Violenta si umilinte din partea fratelui, neîntelegeri cu tatal sau, o relatie rece cu mama vitrega, uciderea a 25 de persoane în Afganistan, droguri diverse si sex pe câmpul din spatele cârciumii - al doilea fiu al regelui Marii Britanii, Printul Harry, a decis ca la vârsta de 38 de ani e timpul sa se aseze pentru a scrie memorii. Seria de scandaluri provocate de dezvaluirile sale este deja considerata cea mai mare provocare pentru monarhia britanica din ultimii treizeci de ani, de la divortul parintilor sai, Printesa Diana si a actualului Rege Carol al III-lea, cunoscut pe atunci drept Printul Charles. Memoriile scandaloase ale Printului Harry sunt acum pe buzele tuturor nu doar în Marea Britanie, ci în întreaga lume. Si critica de pe marginea acestor memorii si mai pronuntata, iar sagetile aruncate de fiul cel mai mic al Regelui Carol al III-lea zboara în diferite directii. În Statele Unite, unde locuiesc din 2020, Printul Harry si sotia sa, actrita Meghan Markle, produc un serial documentar Netflix, Natural Born Leaders. În decembrie anul trecut, cei doi au primit Premiul Robert Kennedy Foundation for Human Rights „pentru eforturile lor în lupta împotriva rasismului”. Dar, contrar asteptarilor, la sfârsitul anului trecut, presa a remarcat ca popularitatea printului Harry a scazut la minimum dupa lansarea unei alte serii de documentare, în care povesteste despre viata lui, a sotiei sale si a copiilor lor. Subiectele devenisera plictisitoare, nu mai incitau atentia publicului. Însa, o adevarata furtuna a izbucnit atât în presa britanica, cât si la Palatul Buckingham, când s-a aflat ca editorii de la Penguin Random House planuiesc în aceasta luna, mai precis chiar astazi, 10 ianuarie, sa lanseze cartea cu memoriile Printului Harry numita Spare. Acest titlu se pare ca este o aluzie la remarca pe care Printul Charles ar fi facut-o Dianei despre fiii lor: „Iata, mostenitorul si rezerva! Ti-ai facut treaba!”, i-ar fi spus acesta Dianei. Rezerva fiind copilul care l-a întristat la nasterea lui pe printul Charles, un baiat si nu o fata cum si-ar fi dorit acesta, un copil cu parul roscat, - poate o aluzie la faptul ca acest copil nu ar fi fost al lui, ci al antrenorului de calarie al Printesei Diana, cu care presa sesizase ca semana izbitor de mult. Parte din aceste marturii au fost deja lansate în mass-media, într-un promo al cartii - par desprinse dintr-un serial siropos la care spectatorii stau gura-casca în asteptarea finalului - o bataie între doi printi care s-a terminat cu câteva zgârieturi si un castron spart, opozitia constanta a celor doi printi, William si Harry, privind casatoria tatalui lor, Charles, cu Camilla Parker-Bowles, actuala Regina consoarta, raceala cu care Harry a fost tratat mereu de tatal sau care se amuza copios pe seama ca n-ar fi tatal lui biologic, ostilitatea cu care a fost primita sotia sa, actrita Meghan Markle, la Palat si umilintele pe care le-a îndurat din partea lui Kate, cumnata sa, aluziile nerusinate ale Casei Regale cu privire la culoarea pielii copilului lor, Archie etc., etc. În acelasi timp, desi Harry îl numeste pe William „frate iubit”, el mai recunoaste ca fratele sau este cel mai mare dusman al sau, si ca între ei a existat mereu rivalitate. Printul Harry mai recunoaste ca el consuma droguri, inclusiv cocaina, ciuperci halucinogene si canabis, având prima experienta cu cocaina la vârsta de 17 ani. La aceeasi vârsta, si-a pierdut virginitatea - i s-a întâmplat cu o femeie mai în vârsta, pe un câmp din spatele unei cârciumi. Una dintre cele mai scandaloase declaratii e ca, în timpul serviciului militar în Afganistan, Harry a ucis 25 de oameni, posibil membri ai miscarii