consecintele, fetei îi era teama ca facuse ceva gresit si nu dorea sa o supere pe tovarasa învatatoare. Apoi a venit frica teribila de esec, ca va lua o nota proasta la scoala, suparând-o, astfel, pe mama sau pe sora ei mai mare. Teama ca nu va fi o colega buna de banca, ca se va face de rusine la spectacolul de Pasti, ca pantofii ei „mosteniti” de la sora ar putea stârni hohotele de râs ale colegilor de clasa. Frica cea mare a aparut mai târziu, în jurul vârstei de douazeci de ani. Toate fetele din sat au început sa se întâlneasca cu tineri si, apoi sa se casatoreasca, rând pe rând. Dar ea, nu. Se temea sa aiba o relatie, ca sa nu râda lumea din sat de ea. Ce-or sa zica vecinii daca o vor vedea sarutându-se în fata portii cu iubitul? Daca nu va sti sa se poarte cu iubitul ei? Poate îl va supara cu ceva. Si ani de-a rândul a fost bântuita de imaginea unei batrâne neputincioase, fara familie, careia nimeni nu o sa-i aduca la nevoie un pahar cu apa. Acest cosmar, singuratatea pentru toata viata, a bântuit-o pe nefericita fata, luând forma unei obsesii. Dar, într-o zi, pe când ea avea 38 de ani, totul s-a schimbat. Florentina a fost invitata la nunta verisoarei sale, unde avea sa-l cunoasca pe Nelu, un mic întreprinzator din satul vecin, care avea un birt, cunoscut tuturor ca un veritabil Don Juan. Barbatul fusese casatorit de câteva ori, dar fara noroc, spunea el, avea casa si un Opel cumparat din Germania, pe când lucra acolo în constructii. De ce i-a placut lui Nelu Florentina nimeni nu putea întelege, lui îi placeau, de regula, femeile expansive, galagioase, dornice de distractii, azi pleca cu una la mare, mâine pleca cu alta la munte. Astfel, dupa nici o saptamâna de la prima întâlnire, Florentina a fost ceruta în casatorie, iar ea a fost de acord, fara ezitare. Relatiile din noua familie s-au dezvoltat în spatele unui gard înalt si nu au fost niciodata subiecte pentru domeniul public. Toata lumea o invidia pe Florentina. Nelu i-a cumparat o haina de blana de la târg si trimis-o la mama ei, acasa, ca sa o vada tot satul îmbracata cu ea. Vecinii îl vedeau adeseori mergând spre casa cu flori. Sunt pentru frumoasa mea! spunea el mândru tuturor. Apoi, s-a nascut baiatul lor, Dumitru. Parea cea mai reusita si fericita familie. Atunci mi-a spus sa renunt la serviciu, trebuia sa ma ocup de baiat o vreme. Doar mama Florentinei era trista: Nelu nu-i permitea sa-si viziteze nepotul des, si, în general, nu îi permitea prea multe vizite într-un an. Nu îi placea sa fie deranjat de nimeni din familia mea, nici macar de mama, zicea ca putem vorbi la telefon daca avem ceva sa ne spunem. Viata cu Nelu, odata cu trecerea timpului, era diferita de ceea ce si-a imaginat Florentina înainte de nunta. Dupa nasterea copilului, Nelu a încetat sa o mai rasfete cu dragoste si cu flori. Florentinei i se cerea sa mentina ordinea în casa, sa aiba grija de porci, sa gateasca zilnic, sa sape gradina de zarzavat si, mai ales, sa aiba grija de copil. Nu avea voie sa iasa nici macar pâna la magazinul din sat, cumparaturile le facea Nelu, el avea banii pe mâna. Desigur, când îsi amintea sa le faca, fiindca el lipsea des de acasa, întorcându-se la vechile lui obiceiuri de burlac. Când se întorcea, în casa era tacere: orice întrebare de-a Florentinei îl enerva peste masura. Iar când se enerva Nelu zburau în casa farfuriile, scaunele si palmele. De câte ori a cazut Florentina sub mâna apriga a sotului ei, doar ea stia. Vânataile erau acoperite cu grija, iar când i-a rupt