Alina P., 38 ani, Botosani: „Tatal meu are 68 de ani si a fost diagnosticat, la un cabinet din oras, cu cardiomiopatie. La cardiolog a ajuns la recomandarea medicului de familie, pentru ca se plângea ca nu mai are aer, obosea foarte repede si spunea ca are ca o apasare în piept. I-a dat un tratament dar, deocamdata, este la începutul lui. Tata a intrat singur la medicul cardiolog si, de emotie, nu a retinut mai nimic din ce i-a spus. Va rugam sa ne explicati ce este cardiomiopatia si ce am putea face sa-l ajutam“. Prof. Univ. Emerit Dr. Catalina Arsenescu Georgescu, medic primar cardiolog: „Pentru a-l ajuta pe tatal dvs trebuie ca acesta sa tina legatura cu medicul sau cardiolog si sa urmeze tratamentul recomandat de acesta. Cardiomiopatiile sunt un grup heterogen de boli caracterizate prin afectarea primara sau dominanta a miocardului. Au etiologii multiple, cunoscute sau necunoscute si tulburari morfologice si fiziologice cardiace variate. De la individualizarea cardiomiopatiilor în urma cu câteva decenii, definitia si clasificarea lor a suferit schimbari multiple, în raport cu identificarea de noi tipuri etiologice, iar în ultimii ani, cu evolutia rapida a geneticii moleculare. În raport cu elementele anatomice si fiziologice modificate, cardiomiopatiile au fost definite ca „boli ale miocardului asociate cu disfunctie cardiaca“. Principalele cardiomiopatii au fost sistematizate în 5 tipuri, fiecare din acestea putând avea mai multe cauze. Cardiomiopatia dilatativa (cu dilatatie); Cardiomiopatie hipertrofica (cu îngrosarea peretilor inimii, asimetrica sau simetrica); Cardiomiopatie restrictiva; Cardiomiopatie aritmogena a ventriculului drept; Cardiomiopatii neclasificabile. 1. Cardiomiopatia dilatativa (CMD) se caracterizeaza prin dilatarea ventriculara stânga, grosime normala a peretilor sau usor subtiati si disfunctie sistolica. Afectarea si a ventriculului drept nu este obligatorie. Aproximativ 20-30- din CMD sunt familiale, cu determinare genetica. În fapt, CMD reprezinta un grup heterogen de conditii clinico-patologice care au factori etiologici multipli: miocardita infectioasa, virala, inima toxica etc.; sarcina; tulburari endocrine; tulburari nutritionale; alcool, tahicardiomiopatie. 2. Cardiomiopatia hipertrofica (CMH) este definita prin prezenta hipertrofiei ventriculare (cresterea masei ventriculare) în absenta unor conditii de supraîncarcare hemodinamica (HTA, valvulopatii) sau de infiltrare miocardica. CMH se asociaza cu disfunctie diastolica. Hipertrofia ventriculara este, cel mai adesea, asimetrica (predominant pe septul interventricular), dar poate fi si simetrica. O forma particulara poate genera obstructia caii de ejectie a ventriculului stâng, se numeste CMH obstructiva si se poate manifesta clinic prin aparitia sincopelor. 3. Cardiomiopatia restrictiva (CMR) reprezinta un grup heterogen de conditii clinice si etiologice care au în comun aspectul restrictiv de umplere a ventriculului stâng, nedilatat si cu functia sistolica normala (cel putin în faza incipienta a bolii). CMR poate fi „idiopatica“, familiala sau „secundara“, de exemplu în amiloidoza, sarcoidoza, sclerodermie, fibroza endomiocardica etc. 4. Cardiomiopatia aritmogena a ventriculului drept (CMAVD) sau displazia aritmogena este o boala miocardica genetica, definita prin înlocuirea progresiva a peretelui ventriculului drept (VD) cu tesut fibros sau fibro-grasos, disfunctie ventriculara dreapta si posibil aritmii ventriculare cu risc de moarte subita. CMAVD este o boala rara si se descopera în context aritmogen la persoanele tinere, inclusiv sportivi de performanta. 5. Cardiomiopatiile neclasificabile reprezinta un grup de cardiomiopatii rare de tipul: a) Cardiomiopatia Takotsubo (sindromul inimii frânte) sau sindromul de balonizare apicala a ventriculului stâng. Evolueaza cu disfunctie sistolica precipitata sau declansata de stres. Tabloul clinic si electrocardiografic este de sindrom coronarian acut, dar cu regresia relativ rapida a modificarilor obstructive. Explorarea coronografica nu evidentiaza elemente obstructive vasculare semnificative. b) Necompactarea de ventricul stâng este o boala miocardica genetica, afecteaza predominant portiunea apicala a ventriculului stâng, cu o trabeculare excesiva. Diagnosticul se face ecocardiografic, rezonanta magnetica nucleara etc. Tabloul clinic include diverse forme de remodelare, disfunctie sistolica a ventriculului stâng cu insuficienta cardiaca, tromboembolism, aritmii sau moarte subita. În practica clinica sunt folositi frecvent termenii de cardiopatie ischemica, hipertensiva desi, din definitia initiala a cardiomiopatiilor erau excluse afectarile miocardice secundare valvulopatiilor, HTA si bolii coronariene. Ele sunt acceptate în prezent ca forma de cardiomiopatie secundara. Explorarile imagistice complexe si studiile de genetica moleculara au adus informatii si clarificari multiple în problema complexa a cardiomiopatiilor“.
