Mai totul în jurul nostru, chiar subiecte la care nu ne-am fi gândit niciodata în trecut, precum Buletinul Meteo, este acum interpretat prin prisma unor agende politice si ideologice radicale si intolerante. Pâna relativ recent ideea de a vorbi despre politizarea Buletinelor Meteo parea una de-a dreptul bizara. Nu mai este asa. Un articol din cotidianul elvetian Basler Zeitung din 12 august exact despre asta vorbeste: „Das Wetterals Politikum” („Vremea ca problema politica”). În centrul controverselor se afla Thomas Bucheli, seful echipei care prezinta Buletinul „SRF Meteo” la televiziunea publica elvetiana unde lucreaza de peste 40 de ani. Bucheli s-a vazut confruntat cu critici masive fiind acuzat ca prognozele sale catastrofale, care nu s-au împlinit, au provocat pierderi financiare semnificative în special sectorului de turism din Elvetia. În aceste conditii, Bucheli a fost nevoit sa-si ceara scuze pentru faptul ca el si echipa sa prognozasera sistematic temperaturi prea ridicate în regiunea mediteraneana. A dat vina pe erorile imputabile algoritmului utilizat respingând în acelasi timp vehement acuzatia de influenta politica. Însa recunoaste ca lucrurile s-au schimbat mult în ultimii ani din acest punct de vedere. „Termenul de clima este teribil de încarcat. El polarizeaza enorm”. Într-adevar, subiectul a ajuns în centrul unor aprige dispute politice. Si în mod eronat se amesteca lucrurile, desi vremea si clima sunt doua lucruri diferite: unul descrie ce se întâmpla în prezent, celalalt - vremea pe termen lung. Acest lucru este vizibil si la noi. Când sunt zile de canicula în programele de televiziune se reactioneaza de parca nu s-ar mai fi vazut niciodata ceva asemanator. Ceea ce nu e adevarat, nici la noi, nici în alte parti. Perioade caniculare au existat adesea si în trecut. Numai ca pe atunci nu se utiliza tonul apocaliptic de acum, când mass media cultiva obsesiv o adevarata „panica climatica”. Punând aproape permanent, fara nici o justificare serioasa, mai toate catastrofele - inundatii, incendii, uragane - pe seama schimbarilor climatice. De pilda, în Elvetia, când în urma cu douazeci de ani, a fost cea mai fierbinte vara din ultima suta de ani, cu zeci de nopti tropicale si zile caniculare, abordarea era cu totul diferita, subliniaza pentru cotidianul elvetian un politician local, Thomas Matter, din partidul SVP (unul dintre criticii cei mai activi ai manierei în care este realizat buletinul Meteo la televiziuni), în opinia caruia „panica climatica” a devenit o adevarata religie. „Erau interviuri cu salvamari, relatari de la standurile de înghetata, lucruri de acest gen. Anul acesta am avut o singura noapte tropicala si mai putin de zece zile fierbinti – iar mass-media se comporta de parca toata lumea va muri în curând.” Adaugând ca încalzirea globala în sine „nu este de fapt atât de rea pentru umanitate”. Oricum, un studiu aparut în 2015 în cunoscuta revista medicala The Lancet releva ca pentru fiecare deces provocat de valurile de caldura, aspect intens mediatizat în ultimii ani, sunt 17 decese provocate de frig. Politizarea vremii este un fenomen relativ recent, mai spune Matter. „Odinioara era invers. Se spunea ca doar idiotii compara vremea cu clima. Acum observ ca multi meteorologi vorbesc despre clima în loc de vreme.” De partea cealalta, politicienii de stânga, „verzii”, continua sa militeze pentru politici radicale. Numai ca acestea sunt tot mai greu de justificat, si încep sa aiba costuri politice ridicate pe masura ce oamenii realizeaza cât de sever este impactul unor „politici climatice” care le afecteaza sever viata. Dupa cum scrie Bjorn Lombarg în „False Alarm”, aceasta panica confectionata artificial „ne costa trilioane si îi afecteaza pe cei saraci fara sa aiba vreun rezultat pozitiv asupra planetei”. Mai ales ca premisa de baza, aceea ca schimbarile climatice sunt determinate în mare parte de factorul uman, este în sine discutabila. Dupa cum sustine un reputat