Dorinta de a avea o aventura, pe o parte, chiar si pe internet, înseamna ca sotia sau sotul nu este multumit de viata intima pe care cei doi o duc si, în loc sa gaseasca puterea si rabdarea pentru a corecta situatia, apeleaza la tradarea virtuala. La urma urmei, orice aventura în parte – în viata sau pe internet – este o încalcare a acelor juraminte si promisiuni care au fost facute chiar la începutul vietii de familie, aceasta este încrederea tradata a unui partener. Ceea ce înseamna, în orice caz, ca tradarea virtuala este la fel de perfida ca si tradarea reala. Într-o zi de duminica, ne-am adunat, ca fetele, la o cafea, sa vorbim vrute si nevrute – uneori femeile au nevoie de asta. Si brusc, chiar în mijlocul unei mici revolte privind preturile exorbitante ale saloanelor de înfrumusetare, una din ele, a spus: „L-am prins pe sotul meu trisând. Probabil voi divorta.” Patru perechi de ochi s-au uitat imediat la ea. Maria, sa-i spunem astfel, ne-a scos brusc din lumea costisitoare a cosmetologiei, unde toate aveam riduri, dar nu ne plângeam înca de memorie. Ne aminteam bine nunta Mariei, desi am sarbatorit-o acum douazeci de ani. Maria nu s-a casatorit doar cu colegul ei de facultate din dragoste – a fost mai mult, o pasiune nebuna, nici un minut unul fara celalalt, un cuplu deosebit. Si totul a fost bine pentru ei: trei copii sanatosi, calatorii în Grecia, sarbatori în familie cu rude si prieteni, o casa cladita de la temelie împreuna. Si tot împreuna, Maria si sotul ei, nu au fost doar în bucurie, ci si în tristete: drame familiale, boli, decizii dificile – el nu s-a ferit niciodata de probleme si nu si-a lasat niciodata sotia singura în dificultati. Daca ar exista un Oscar pentru „Cel mai bun sot”, el s-ar afla, cu siguranta, pe lista nominalizatilor în fiecare an. „Ar merita Oscarul”, a rânjit Maria de parca mi-ar fi citit gândurile. „Filmul e misto, actorul joaca bine. Douazeci de ani de jocuri. Sau mai bine zis, minciuni. Dar nici cel mai genial actor nu poate juca pentru totdeauna. Mai ales daca nu e capabil sa-si stearga mesajele si pozele din laptop. Nu ma întrebati ce am gasit în emailul lui si pe whatsapp. Cred ca am trait lânga un obsedat.” Nu am facut-o. Ce era de întrebat, totul era clar. Tot ea a continuat: „Facea pe gagica mereu în trend, atenta la unghii, atenta la coafura, foarte deschisa la orice provocare, pasionata de carti si arta, l-a acaparat. Iar corespondenta nu era tocmai despre dialog inofensiv. Dupa câteva schimburi de mesaje a degenerat, era, mai degraba, pornografica. Dupa douazeci de ani de viata împreuna! Sa-mi faca asa ceva!” Sub presiunea probelor, barbatul a recunoscut ca a gasit pe un site o femeie cu care a început sa discute banalitati si, dupa un ieftin flirt online, a intrat într-o relatie mai deocheata cu ea prin video. Când Maria i-a aratat corespondenta si l-a întrebat ce intentii are, daca avea de gand sa divorteze de ea pentru cealalta femeie, el a spus uimit: „Esti nebuna! Nu e nimic serios! Noi avem o familie! Doar nu voi divorta pentru o prastie care se dezbraca pentru oricine pe internet!” Si uimirea lui sincera a fost cea care a nedumerit-o pe Maria cel mai mult. Noi aproape ca nu respiram ascultând povestea. Sii? am strigat toate la un moment dat. „A spus ca ma iubeste, ca nu îsi poate imagina viata fara mine si ca nu e nimic serios, el s-a jucat cu ea, din curiozitate. A vrut sa vada pâna unde merge o asemenea relatie cu una de pe internet”, a spus. „Dar m-a înselat si ma doare, nu pot ierta, si nici sa nu va gânditi sa-mi spuneti