Cazurile de suicid si tentativele de suicid în rândul tinerilor din România s-au înmultit în ultimii ani. La Iasi, doar în ultima saptamâna, un tânar de 13 ani a murit dupa ce a cazut de la etajul noua al unui bloc din cartierul Visoianu, Lunca Cetatuii, sinuciderea fiind una dintre ipotezele anchetatorilor. Iar marti, 12 decembrie, o tânara de 11 ani s-ar fi aruncat de la etajul al II-lea al Colegiului National „Emil Racovita” din Iasi, pista principala fiind, pâna în momentul de fata, o tentativa de sinucidere. Ce îi determina pe copii sa se gândeasca la astfel de gesturi extreme si care sunt semnele de avertizare la care ar trebui sa se uite parintii, prietenii si profesorii? Am discutat cu dr. Raluca Prepelita (FOTO), medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola”, care ne-a explicat ca mecanismele de adaptare la lumea înconjuratoare ale acestor copii sunt foarte fragile, multi cad în depresie, iar în spatele multor fete bucuroase se ascund si intentii elaborate de sinucidere. Totul are un fundament central: depresia, în forme severe Dr. Raluca Prepelita a explicat ca numarul tentativelor de suicid în cazul tinerilor a crescut proportional cu cel al persoanelor, de toate vârstele, care dezvolta episoade depresive severe. Sunt din ce în ce mai dese astfel de cazuri care ajung sa fie tratate la Institutul Socola sau la cabinetele particulare de psihiatrie din Iasi. Cel mai des, în cazul copiilor, spune medicul, este vorba de o depresie usoara sau moderata, pe care copiii fie o ascund, fie o ignora, si care, nefiind gestionata corespunzator, se manifesta apoi în forme severe. Aceasta a dat exemplul unui pacient care a împlinit 18 ani în acest an si este diagnosticat cu episoade de depresie severa. Provine dintr-o familie în care parintii nu sunt divortati, dar separati, mai are un frate mai mic, dar cu care nu se întelege, iar mama sa a fost diagnosticata cu cancer în stadiu terminal. „Bunica sa este de profesie profesor, antrenata în stilul «învata, ia note mari, mergi la olimpiada». A vrut sa intre la medicina cu olimpiada nationala, a tras pâna a intrat în burnout. De aici a aparut o stare depresiva severa, cu tentative suicidare, au început sa mearga la un psihiatru, dar a venit pandemia si a stat doi ani în casa. Anxietatea a crescut foarte mult, iar când s-a deschis totul, iar scoala a intrat în program normal, nu mai facea fata cu fobia sociala”, a explicat dr. Raluca Prepelita. Este cazul unui tânar foarte inteligent, spune ea, cu rezultate foarte bune, care nu ar fi avut probleme de integrare în nicio scoala dupa nivelul de pregatire al sau. Însa starea de anxietate l-a împins într-o depresie în care a avut mai multe tentative de sinucidere si în care si-a distrus complet relatia cu mama sa, bolnava în stadiu terminal de cancer, care era singura cu care mai vorbea. „Copiii mi-au însirat în cabinet toate drogurile pe care le poti cumpara de pe piata neagra” Cazul, desi are anumite particularitati, explica psihiatra, arata un model comun pentru toate categoriile de vârsta: apar simptome de depresie usoara, moderata, în stagnare, care sunt ignorate. „Copiii nu le spun parintilor, medicilor de familie, altor specialisti, nu cer ajutor si ajung, dupa un timp, la cabinet, cu planuri concrete si deosebit de elaborate pentru suicid. Iar cauzele declansatoare sunt multiple, mai ales ca sunt copii mai sensibili, iar în perioada 13 - 16 ani apare si pubertatea împreuna cu o furtuna hormonala. Sunt acele dezechilibre si se intensifica starile depresive, anxioase, iar toate acestea duc foarte usor spre dependenta. Tigari si alcool, da, dar am tineri care au împlinit 18 ani si au trecut prin toate drogurile, inclusiv heroina, dar fumata, nu injectata. Mi-au însirat în cabinet toate drogurile pe care le poti cumpara de pe piata neagra”, a explicat dr. Raluca Prepelita. Aceasta spune ca cele mai dese cazuri de copii care au ajuns în pragul suicidului sunt fie din familii divortate sau cu parintii separati, fie din familii cu program de lucru 12 / 24 sau chiar mai mult. Acestia din urma ofera foarte multe lucruri copiilor din punct de vedere material, explica dr. Raluca Prepelita, tocmai pentru a suplimenta absenta lor ca parinti. „Copiii sunt adesea suprasaturati, se cred vinovati sau se învinovatesc pentru problemele parintilor, au o stima de sine scazuta, cred ca din cauza lor parintii s-au separat, nu-si mai doresc sa traiasca, au tot felul de traume sau abuzuri, si nu ma refer exclusiv la cele sexuale, inclusiv de agresivitate verbala, manipulare verbala din partea parintilor, care vor sa câstige copiii de partea lor sau au ceva de împartit între ei. Copilul din astfel