talibane. La începutul anului 2007, dupa cum stim, Printul Harry urma sa fie trimis la o baza militara din Irak, dar din cauza informatiilor despre o posibila tentativa de asasinat si amenintarile primite, conducerea fortelor armate britanice a decis sa nu-l mai trimita acolo, drept urmare, a fost trimis într-un punct fierbinte - în Afganistan, unde a activat ca pilot. Presa a aflat însa unde se afla, fapt pentru care a trebuit sa fie returnat în Marea Britanie din motive de securitate. Harry însa revine public asupra acestui episod, dezvaluind din secretele misiunii sale sângeroase - a marturisit nonsalant ca nu era mândru sau rusinat de acest lucru, acela ca a ucis, comparând oamenii pe care i-a ucis cu niste piese de sah ce trebuiau eliminate - eliminarea baietilor rai înainte ca acestia sa poata scoate „de pe tabla” baietii buni. Purtatorul de cuvânt al talibanilor Suhail Shaheen, într-un interviu acordat canalului britanic de televiziune Sky News, ar fi spus deja ca aceste dezvaluiri ar trebui luate în considerare în instanta, întrucât, în opinia sa, acestea sunt crime împotriva umanitatii. De asemenea, fostii si actualii militari britanici l-au criticat pe print, pâna la a-l acuza de tradare. Marturisirile Printului Harry încalca o regula nescrisa a soldatilor care lupta. Lucrurile, dupa cum vedem, se inflameaza. Printul Harry, într-un interviu acordat canalului american de televiziune CBS, din care am putut vedea si noi câteva secvente la stiri, a declarat ca a decis sa vorbeasca public despre contradictiile sale cu alti membri ai familiei regale britanice din cauza hartuirii sistematice din mass-media aservita Coroanei si îndreptate împotriva lui si a lui Meghan Markle. Totodata, el a remarcat ca a încercat anterior sa rezolve conflictul fara a atrage atentia publicului. Totusi, atacurile din partea lui, în media, nu contenesc, hartuirea pare reciproca, monarhia britanica, dincolo de etichetele cu care se afiseaza, ni se dezvaluie, din ce în ce mai mult, în urma acestor marturisiri, ca o monarhie lipsita de empatie, un loc unde insultele, violenta, ranchiuna, invidia si aroganta sunt la ele acasa. De când Printul Harry si-a pierdut mama la vârsta de 12 ani, o rana nevindecata a ramas în inima lui. Din copilarie a fost martor la suferinta permanenta a mamei sale în casatoria cu un sot infidel, asa ca a încercat mereu sa actioneze ca protector al ei. Nu s-a simtit niciodata iubit de tatal sau, cu care a dezvoltat o relatie la distanta. Nu a dorit o mama vitrega, având cu ea o relatie mai mult formala. Excesele lui îsi au originea într-o copilarie si o adolescenta în care singurul raspuns al întrebarii Cine sunt eu? a fost rezerva unui viitor monarh. În postura de „rezervist” a facut totul pentru a se evidentia, atunci când nimic nu reusea sa-i evidentieze prezenta în familia sa: s-a afisat în public purtând un costum nazist, a ucis, a consumat droguri si alcool. Toate acestea ne ofera o imagine ceva mai clara a Printului Harry, cel din trecut si cel din prezent, care iese public pentru a se confesa: comportamentul sau ne duce cu gândul la una din tulburarile prezente în literatura de specialitate. Cei care sufera de aceasta tulburare, nu doar ca au un autocontrol redus, suspiciune, toleranta scazuta la frustrare si accese de furie, dar mai ales percep gresit intentiile altora ca fiind mult mai ostile si mai amenintatoare decât sunt de fapt si raspund cu agresivitate, pe care o considera justificata. Harry pare a se regasi, la prima vedere, în mare parte din toate acestea, iar declaratiile lui, daca e sa privim prin prisma celor spuse anterior, ar putea fi puse si ele, în mare parte, sub semnul