climatolog, profesorul Richard Lindzen, „sa crezi ca un singur element din atmosfera, CO2, a carui pondere este mai putin de 4 sutimi de procent, are un impact asupra climei mai mare decât fortele extrem de puternic de rotatie a pamântului, exploziile solare, vântul si curentii oceanici, este pur si simplu un exemplu de «gândire magica»”. În Germania, de exemplu, „verzii” s-au prabusit literalmente în sondaje din acest motiv. Toate predictiile catastrofale facute în ultimele decenii, „bazate pe stiinta si modelarile unor experti”, s-au dovedit a fi complet nefondate. Desi mass media ignora total o discutie pe aceasta tema. În anii ‘70, „temerile” erau legate de racirea vremii, nu de încalzire. Se vorbea de o noua era glaciara care va veni în anii 2020-2030 sau chiar mai rapid, facându-se trimitere la imaginile luate din satelit care ar dovedi „fara dubiu” o astfel de evolutie. În 1976 ni se spunea ca exista un consens stiintific larg raspândit: „planeta se raceste si foametea este iminenta!”. Între timp, „consensul” s-a schimbat brusc, pericolul mortal pentru oameni si planeta vine de la încalzire, nu de la o iminenta noua era glaciara. Daca în 1978 eram informati ca „nu se întrevede nici o schimbare a tendintei de racire a planetei din ultimii 30 de ani”, în 2005 expertii avertizau ca încalzirea vremii va face ca Manhattan-ul sa fie acoperit de ape pâna în 2015. Noua viziune privind schimbarile climatice avea avantajul ca acestea puteau fi puse în legatura directa cu factorul uman, prin emisiile de carbon si alte gaze cu efect de sera. Alimentând o agenda ideologica, îmbratisata la Davos, la Bruxelles, de catre administratia Biden la Washington, care în numele „salvarii planetei” propune schimbari radicale în ceea ce priveste sursele de energie si stilul de viata al omenirii. În acest sens, o comparatie între cum s-au schimbat radical copertile revistelor în doar 10 ani este extrem de instructiva. Paradoxal, agenda climatica radicala, chiar daca luam de buna premisa influentei emisiilor generate de om, departe de a rezolva problema are adesea efecte exact contrare. Potrivit cotidianului Wall Street Journal una din cauzele majore ale incendiile mortale de saptamâna trecuta din insula Maui din Hawai ar fi aceea ca de ani de zile companiile de electricitate cheltuiesc mai mult pentru tranzitia energetica ecologica impusa de autoritati decât pentru siguranta retelei electrice. Imagini video indica liniile electrice cazute ale Hawaiian Electric ca fiind o posibila cauza a incendiilor mortale devastatoare. Ceva similar s-a întâmplat în California unde compania de electricitate PG&E a fost nevoita sa solicite intrarea în faliment dupa ce a fost data în judecata pentru zeci de miliarde de dolari pentru daunele cauzate de incendiile provocate de liniile sale electrice cazute care au ucis 84 de persoane si au distrus complet orasul Paradise. Ceea ce au în comun ambele companii este faptul ca acestea au dat prioritate cresterii ponderii energiei regenerabile sub presiunea cerintei formulate în 2015 de legislatorii din Hawaii care au cerut ca pâna în 2045 100- din energia electrica a statului sa provina din surse regenerabile, în detrimentul unor investitii în programe de reducere a riscului de incendiu. Din acest motiv Hawaiian Electric s-a angajat într-un program de subventionare masiva a energiei solare de pe acoperisuri în paralel cu încheierea de contracte de cumparare pentru energie regenerabila la preturi ridicate. Suportând în acelasi timp si pierderi de capacitate substantiale în urma dezafectarii premature a centralelor pe baza de combustibili fosili. Tot mai multe repere traditionale care ne jalonau existenta în trecut sunt puse astazi constant sub semnul întrebarii. Între acestea se afla si confuzia întretinuta, interesat sau naiv, cu un masiv suport mediatic, între clima si vreme, în sprijinul unei agende ideologice radicale a carei tinta este „remodelarea din temelii” a întregii noastre existente.
