Exista multe idei preconcepute cu privire la riscurile asociate expunerii la radiatii si, în special, la cele emise de investigatiile imagistice. Cu toate acestea, putine persoane au informatii cu privire la doza de radiatii, pentru a putea decide când este necesar sa se supuna unor proceduri medicale care iradiaza, precum tomografia computerizata (CT), si când sa opteze pentru imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) sau alte teste care nu iradiaza. Evident, decizia apartine medicului curant împreuna cu medicul radiolog. Daca si cât de mult putem fi expusi la radiatii în timpul examenelor medicale, ne explica Sef lucrari Dr. Vasile Fotea, medic primar radiolog în cadrul Spitalului Clinic de Urgente ”Sf. Spiridon” din Iasi. Experienta ne-a aratat ca riscurile de iradiere prin realizarea unui CT sunt minime. O scanare CT poate salva vieti si nu trebuie refuzata din cauza fricii de a te expune la radiatii, daca investigatia poate furniza informatii semnificative pentru stabilirea diagnosticului si începerea tratamentului. Trebuie stiut ca riscul de a dezvolta un cancer din cauza expunerii la dozele mici de radiatii utilizate în imagistica medicala este foarte mic. Sa nu uitam ca zi de zi suntem expusi la surse naturale de radiatii. În medie, 80- din doza anuala de radiatie naturala la care suntem expusi provine din surse de radiatii terestre si cosmice. Surse de radiatii tereste: Exista peste 60 de materiale radioactive (radionuclizi) în sol, apa si aer. De exemplu, gazul Radon, emis în mod natural de roci si sol, este principala sursa de radiatii naturale. Surse de radiatii cosmice: În special daca ne aflam în zone de altitudine mare, suntem expusi la radiatii naturale emise de razele cosmice. Expunerea naturala la radiatii variaza de la o zona geografica la alta, în functie de diferentele geologice. De exemplu, expunerea în anumite zone poate fi de 200 de ori mai mare decât media globala, care este de 2,4 mSv (milliSieverts) pe an, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). Pentru România, doza radiatiilor de origine naturala primite de om este în medie de 2,27 mSv pe an, ceea ce înseamna ca este mai mica decât doza globala, se arata pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor. Suntem expusi si la surse artificiale de radiatii, care variaza de la generarea de energie nucleara la utilizarile medicale ale radiatiilor pentru stabilirea unui diagnostic sau pentru tratarea anumitor boli. Cele mai obisnuite surse artificiale de radiatii sunt dispozitivele medicale care folosesc raze X. Nu trebuie uitat ca în cazul unei scanari CT, beneficiul este întotdeauna mult mai mare decât cel mai mic risc potential. Ca orice test medical, acesta trebuie efectuat doar daca rezultatul investigatiei aduce informatii suplimentare pentru a stabili cât mai precis diagnosticul. Daca în cazul ecografiei si Imagisticii prin Rezonanta Magnetica (IRM/RMN) doza de iradiere este nula, nu la fel stau lucrurile în cazul investigatiilor care folosesc razele X sau în medicina nucleara. Dozele obisnuite induse de acestea si echivalentul cu expunerea naturala (în unitati de timp) le gasiti mai jos (Mayo Clinic Proceedings): PROCEDURA IMAGISTICA ECHIVALENT IRADIERE NATURALA • Radiografie dentara - 0,005 mSv o zi • Radiografie pulmonara - 0,1 mSv 10 zile • Clisma baritata - 6 mSv 2 ani • Pasaj baritat eso-gastro-duodenal - 6 mSv 2 ani • Mamografie - 0,7 mSv 3 luni • CT cranio-cerebral - 1,6 mSv 7 luni • CT toracic - 6 mSV 2 ani • CT abdomino-pelvin - 7,7 mSv 2,6 ani • CT la scanari repetate cu si fara contrast doza se dubleaza/tripleaza functie de numarul de scanari • PET-CT corp întreg - 22.7 mSv 7,6 ani Dozele de mai sus sunt orientative pentru un pacient mediu. Doza efectiva nu este întotdeauna aceeasi pentru toata lumea. Poate varia în functie de înaltimea si greutatea unei persoane, de zona corpului care este expusa la radiatii - toate sunt informatii pe care tehnicianul le furnizeaza pentru alegerea planului de examinare adecvat. De asemenea depinde de modul în care este efectuata procedura (una sau mai multe scanari la CT, una sau mai multe incidente la radiografii). Pentru a reduce expunerea, si mai ales pentru a preveni expunerile suboptimale si deci inutile pentru diagnostic, pe baza dozei efectiv masurate în timpul expunerii, protocoalele de siguranta ale echipamentelor pot fie sa întrerupa expunerea (s-a atins doza necesara obtinerii calitatii necesare în cazul radiografiilor) sau sa adapteze parametrii de expunere la zona traversata de raze (cresterea sau scaderea parametrilor de expunere