de cupluri se închide în el, se izoleaza, daca nu are pe cineva cu care sa vorbeasca apar intervin gândurile suicidare”, a mai punctat dr. Raluca Prepelita. Citesc pe Internet cum sa amestece pastilele cu alcoolul cât mai eficient Medicul spune ca, în cele mai multe cazuri, tentativele de suicid ale copiilor nu sunt gesturi impulsive, în care deschid un cabinet de medicamente si încep sa înghita tot ce gasesc acolo. Adesea sunt planuri foarte amanuntite, la care s-au gândit de multe ori, si spre care se îndreapta atunci când loveste un episod de depresie severa. Dr. Raluca Prepelita a explicat, spre exemplu, ca sunt copii care i-au povestit ca au strâns toate pastilele din casa si au încercat sa le înghita cu alcool, fiindca au citit pe Internet ca asa ar fi mai eficient. Si, mai grav, reusesc adesea sa ascunda asta sub o masca a fericirii. „Îmi povestesc ca stau si citesc ce reactii are Paracetamolul, spre exemplu, în combinatie cu alcoolul, apoi sigur au o bunica prin casa cu pastile pentru inima si, la fel, calculeaza. Au un plan bine stabilit pe care am observat ca au puterea de a-l ascunde si de a mima starea de bine. Sunt copii foarte inteligenti, citesc foarte mult, stiu despre pastile, despre combinatiile de medicamente, stiu exact ce tratament sa ia si ce le va face rau. Sunt si unii manipulatori, care sunt viitoarele cazuri de tulburari de personalitate, de obicei tot din familii despartite, care îi manipuleaza pe ambii parinti sa aiba foloase si mimeaza o tentativa suicidara si ameninta ca sa obtina ce vor”, a specificat dr. Raluca Prepelita. În cazul ambelor tipologii de copii, la baza sta o depresie severa cu o anxietate foarte mare, adesea multe dependente, iar din încercarea de a demonstra ceva, multi ajung în stare grava la spital, chiar daca nu-si propun din start sa îsi ia viata, ci doar o forma de a cere atentie. Care sunt primele semne, în functie de cum se comporta copiii Semnele nu sunt întotdeauna la îndemâna si usor de vazut, a mai spus dr. Raluca Prepelita. În cazul copiilor introvertiti, care oricum sunt retrasi si nu vorbesc cu usurinta, familiile pun începuturile de depresie pe seama faptului ca „ei oricum sunt mai retrasi si nu vorbesc”. Medicul spune însa ca cei foarte apropiati pot sa îsi dea seama de asta, fiindca si copiii introvertiti au pe cineva, adesea din afara familiei, care sa nu îi judece, cu care vorbesc si se destainuie. În momentul în care nu mai vorbesc nici cu persoana respectiva, e primul semn ca ceva nu este în regula. „La cei extrovertiti este mai vizibil, erau persoane vesele, sociabile, vorbeau foarte mult, dansau, se aranjau, aveau grija cum arata. Când intra într-o stare de depresie se neglijeaza, fie dorm foarte mult, fie dorm foarte putin, nu mai au chef sa faca nimic pentru ei, chiar daca sunt baieti sau fete. Comunicarea este din ce în ce mai redusa, se pot duce spre alcool, care initial în dezinhiba si le scade starea de anxietate, sau pot avea oscilatii între izolare sociala sau izolare de tot. De obicei se desprind de familii si se ascund, nu mai fac activitatile pe care le faceau cu placere, inclusiv cele extrascolare, iar daca erau buni la scoala, notele încep sa scada brusc. E semnul ca ceva s-a întâmplat”, a mai detaliat medicul. Parintii care îsi distrug copiii „pentru prestigiu si note” O cea de-a treia categorie foarte întâlnita este cea a copiilor care sufera de burnout, fiindca parintii trag atât de tare de ei sa fie cei mai buni încât ajung sa se neglijeze total pâna se prabusesc fizic si psihic. „Li se spune mereu ca trebuie sa fie cei mai buni, ca asa trebuie, asta înseamna prestigiu. Nu sunt lasati la activitati de relaxare, care sa le faca placere, sunt controlati excesiv, iar inclusiv comunicarea cu parintii este dominata de o agresivitate pasiva, care este ca o picatura chinezeasca ce îi macina pe copii. Mai sunt si parintii care îsi umilesc copiii si le spun «nu esti bun de nimic, n-ai sa faci nimic cu viata ta». Am avut si pacient în cabinet, un student cu tatal de fata. Desi copilul era în depresie si avusese tentative de suicid, tatal îi spunea de fata cu mine «eu ti-am facut firma, tu te porti ca o mimoza». Iar el se urcase de mai multe ori pe blocul tatalui, cu gândul sa se arunce”, a spus dr. Raluca Prepelita. Nu e valabila, spune experta, nici zicala auzita des de la parinti cu „si noi am trecut prin asta, lasa, se descurca”. Accesul la substante adictive, la droguri de mare risc, este foarte mare acum, mai ales pentru copiii din familii cu o situatie materiala buna. Iar drogul ajuta pentru ca, la început, ofera o scadere a anxietatii, iar tinerii se simt, astfel, pentru un scurt timp, mai bine.
