Când ajungi, în sfârsit, acasa gasesti copiii pregatiti deja pentru mers cu uratul si capra, asteptându-te nerabdatori de o ora sa le fii bodyguard. Te simti ca într-o zi de luni! Pornesti din nou la drum, de data asta pe jos, prin noroaie, ca zapada, ioc! Te uiti în treacat la masina proaspat curatata si constati ca e aproape la fel de murdara cum a fost înainte. Daca ai fi ramas pe canapea tot timpul asta, efectul ar fi fost exact acelasi. Te feliciti oricum pentru faptul ca nu ai consumat atâtea fise ca altii pentru acelasi rezultat, ZERO. Asta da eficienta! Se stie, nu e frumos sa îti vezi de treaba ta când restul familiei este împreuna, chiar daca aceasta sta pur si simplu degeaba. E singura lene obligatorie din an, fiindca este sarbatoare si e ilegal sa misti un deget. De Craciun sau Anul Nou nu este permisa munca, activitatea constructiva pentru tine sau societate, în acele zile totul trebuie sa fie distructiv si consumerist în cel mai înalt grad: trebuie consumat cât mai mult din mâncarea ce zace în cantitati industriale în frigider, prin beci sau alte locuri folosite pentru depozitare, si trebuie, de asemenea, distrus tot raul, toate gândurile malefice si toata sanatatea care a mai ramas dupa un an de zile de neglijenta totala. E statul asta împreuna cu ai tai cu orice pret care conteaza, asta se zice ca e familia, asta înseamna sarbatori... Restul e doar o chestiune de superstitie, zic eu, adica e nevoie de un fel de credinta puternica venita din tine care sa te motiveze atât de mult, încât sa te determine sa te ridici de pe canapea, de la starea de lene pomenita, si sa te bage aproape fortat în masinaca sa o speli. Pentru ca nu e bine sa intri în noul an cu casa ori bunurile tale mobile murdare, e pacat, e semn rau, e împotriva obiceiurilor, e un pas cu stângul. Iar Noul An începe chiar de mâine!... Pâna la prima spalatorie self service mergi cu o mâna pe volan, total relaxat. Tu practic înca te simti ca pe canapeaua de acasa, doar ca în loc sa butonezi telecomanda de la televizor acum trebuie sa învârti usor cu degetul în stânga sau dreapta si sa apesi pe niste pedale, nimic mai mult. Putin iritat constati la prima oprire ca esti exact ca la vama, la iesirea din tara, ca nu mai e loc sa bagi nicio bicicleta printre nenumaratele vehicule care asteapta pline de noroi sa fie trecute dincolo, în Noul An, curate. Cred ca anume s-a facut aceasta sarbatoare iarna, ca sa fie masinile murdare si sa constituie un fel de canon, altfel nu se explica. Nici prin gând nu-ti trece sa îti strici ultima zi din decembrie stând la coada la o spalatorie, e pur si simplu ridicol si nedemn. Asa ca mergi mai departe cu încredere, pentru ca, slava Domnului, sunt o mie de spalatorii auto în zona, trebuie sa gasesti una libera care te asteapta doar pe tine. Spre neplacuta surprindere, constati însa ca absolut toate sunt de fapt din ce în ce mai aglomerate si ca ar fi fost o idee geniala sa astepti la prima ca sa îti vina rândul, în loc sa te plimbi de la una la alta ca o curca beata. Pozitia ta la volan e deja una încordata, de om care a intrat într-o cursa si nu e gata sa renunte. Îti trece prin cap sa mergi acasa si sa dai noroiul jos de pe masina cu mopul si o galeata cu apa, dar e mult prea umilitoare situatia ca sa o accepti. Ironiile vecinilor ar fi mult prea usturatoare si nimeni nu poate intra cu sentimentul asta într-un an nou. Planeta poate sa intre, dar tu nu. Nu ai de ales, te asezi la coada la o spalatorie care macar are mai multe celule de lucru si speri ca rândul va merge mai repede. Iar te înseli. Se pare ca toti soferii vor sa scoata la iveala din masinile lor primul strat de vopsea originala din fabrica pentru ca fiecare o freaca de sa dea de alb... 15 minute cel putin de caciula. Unii au bagat atâtea fise în pompa ca nu mai au ce face cu ele si pur si simplu se joaca cu jetul pe ciment ca si cum ar face pipi. Au clatit-o de a luat-o naiba, au dat-o cu ceara, cu parfum, practic nu mai e nimic de facut la ea, dar jetul continua. De atâta asteptat urmaresti cum ies masinile proaspat spalate la drumul mare, la Europeana, si cum sunt împroscate cu noroi de câte un tir dupa prima suta de metri de rulare. Toata treaba asta se aseamana foarte mult cu jucariile care trebuie cumparate pentru ca nu ai cum sa arunci banii direct la gunoi. Fix acelasi lucru. O speli ca sa ai ce murdari si pentru ca te plictisesti acasa, de aia. Când ajunge si rândul tau ai vrea sa faci în ciuda lumii si sa bagi fise de toti banii pe care îi ai, dar tu esti un întelept si nu faci asta, sunt lucruri mai importante de facut decât razbunarea. Îti iei minimum necesar ca sa dai jos noroiul gros si sa creezi o prima impresie de curat de la distanta. De la atâta asteptat însa ti-ai iesit din forma si ultima fisa te ia prin surprindere si se termina înainte de a clati cum trebuie. Esti singurul care iese din spalatorie cu spatele masinii siroind de spuma si mizerie pe la încheieturi. Asta e, ai bifat-o si pe asta, altceva nu mai conteaza. Când ajungi, în sfârsit, acasa gasesti copiii pregatiti deja pentru mers cu uratul si capra, asteptându-te nerabdatori de o ora sa le fii bodyguard. Te simti ca într-o zi de luni! Pornesti din nou la drum, de data asta pe jos, prin noroaie, ca zapada, ioc! Te uiti în treacat la masina proaspat curatata si constati ca e aproape la fel de murdara cum a fost înainte. Daca ai fi ramas pe canapea tot timpul asta, efectul ar fi fost exact acelasi. Te feliciti oricum pentru faptul ca nu ai consumat atâtea fise ca altii pentru acelasi rezultat, ZERO. Asta da eficienta! Într-un final copiii te trag dupa ei sa ure la primarie, ca cica acolo e punctul fierbinte. Primarul primeste bucuros pe toti uratorii, sunt clase întregi de la scoala care îsi asteapta rândul, sunt si uratori adulti, mascati, e multa lume. Dupa fiecare reprezentatie edilul generos cheama toti musafirii la el în birou, deschide un sertar unde sunt câteva suluri groase de bani, din bugetul comunei sau strânsi de el cu greu si cu multa munca, si da fiecarui copilas iubitor de traditii stravechi câte 25-30 de lei în mâna. Pentru cei mari sumele se dubleaza sau tripleaza. La un calcul rapid facut pentru o clasa de elevi îti iese suma de aproximativ 700 lei, si, având în vedere ca acelasi lucru a fost si de Craciun si ca numarul de colindatori si uratori e mult mai mare, afli cum primaria tocmai a facut la sfârsitul acestui an o investitie consistenta în educatie si cultura, pentru viitoarele alegeri, de cca 10 000 de lei neimpozabili si fara chitanta. Si cica nu se respecta obiceiurile de sarbatori si nu se apreciaza politicienii! Tara e în floare, viata e frumoasa. La multi ani! Briscan Zara este scriitor si publicist