ca, practic, nu conteaza.” Nu am facut-o. Cel putin, nu eu. Am încercat sa întelegem ce presupune curiozitatea masculina. „Dar îl înteleg”, a izbucnit deodata o amica, cea mai mare dintre noi. „Si îl cred. El te iubeste cu adevarat. Si îi este groaznic de frica sa nu piarda. Voi aveti copii, aveti atâtea împreuna, ce sa faca cu aia? Are o problema, probabil îi este jena sa ti-o spuna, vreo fantezie, si a încercat sa o rezolve cât se poate de discret. Stii, dupa o vârsta, nici noi nu mai suntem asa atractivi, i-a scapat si omului ochii… La urma urmei, era un video, niste imagini, doar nu s-a întâmplat nimic fizic!” Aproape toate partidele de sex sunt jucate din atractie puternica si dragoste, desigur, exceptând cele platite. Si la începutul relatiei, dorinta elimina aproape orice dificultate de punere a ei în aplicare. Clocoteala de hormoni îneaca totul – de la zgomotul motorului care invadeaza masina veche împrumutata de la tata, pâna la sunetul dezgustator cu care mama sparge, în timp ce îndragostitii fac dragoste, un cotlet la bucatarie. Atâta timp cât îti doresti pe cineva, chiar daca mediul înconjurator e departe de a fi perfect – pare atât de dulce, de prietenos. Si toate sunt dulci pâna la prima cearta mai serioasa, când îti dai seama brusc ca nu se va mai putea face pace nici macar în pat. Gândul la intimitate cu cineva care tocmai a spus atâtea cuvinte dureroase si tu nu te simti vinovat pentru ce ti-a reprosat, te-a umilit, ti se pare, pur si simplu, salbatic. Te culci dupa o împacare incomoda, si petreci jumatate din noapte ascultându-i respiratia si propriile tale sentimente: asta înseamna ca nu ne mai iubim? Apoi cearta este uitata, dar începi sa te observi pe tine si pe celalalt. Si dupa mai multe certuri, unele izvorâte din agitatia vietii tumultoase între serviciu, copii, market si facturi, nu te mai grabesti sa alergi spre el si sa-l arunci în pat dupa ce s-a întors acasa din delegatie. Ceva se schimba, încetul cu încetul, odata cu trecerea timpului. Privata de drogul tensiunii sexuale, o relatie poate trece la un nou nivel sau se poate destrama. Dar, în orice caz, membri cuplului, care odata erau legati de pasiune, vor tânji dupa acesti „fluturi în stomac” sacramentali. Unii încearca sa reînvie o dorinta anterioara si chiar reusesc. Altii urmeaza calea celei mai putine rezistente – pur si simplu, încercând sa treaca de partea pe care nu o mai gaseste la partener, înca iubit, respectat, admirat – dar nu atât de dorit sexual ca altadata. Barbatul sau femeia care alege tradarea sexuala risca sa piarda totul. Cel putin asa este în cultura noastra, înca nu am ajuns la libertinajul relatiilor occidentale unde sotii îsi povestesc la cina, unul altuia, aventurile sexuale din timpul zilei. Spunem mereu ca partea vatamata ar trebui sa înteleaga ca, uneori, în spatele tradarii, exista, într-adevar, o sete de senzatii tari – si nimic mai mult. O serie de senzatii pe care celalalt partener nu le mai simte alaturi de „victima”. Dar cel care s-a îndragostit cu adevarat de o persoana straina, pe care o idealizeaza, o doreste, stim bine, poate parasi familia, îsi va face valiza si poate pleca spre o viata noua. În practica mea, am întâlnit multe cazuri solutionate astfel, persoane care dupa ani buni de casnicie au parasit totul pentru cineva cunoscut recent si simbolic pe internet. Am vorbit de multe ori despre infidelitate. Dar, indiferent de circumstante, exista întotdeauna doi oameni de vina pentru discordia în familie. Partenerul tau, la fel ca tine, vrea sa se simta iubit