Singura solutie cunoscuta de Serviciul de Imigrari la problemele legate de muncitorii straini veniti la munca în Iasi pare a fi expulzarea. Asta desi pentru firmele locale, aflate în mare criza de forta de munca, ei sunt la mare cautare, iar formalitatile pentru aducerea lor aici la munca dureaza adesea si sase luni de zile. La Iasi, într-o singura zi, magistratii Curtii de Apel au anulat doua decizii de expulzare, în cazul unui indian si a unui libanez. Primul depusese online documentatia necesara prelungirii dreptului de sedere în tara, dar când a fost chemat si la ghiseu, nu avea la el chitantele de plata a taxelor aferente, în original. Al doilea a fost detasat de firma care îl angajase la o alta societate, fara îndeplinirea formelor legale. Sanctionata nu a fost însa firma, ci el. A.M. venise din India în ianuarie, cu o viza de munca valabila 90 de zile, pâna pe 25 aprilie, fiind angajat ca electrician de întretinere si reparatii. I-a convenit locul de munca, asa ca în februarie a depus online o cerere de programare pentru prelungirea dreptului de sedere, atasând si documentele doveditoare solicitate. Conform legii, cererile de prelungire a dreptului de sedere se prelucreaza în 30 de zile, dar a fost chemat la ghiseu abia pentru data de 19 aprilie. În ziua respectiva însa, nu avea asupra sa originalul chitantelor de plata a taxei aferente permisului de sedere, de 259 lei si cea pentru taxa consulara de 120 euro. Functionarul Serviciului de Imigrari i-a pus în brate întreaga documentatie depusa si l-a trimis acasa. Pe 29 aprilie, în cadrul unui control, A.M. a fost gasit la munca. Viza îi expirase de patru zile si i s-au facut direct formele de expulzare. A.M. a contestat decizia, precizând ca muncise acolo unde avea contract, demarase prelungirea dreptului de sedere, iar viza îi expirase de doar patru zile. Solicita doar un termen rezonabil pentru a finaliza procedurile birocratice. În fata judecatorilor, reprezentantii Serviciului de Imigrari si-au aparat decizia. Procedura de prelungire nu fusese finalizata pâna pe 25 aprilie, deci A.M. putea fi expulzat. De fapt, A.M. nici nu începuse vreo procedura. Teancul de documente depuse online nu reprezentau, din punctul de vedere al functionarilor, decât o simpla solicitare de a primi un numar de ordine pentru prezentarea la ghiseu. Numarul respectiv nu reprezenta un numar de înregistrare a cererii, pentru aceasta fiind necesara depunerea actelor în original, la ghiseu. Conform legii, strainul aflat la munca în România trebuie sa solicite eventuala prelungire a dreptului de sedere cu minim 30 de zile înainte de expirarea acestuia. Cererea trebuie solutionata în termen de 30 de zile de la data depunerii. Daca sunt necesare verificari suplimentare, termenul de solutionare poate fi prelungit cu înca cel mult 15 zile. Daca documentele furnizate sunt incomplete sau necorespunzatoare, Serviciul de Imigrari trebuie sa informeze petentul cu privire la elementele care lipsesc si sa stabileasca un termen pentru completare, dar nu mai mult de 30 de zile. Judecatorii au remarcat ca A.M. ceruse prelungirea dreptului de sedere înca din 28 februarie. La acea data, A.M. platise deja taxele. Pur si simplu, în ziua prezentarii la ghiseu nu avea la el si chitantele în original. În loc sa-l trimita pe A.M. acasa sa le aduca, functionarul Serviciului de Imigrari îi respinsese întreaga documentatie, fara macar a o înregistra. „La data de 19 aprilie 2023 (în interiorul perioadei de sedere legala pe teritoriul României), pârâtul nu a acordat un numar de cerere solicitarii de prelungire a dreptului de sedere depusa on line, documentatia administrativa fiind returnata reclamantului pentru un motiv de forma si nu de substanta, respectiv pentru ca la acea data nu au fost depuse si în original chitantele de plata a taxei consulare si a celei aferente permisului de sedere. Desigur, pentru a face dovada indubitabila a suportarii acestor taxe, reclamantul se cuvenea sa aiba asupra sa, la momentul prezentarii la ghiseu, cele doua chitante în original, însa masura administrativa aferenta acestei omisiuni se impunea a fi aceea a acordarii unui termen pentru complinirea acestor lipsuri, nu returnarea documentatiei”, au precizat magistratii. De altfel, functionarii avusesera timp mai bine de o luna pentru a-i comunica indianului ca trebuie sa vina si cu chitantele în buzunar, dar nu-si batusera capul. În plus, functionarii ar fi trebuit, legal, sa înregistreze cererea si, eventual, sa o respinga pe motiv ca nu este completa. Refuzul de a o înregistra macar era în afara oricarei legi. Magistratii au dispus anularea deciziei de returnare, obligând Serviciul de Imigrari sa solutioneze cererea indianului. Un alt dosar analizat de Curtea de Apel a fost cel vizând un libanez, A.C. Acesta se afla în România din 2020, fiind angajat ca sofer. La începutul lunii mai, firma la care lucra l-a detasat la o alta societate. Aici, nu mai lucra ca sofer, ci ca ajutor de bucatar, dupa cum s-a constatat în cadrul unui control. Conform legii, schimbarea locului de munca trebuie avizata de Inspectoratul Teritorial de Munca. În cazul lui A.C., un astfel de aviz nu exista, astfel încât Serviciul de Imigrari a dispus expulzarea. Situatia libanezului nu este unica, astfel de cazuri facând obiectul altor dosare analizate de Curtea de Apel. Sentintele pronuntate deja par sa nu fi fost însa citite la nivelul Serviciului de Imigrari. Ca si în alte cazuri similare, magistratii Curtii de Apel au constatat ca libanezului nu i se poate reprosa în fapt nimic. Conform legii, pentru schimbarea locului de munca al unui lucrator strain este necesar un nou aviz de angajare, pe noul post, obtinut de catre firma care îl preia. „Obtinerea unui aviz de munca în vederea schimbarii locului de munca la acelasi angajator sau la un alt angajator nu reprezinta o obligatie legala în sarcina strainului, fiind obligatia si atributul exclusiv al angajatorului în favoarea caruia se presteaza munca de catre strain. Nu se poate retine în sarcina reclamantului ca a încalcat reglementarile legale referitoare la încadrarea în munca. Strainul angajat în munca nu are dreptul legal de a solicita emiterea avizului de munca. Decizia de returnare fiind emisa cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale, se va dispune anularea acesteia”, au explicat judecatorii.