mâna, a spus medicului ca a alunecat pe gresie si a cazut, acoperind discret agresiunea lui Nelu. Frica de a fi singura a început sa concureze cu frica de sotul ei. Nu putea pleca de acasa, desi si-ar fi dorit sa evadeze. Un fiu, îsi spunea ea, nu ar trebui sa creasca fara tata. Ce va zice lumea din sat, o sa râda de ea. Mai mult, nu avea nici un ban, cine sa-i ofere o casa ca sa poata locui? Poate mama, dar ea nu stia nimic despre batai. Nici sora ei cea mare. Cum putea ea sa explice divortul când toata lumea o stia fericita si împlinita? Nu ar fi crezut-o nimeni. Treburile lui Nelu nu mai mergeau asa bine, fusese prins ca vindea alcool pe sub mâna, motiv pentru care si-a aratat din ce în ce mai mult furia asupra sotiei sale. Ba ca ciorba era prea fierbinte, ba ca Florentina voia o pereche de papuci noi, ba ca el nu-si gasea ochelarii, toate acestea erau motiv pentru injurii si lovituri. Florentina a rezistat ani de zile cu fermitate tuturor agresiunilor, a încercat sa nu tipe de durere, pentru a nu-si speria fiul. Si, bineînteles, sa nu o auda lumea, de care îi era rusine. În acea seara fatidica, Florentina a intrat în sufragerie sa strânga paharele dupa chermeza lui Nelu. Nelu era acolo, continuând sa bea. Florentina a pus mâna pe sticla de tuica pentru a o aseza pe tava, el, fara sa se gândeasca de doua ori, a lovit-o cu toata puterea. Grijania ma-tii, ti-am spus eu sa-mi iei sticla? ar fi spus el. Femeia a cazut ametita peste scaune, si cu o voce stinsa l-a implorat sa nu o bata, sa nu auda copilul care era în camera vecina. Oricât s-a straduit Florentina sa nu faca zgomot, Dumitru a intrat în sufragerie, la parintii sai. Neîntelegând ce se întâmpla, speriat, s-a repezit spre mama sa. Nelu si-a prins fiul de 6 ani de guler si, ca pe o cârpa, l-a aruncat în perete. Copilul s-a lovit si si-a pierdut cunostinta. Apoi totul s-a întâmplat cu o repeziciune incontrolabila. Disperata pentru fiul ei, Florentina a vazut vatraiul pentru soba, l-a apucat cu tarie si l-a lovit pe Nelu în cap cu toata forta. Barbatul a primit a doua lovitura imediat dupa cadere. Apoi a venit a treia, a patra... Florentina a continuat sa-si loveasca sotul cu toata ura pâna când capul lui s-a transformat într-o balta înfioratoare de sânge. Si nu, nu din cauza bataii primite si nu din cauza constientizarii cosmarului pe care îl traia. Copilul ei zacea pe podea. Nici nu stia daca traieste. Si a lovit în continuare, cu aceiasi ura, a dat, a dat, pâna când a auzit ceva ce nu se astepta sa mai auda niciodata, o voce slaba de copil strigând: mamaaaa...ce faci mamaaaaa... Când am cunoscut-o la una din sedintele de consiliere din penitenciar, Florentina parea ca nu se mai teme de nimic. Nu se mai temea de singuratate, de ce spune lumea, de esecul vietii ei. Mi-am salvat copilul, mi-a spus senina, acum platesc pentru asta. Si voi plati, daca e nevoie toata viata, dar copilul meu a scapat de acest cosmar. Asa a fost sa fie, nu mai pot da timpul înapoi…,mi-a spus resemnata. Relatiile abuzive sunt acele relatii în care un partener permite violenta împotriva celuilalt. Particularitatea unor astfel de relatii este ca victima ramâne întotdeauna victima, iar agresorul - agresor. Rolurile nu se schimba niciodata. Agresorul te convinge ca esti fara valoare, ca nu ai nici o perspectiva fara el, ca esti nedemn de el, ca cine dracu’ are nevoie de tine, în afara de mine. Agresorul ti-a transformat toate gândurile, actiunile, scopurile si aspiratiile în praf, în zero, în minus. Totul