îndoielii. Nu este surprinzator, totusi, ca încercarile esuate ale lui Meghan de a fi acceptata de familia Windsor l-au facut pe Harry sa se simta solidar si protector cu ea, asa cum a facut-o cândva cu mama sa. El si-a gasit dragostea care i-a lipsit dupa moartea mamei sale, în aceasta relatie. În acelasi timp, Meghan însasi a experimentat un divort al parintilor ei în copilarie, traind o drama similara atunci când tatal sau, mutându-se în Mexic, nu a mai tinut legatura cu ea. De aici si dorinta ei - nu numai de a-si demonstra dragostea din perspectiva victimei, ci si de a accepta trecutul celor de lânga ea, un trecut care coincide cu al ei. De aceea casatoria lor pare atât de armonioasa, cei doi se regasesc în acelasi scenariu si au aceeasi poveste, ambii au avut drame care au privit parintii si relatia lor cu ei, ambii simt nevoia sa dezgroape suferinta din trecut pentru a se confrunta cu ea. Aflam ca Spare se deschide cu un citat din William Faulkner: „Trecutul nu este niciodata mort. Nici macar nu a trecut”. Harry clar nu vrea sa-l lase sa moara si l-a surprins pe hârtie prin dezvaluiri, care, posibil, initial nu s-au dorit sa fie publice, dar care, acum, sunt deja pe masa, defalcate în detaliu de catre toate acele tabloide pe care le-a dispretuit atât de mult. Cu 557 de pagini pe rafturile librariilor din întreaga lume, întrebarile pornesc de la „A meritat a fi spuse toate acestea?” la „Ce se va întâmpla dupa toate aceste dezvaluiri?”. Problema Printului Harry si a lui William nu este despre schimbarea monarhiei, desi multi cred ca în spatele acestor dezvaluiri stau interese politice alimentate de servicii ai media, este, de fapt, una personala, de reglare a unor conturi familiale, e o rafuiala care dureaza înca din copilarie si pe care Harry nu a reusit s-o gestioneze altfel de-a lungul anilor. Credem ca desele iesiri la rampa ale lui Harry si Meghan Markle nu au fost dintre cele mai cele corecte actiuni, chiar daca ele, povestile spuse, ar putea fi reale, mai ales într-o lume avida dupa spectacol ieftin si scandal. Pe de o parte, pentru ca vindecarea sufleteasca a Printului Harry nu va veni din milioanele de euro ce se vor încasa în urma vânzarii acestei carti si nici din judecata, compasiunea, revolta sau mila publicului specializat în divertisment. Pe de alta parte, credem ca ele nu au fost corecte, doar pentru ca aceste marturisiri personale fac uz de imaginea buna pe care înca o mai au membrii monarhiei britanice în opinia publica, membri care, pentru a se apara, vor fi nevoiti sa iasa si ei, cu declaratii pentru a le demonta, rând pe rând, în lumina reflectoarelor. Lucru care, mai mult ca sigur, credem, nu se va întâmpla niciodata. Marturisirile lui Harry, sub forma atacurilor concentrate asupra Printului William, asupra Regelui Carol al III-lea, asupra Casei Regale din care el însusi face parte, a caror veridicitate va ramâne sub semnul întrebarii, ne dezvaluie un adult înca debusolat, care lasa publicitatea altoita pe fondul frustrarilor din copilarie sa se reverse, fara nici un control, în afara, o cutie a Pandorei cu efecte ce pot fi devastatoare atât pentru Casa Regala britanica, cât si pentru el, în egala masura. Si putem merge mai departe cu supozitiile: chiar si pentru soarta Regatului Unit, care e deja încercat de crize din interior. La o analiza mai atenta, nici Casa Regala nu a facut nici un efort pentru a atenua iesirile si a vindeca frustrarile care se acumulau în viata Printului Harry, ci dimpotriva, a preferat sa mearga pe un discurs dur, fara concesii, acelasi tip de discurs pe care el însusi, Printul Harry, l-a preluat, din reflex, si azi îl foloseste. Cristina Danilov este psiholog
