În rândul celor ce asteptau sa aduca un ultim omagiu la catafalcul Reginei Elisabeta a II-a, un român a declarat, spre uimirea unui reporter TV trimis din România, ca da, desi este atâta multime si se asteapta ore în sir, e ordine si lumea e civilizata precum... la pelerinajele din tara noastra, la Iasi sau în alte locuri. Dar voi, dragii nostri pelerini, ce ati venit sa vedeti la Iasi? O regina? Cu adevarat, însa nu una care are supusi, ci prieteni. Nu una care a stapânit peste un imperiu, ci peste ceva infinit mai pretios: peste propriile patimi, peste propria-i viata. O împarateasa care e, neobosit, „o slujitoare a bucuriei noastre”: Sfânta Parascheva! Dar oamenii politici si liderii din diferite domenii - ei ce ar putea vedea anul acesta la Iasi? Ar putea sa vada în Sfântul Paisie omul care, prin lucrarea sa discreta si jertfelnica, a adunat în jurul sau o mie de calugari de diferite etnii: români, rusi, ucraineni, sârbi, greci sau bulgari. Care l-au cautat si care s-au pus de bunavoie sub îndrumarea sa. Ce mai vedem? Într-o vreme în care mai peste tot se declara ca ni se vrea binele, dar noua ne merge tot mai rau, e timpul sa vorbim despre autentica filantropie. Precum cea a copilei Parascheva, care nu ezita sa-si împarta hainele scumpe fetitelor sarace. Precum cea a tinerei Parascheva care, mai târziu, împreuna cu fratele Eftimie (episcopul) si-a împartit toata averea celor mai oropsiti. Precum filantropia tuturor celor care nu se cauta pe sine, ci cauta cu adevarat binele aproapelui. Ce ar putea sa înteleaga intelectualii, oamenii de cultura? Ar putea sa vada în Sfântul Paisie nu doar un erudit traducator - care folosea metode moderne, comparând texte din diferite limbi, pentru a pune bazele Filocaliei românesti -, ci si un adevarat creator de limba literara. Ar putea sa-si aduca aminte, din istorie, cum scoala si cultura s-au format, la propriu, în pridvorul bisericii. Cei deznadajduiti, carora li se pare ca viata lor nu conteaza, ce semn ar gasi la racla Sfintei Parascheva? Ar putea sa vada cu ochii lor trupul plapând al unei tinere care nu a avut nevoie nici de avere, nici de pozitie sociala, nici de înzestrari deosebite pentru a-si gasi rostul pe pamânt si legatura cu Cerul. Nu trebuie sa fii „cineva” pentru a reusi în viata. Chiar daca pare ca esti un „nimeni”, un „strain”, de fapt nimic nu ti-L poate lua pe Dumnezeu-Tatal, al Caruia esti! Cei îndurerati si îngrijorati de luptele din Ucraina de ce ar veni la pelerinaj? Poate si ca sa sesizeze în Sfântul Paisie pe cel ce a plecat, acum aproape trei secole, din zona Ucrainei de azi, fiind refugiat pe pamântul Moldovei si din pricina multor conflicte ale acelor vremi. Sa primeasca, astfel, mângâiere si întarire de la un sfânt care stie ce înseamna razboiul vazut, dar mai ales cel nevazut, cel „împotriva stapânitorilor întunericului acestui veac” (Efeseni 6, 12). Un om care a biruit, dobândind darul sfinteniei si pacea care covârseste cu totul inima. „Ce-ati iesit sa vedeti în pustie?” (Matei 11, 7) - întreba Mântuitorul multimile acum doua mii de ani. Ce am iesit noi sa vedem în „pustia urbana”, în mijlocul Iasului? Comuniune si nadejde, mângâiere si bucurie, încredintare si curaj. Caci, da, si astazi „Întelepciunea este mai de pret decât armele de lupta” (Ecclesiastul 9, 12). Cine sunt astazi fiii Întelepciunii? Cu siguranta, îi putem vedea si printre pelerinii care au venit... sa vada!