adaptat volumului traversat pentru a obtine maximul de calitate cu minimul de iradiere). În ce îi priveste pe copii, deoarece acestia au o speranta de viata mai mare decât adultii (si deci un risc potential de a suferi mai multe expuneri, efectul razelor X fiind cumulativ) si unele dintre tesuturile lor sunt mai sensibile la radiatii, se încearca sa se utilizeze doze cât mai mici. Echipamentele atât cele conventionale cât si CT au protocoale de expunere speciale pentru copii care se activeaza la distanta de un click sau simpla apasare a unui buton ”COPIL”. De exemplu, pentru o scanare CT a unui copil, cantitatea de radiatii folosita este de aproximativ cinci ori mai mica decât pentru un adult. De asemenea o atentie deosebita trebuie acordata femeilor gravide. Astfel, se recomanda utilizarea metodelor alternative de diagnostic, care nu utilizeaza raze X sau amânarea expunerii daca este posibil. În caz de absoluta necesitate, risc vital pentru mama (si implicit pentru fat) se poate efectua expunerea, mai ales daca fatul nu este expus direct. Daca o investigatie urmeaza sa expuna direct fatul atunci o decizie de efectuare a examinarii se poate lua în functie de factori multipli ce variaza de la caz la caz si care tin cont mai ales de vârsta fatului la momentul respectiv dar si de amenintarea la adresa vietii mamei prin lipsa de actiune/întârzierea deciziei terapeutice. Ulterior expunerii, o eventuala decizie de întrerupere a sarcinii poate urma numai dupa calcularea dozei primite de fat de catre fizicianul medical. Dozele la fat se recomanda sa nu depaseasca 5 mSv (recomandarile organismelor de control în domeniul nuclear, inclusiv în SUA), dar din studiile observationale chiar doze de pâna la 50 mSv se considera ca nu produc efecte si sunt sigure. Dozele de 100 si peste se asteapta sa produca consecinte negative. Între 50 si 100 mSv studiile sunt neconcludente. Riscul asociat cu procedurile de imagistica medicala se refera la existenta unor posibile efecte secundare pe termen lung sau scurt. Majoritatea procedurilor imagistice au un risc relativ scazut. Spitalele si centrele de imagistica aplica principiile ALARA (As Low As Reasonably Achievable). Activitatea este reglementata si se desfasoara sub autoritatea CNCAN - Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare care stabileste, printre altele, constrângerile de doza. Astfel se depun toate eforturile pentru a reduce riscul de iradiere inutila. Echipamentele de radiologie si imagistica medicala care utilizeaza razele X sunt prevazute cu dispozitive menite sa reduca iradierea - de la diafragmarea fasciculului de raze, care sa asigure expunerea doar a zonei de interes, la dispozitive care sa limiteze doza utilizata la minimul necesar obtinerii unei/unor imagini de calitate. De asemenea, o persoana este expusa la proceduri radiologice, si deci la riscul de iradiere, doar daca diagnosticul nu poate fi pus prin alte metode (nu exista o metoda mai buna, nu este disponibila o alta, sau informatiile obtinute nu sunt suficiente) sau este absolut necesar pentru precizia diagnosticului - nu exista metode imagistice all-in-one sau one-stop-shop. De cele mai multe ori ele sunt complementare. Magnitudinea exacta a riscului generat de expunerea la doze mici de radiatii emise de imagistica medicala continua sa fie un subiect controversat. Acest lucru se datoreaza faptului ca sub 100 de mSv de radiatii, riscurile sunt prea mici pentru a fi masurate în mod direct, iar studii, altfel decât observationale, nu se pot face din motive etice evidente. Astfel, expertii de la Mayo Clinic, sugereaza ca expunerea la radiatii pentru diagnosticare sa fie de maximum 100 mSv pe an, pentru a mentine la minimum riscul de cancer. Cert este ca fiecare investigatie imagistica are avantaje si dezavantaje. Doza este doar unul dintre factorii analizati în momentul în care se opteaza pentru o astfel de investigatie. Sunt cântarite costurile, disponibilitatea aparatului, performanta si rapiditatea cu care se pune diagnosticul (care influenteaza rapiditatea raspunsului terapeutic, factor critic în urgente), calitatea imaginii si acuratetea stabilirii diagnosticului, dar si confortul persoanei investigate. Decizia de a utiliza o metoda imagistica sau alta sau mai multe, în secventa, este una pe care medicul dumneavoastra o ia în acord cu dumneavoastra - se numeste consimtamânt informat, legat de necesitatea si riscurile asociate investigatiei, astfel încât orice nelamuriri aveti privind necesitatea si siguranta unei investigatii este bine sa le discutati cu medicul curant/radiologul dumneavoastra.