si apreciat. Iar când nu primeste suficienta afectiune sau atentie, el calca, cum se spune în popor, strâmb. Nu toti, dar multi care nu pot comunica partenerului ceea ce îi nemultumeste, o fac. Din pacate, nu toate cuplurile sunt capabile sa rezolve conflictele, nemultumirile, în mod pasnic. Fiecare sot îsi sustine adevarul. De exemplu, o femeie nu vrea sa mai faca concesii în pat pentru ca este deja ocupata cu treburile la bucatarie si sa creasca copii. „Am atâtea pe cap si lui îi arde de prostii!” În timp ce sotul îi reproseaza indiferenta. Sau invers. Ca rezultat – prima tradare virtuala. De ce virtuala? Pentru ca este mai la îndemâna si, spun unii, mai discreta. Dorinta de a avea o aventura, pe o parte, chiar si pe internet, înseamna ca sotia sau sotul nu este multumit de viata intima pe care cei doi o duc si, în loc sa gaseasca puterea si rabdarea pentru a corecta situatia, apeleaza la tradarea virtuala. La urma urmei, orice aventura în parte – în viata sau pe internet – este o încalcare a acelor juraminte si promisiuni care au fost facute chiar la începutul vietii de familie, aceasta este încrederea tradata a unui partener. Ceea ce înseamna, în orice caz, ca tradarea virtuala este la fel de perfida ca si tradarea reala. Tradarea virtuala este diferita, nu e serioasa, puteti spune. Si se dovedeste a fi gresit. Puteti psihologiza cât vreti conceptul, dar tradarea va ramâne tradare. Poti numi tradarea distractie usoara, interes stupid, dorinta de a satisface curiozitatea, si nu conteaza daca este reala sau virtuala – consecintele ei sunt întotdeauna aceleasi. Din moment ce World Wide Web si-a înfasurat ferm tentaculele în jurul nostru, este rar ca o persoana sa nu fi devenit victima propriei sale curiozitati. Forumurile, chat-urile, site-urile de întâlniri, blogurile deschid o lume necunoscuta pâna acum, a comunicarii virtuale. Aici poti folosi imaginile altora sau editate profesional, ai un nume nou daca al tau nu-ti mai place, si acum esti tu, liber, asa cum îti doresti sa pari în ochii altora. Pe de o parte, acest lucru posibil sa nu fie rau – înlaturam barierele psihologice pentru noi însine si încercam sa comunicam într-un mod pe care nu l-am putut niciodata sa facem cu altcineva în viata noastra. Poate asta ne-ar putea ajuta în viata reala, sa aflam exact ce dorim de la un partener astfel încât, prin comunicare, sa ajungem la o întelegere deplina între noi. Pe internet, însa, nu este nevoie sa selectati imediat cuvintele, exista timp sa gânditi ce sa exprimati, sa va construiti o imagine idilica. Aici nimeni nu va vedea imperfectiunile de pe fata voastra, nici gesturile ridicole, si, cu siguranta, nici realul temperament, defectele, nici crizele de nervi sau agresiunea pe care o manifestati dupa un pahar cu tuica. Esti un superbarbat, o doamna sexy, te creezi pe tine, ca un mic zeu. Lumea ta odata creata, este timpul sa actionezi. Ca la târg, aici este totul pe rafturi, ia-l pe asta – sau pe celalalt. Totul gratuit! Dupa o munca minutioasa la profilul tau, fie astepti ca cineva sa ia momeala, fie intri la atac. Apoi începe dependenta. În fiecare dimineata alergi sa îti verifici e-mailul, whatsapp-ul sau mesageria facebook. Si asa, zi dupa zi, luna dupa luna. Personajele se schimba, altcineva ti se pare interesant, schimbi marfa, si entuziasmul creste. Toti cei care sunt lânga tine – sotia, sotul, copiii, prietenii si cei dragi – trec în fundal, uitati în timp. Calitatile lor se estompeaza, chiar prezenta lor în viata ta devine ceva familiar si plictisitor. Partenerul