în tine este supus criticii si deprecierii, nimic nu faci bine, absolut fiecare pas pe care îl faci e strâmb, fiecare actiune a ta e gresita, cum ar fi taierea unei cepe sau modul cum te piepteni. Nu asa trebuie sa mergi, sa actionezi si sa respiri, ci doar cum te-a învatat el. Daca taci, e rau. Spui ceva, e rau. Cele mai frecvente victime ale violentei domestice sunt femeile si copiii. Ce le face pe femei sa mentina astfel de relatii si sa nu ia masuri pentru a se elibera pe ele si pe copiii lor de violenta domestica? Deci, de ce nu pleaca femeile când se confrunta cu o manifestare atât de evidenta de abuz? veti întreba. Imaginati-va ca vi se spune în fiecare zi ca nu aveti valoare si impactul pe care acest lucru îl are asupra stimei de sine. Victimele au libertate foarte limitata de a lua decizii într-o relatie abuziva, sunt traumatizate, li se spune în mod regulat nu te-ai descurca singura, ai nevoie de mine. Frica este constanta si ele traiesc într-o lume a terorii cotidiene. Unde ai sa pleci, crezi ca maica-ta te va întretine? N-ai sa pleci cu copilul, copilul ramâne la mine, daca mi-l iei, te omor! Si, dupa ce l-ar parasi pe tiran, ea crede, pentru ca asa i s-a inoculat, ca „Eul” ei se va prabusi definitiv, ca nu va mai fi capabila vreodata sa cladeasca ceva, iar acest lucru nu-si poate permite. Sa i se ia copilul? Niciodata! Prin urmare, ea ramâne în aceeasi nenorocita relatie, pentru ca a suporta batai si insulte nu este la fel de groaznic ca atunci când îti pierzi „eul”, copilul, si pe tine însati într-un viitor incert. Abuzul în familie se bazeaza adesea pe izolarea victimei: faptuitorul lucreaza pentru a-i slabi legaturile cu familia si prietenii, ceea ce face extrem de dificil ca ea sa caute sprijin. Agresorii vor încerca adesea sa reduca contactul victimei cu lumea exterioara pentru a o împiedica, de fapt, sa recunoasca faptul ca modul lui de a se comporta este abuziv si gresit. Izolarea o face pe victima sa devina extrem de dependenta de partenerul ei de control. Nu doar psihologic, cât si financiar, fara o bruma de bani nu îsi va putea plati o chirie unde sa se retraga pentru a scapa de el. Iar ea, de regula, nu lucreaza, agresorul a avut grija de asta. Mai mult, faptuitorii sunt adesea respectati sau apreciati în comunitatile lor, deoarece sunt buni manipulatori. Acest lucru împiedica oamenii sa recunoasca abuzul si izoleaza si mai mult victima. Vedem, adeseori, la stiri, marturiile vecinilor despre abuzatorul ajuns criminal: Era un om linistit, cumsecade, saluta vecinii, îl vedeam cu copiii în parc, nu pot crede ca a omorât-o. Un abuzator nu poate fi schimbat, este important sa întelegem ca o persoana careia îi place sa-i raneasca pe altii pâna la a le disipa personalitatea nu se va schimba niciodata. Singura modalitate de a te opune abuzului domestic este sa fugi. Iar Florentina nu a fugit la timp. De frica, de rusine, de dragul copilului, de gura lumii. Florentina si-a petrecut copilaria dupa gratii, tineretea dupa gratii si tot dupa gratii si maturitatea. Când va iesi din spatele lor, va întelege ca, daca ar fi plecat la timp din acea relatie toxica, daca ar fi înteles ca fiul ei ar fi fost mai fericit fara tatal sau abuzator alaturi, nu ar fi ajuns sa se transforme din victima în agresor, dar, mai ales, va întelege ca în aceasta viata, unica de altfel, nimeni nu are dreptul sa ne umbreasca visele si sperantele, dragostea si bucuria de a trai, aruncându-ne definitiv în întuneric. Cristina Danilov este psiholog