îti vorbeste, dar nu-l auzi, tu esti cu mintea la ultimele tale conversatii cu partenerul virtual. Copilul tau vrea sa se joace cu tine sau sa-l ajuti la teme, nu ai timp, nu te intereseaza, tu trebuie sa raspunzi la mesaje. Acum focul pasiunilor arde într-o arena straina, unde esti principalul si invincibilul gladiator, cuceritorul inimilor. Adevarat, îti spui, trebuie sa te desprinzi de viata ta virtuala si sa te întorci în lumea reala, dar efortul devine zadarnic. Esti deja obisnuit sa traiesti acolo. Constiinta familiala înca mai da semne de viata, dar de fiecare data din ce în ce mai putin. Mai devreme sau mai târziu vine, însa, inevitabil, un deznodamânt. Fara a lua contact cu iubita virtuala sau cu iubitul virtual, ci pur si simplu, doar vizitând regulat site-urile, o persoana îsi adapteaza psihicul la posibilitatea unei tradari reale, imaginatia îi ofera diverse fantezii sexuale, pe care din anumite motive, nu poate sau nu îndrazneste sa le puna în aplicare cu partenerul sau real. Astfel de fantezii, desi aduc placere, se nasc de fiecare data din ce în ce mai îndraznete si mai sofisticate si, în cele din urma, devin aceeasi nevoie, ca si alcoolul sau drogurile. Cybersexul devine dependenta. Poate cel mai soft tip de infidelitate virtuala este flirtul trecator. Exista chiar multi sustinatori ai ideii ca trebuie sa flirtezi macar o singura data – acest lucru nu face decât sa întareasca relatiile conjugale. Poate ca da. Dar, oricum, între iubitorii de site-uri de date, trebuie sa recunoastem ca apare intimitatea emotionala, care îi face pe inculpati sa fie sinceri între ei, sa-si spuna lucruri pe care nu au curajul sa le spuna în viata reala, distrugând relatiile sincere si de încredere în familiile lor. Aceasta înseamna ca nu se poate vorbi despre dragoste si respect fata de partenerul de viata real. Potrivit cercetatorilor, subliniem, tradarea virtuala nu este diferita de tradarea reala. Unul din sondaje, realizat de Queen's University Belfast, a implicat 245 de studenti. Participantii la experiment au fost rugati sa completeze povestea unui cuplu în care unul dintre parteneri avea o conexiune virtuala cu o alta persoana. Cercetatorii au încercat sa înteleaga exact cum interpreteaza studentii „tradarea virtuala”. S-a dovedit ca 71- dintre participantii la experiment au considerat ca tradarea virtuala e la fel ca cea fizica, iar 84- au fost de acord ca al doilea partener, sot sau iubit, se va simti cu siguranta tradat. Potrivit rezultatelor sondajului, femeile sunt mai sensibile la o astfel de tradare neobisnuita decât barbatii. Flirturile online pot fi, de asemenea, un simptom al unor probleme preexistente: lipsa afectiunii si aprecierii reciproce în cuplu, abuz emotional, certuri si reprosuri dese în familie, dezinteresul unui partener pentru rezolvarea problemelor financiare sau a problemelor casnice si, mai ales, disparitia iubirii. Deci, poate fi mai usor pentru oameni sa justifice tradarea virtuala ca fiind una „neserioasa, din plictiseala sau curiozitate”, dar consecintele pot fi la fel de grave ca si într-o situatie reala de tradare: pierderea încrederii, ranirea si suferinta. Numarul destinelor ruinate din cauza relatiilor virtuale este, vedem si noi, din ce în ce mai mare. Întrebarea este: ce se va întâmpla dupa ce partenerul virtual, care va deveni partener real, îsi va da masca si numele de scena jos? Sau daca va continua sa le foloseasca, mai departe, pe internet, în timp ce tu, în credulitatea ta, ai renuntat, pentru el, la tot? Cristina Danilov este psiholog
