Atacul surpriza al Hamas asupra Israelului, la cea de-a 50-a aniversare a razboiului de Yom Kippur, va fi tinut minte veacuri de-acum încolo ca un esec al serviciilor israeliene de informatii, scrie în „The Observer” Peter Beaumont, fost corespondent la Ierusalim al cotidianului „The Guardian”. În decurs de câteva ore, zeci de militanti din Gaza au strapuns gardul de frontiera în sudul Israelului, surprinzând pozitiile militare locale. Barbatii înarmati au rapit si ucis israelieni în comunitatile din sud, filmându-si asaltul în timp ce avansau în numeroase locatii. Un jurnalist de televiziune din Gaza a prezentat un reportaj în direct despre un atac în interiorul Israelului, un moment aproape de neconceput, scrie Peter Beaumont. Daca imagini cu puzderii de rachete ce strabat cerul au devenit familiare de-a lungul anilor, în timpul intensificarii periodice a luptelor din jurul Gaza, imagini cu echipe de asalt ale Hamas care se deplaseaza pe strazile unor comunitati israeliene precum Sderot, care arunca în aer portile unui kibbutz si trag asupra masinilor si pietonilor sunt scene la care nu au asistat majoritatea israelienilor, desi atacurile de scurta durata din orase au devenit o realitate a vietii. CUM OBTIN INFORMATII ISRAELIENII Daca este surprinzator, aceasta se datoreaza faptului ca supravegherea societatii palestiniene de catre Israel este si sofisticata, si foarte invaziva, ia monitorizarea activitatii Hamas, în special, este una dintre cele mai importante sarcini pentru institutiile de securitate. Dupa cum au dezvaluit înca din 2014 surse din cadrul Unitatii 8200 de razboi cibernetic a fortelor de aparare israeliene, reteaua de dezvoltare a surselor este aproape exhaustiva în sarcina lor de a identifica potentiali informatori în teritoriile palestiniene ocupate. Li s-a spus sa caute persoane cu probleme financiare si de sanatate, persoane vulnerabile din cauza unor probleme sexuale, eforturi dublate de interviuri la intrare si iesire pentru acei palestinieni carora li s-a permis sa paraseasca fâsia de coasta. Membrii gruparilor militante din închisorile israeliene au fost, de asemenea, în mod istoric, tinta eforturilor de spionaj, ceea ce face sa fie cu atât mai surprinzator faptul ca Israelul nu a stiut nimic cu privire la atacul planificat de Hamas. Industria israeliana a tehnologiei de supraveghere, dupa cum a demonstrat scandalul programelor de spionaj Pegasus, este una dintre cele mai avansate din lume. În ciuda tuturor acestor lucruri, pregatirile Hamas au fost ratate. STRATAGEMA HAMAS Este adevarat ca Hamas, desi a fost întotdeauna hotarâta si capabila de planificare pe termen lung, a devenit mult mai priceputa în a se adapta la provocarile militare cu care se confrunta, depunând adesea eforturi mari în planificarea si identificarea vulnerabilitatilor israeliene, fapt bine cunoscut de fortele de aparare israeliene. Desi se stie din episoadele anterioare de lupte din Gaza ca Hamas a lucrat pentru a dezvolta retele de comunicatii militare independente si redundante, inclusiv propriile sisteme de retransmisie pe câmpul de lupta, acest lucru sugereaza doua lucruri. Primul este ca asaltul a fost planificat cu un nivel de securitate operationala nu doar în cadrul Hamas, ci si al factiunilor rivale din Gaza, ceea ce este fara precedent. În episoadele anterioare de escaladare, cel putin forma generala, daca nu si amploarea acumularii de stocuri de catre Hamas a fost identificata si transmisa Israelului. Analistii militari s-au grabit deja sa sugereze ca este probabil ca Hamas sa fi folosit o stratagema semnificativa de disimulare si a mizat pe socul atacurilor în mai multe sectoare simultan - inclusiv cu rachete si prin infiltratii - pentru a crea un haos maxim. CE NU A FUNCTIONAT Este însa clar ca, în mai multe momente ale pregatirii operatiunii, au fost ratate niste potentiale etape: planificare, acumulare de stocuri, dar, cel mai important, a fost un esec în perioada imediat premergatoare ofensivei Hamas, când luptatorii sai se adunau si se apropiau de zonele de frontiera supravegheate de patrule regulate, de camere de luat vederi, de senzori de miscare la sol si alte tehnici controlate de la distanta. Sunt elemente care, în trecut, s-au dovedit eficiente împotriva încercarilor de a lua cu asalt gardul de frontiera. Toate acestea sugereaza o operatiune care - la fel ca si atacurile de infiltrare surpriza anterioare ale Hamas, inclusiv cele care au implicat saparea unor tuneluri pâna în Israel - a necesitat o activitate uriasa de pregatire. Poate ca este semnificativ si faptul - asa cum a subliniat presa israeliana - ca incidentele care au implicat Hamas în ultimele luni nu au fost identificate de catre fortele de aparare si agentiile de informatii israeliene ca facând parte dintr-o pregatire de razboi. UN ESEC COLOSAL Chiar în timp ce continuau schimburile de focuri cu agentii Hamas infiltrati în comunitatile israeliene din sudul Israelului, presa israeliana îsi punea întrebarea inevitabila: cum a fost posibil ca acest lucru sa se întâmple chiar la împlinirea a 50 de ani de la razboiul de Yom Kippur, el însusi considerat un esec colosal al serviciilor de informatii, când Israelul a fost atacat de o coalitie araba. "Tot Israelul se întreaba: Unde este IDF (armata - n.r.), unde este politia, unde este securitatea?", a spus Eli Marom, fostul sef al marinei israeliene, în direct la televiziune. "Este un esec colosal; ierarhiile au esuat pur si simplu, cu vaste consecinte", a avertizat fostul oficial militar cu rang înalt.. Pe retelele sociale si în alte medii, liderii israelieni - inclusiv premierul Benjamin Netanyahu - au fost apostrofati în mod deschis timp de ore întregi de catre oficiali, în timp ce atacul se desfasura. Tacerea oficialilor a fost sparta doar de aparitia ministrului apararii, Yoav Gallant. UN CONFLICT INTERN FAVORABIL HAMAS? Cu toate acestea, un lucru este clar: acest atac are loc în mijlocul unei perioade de profunda tulburare sociala pentru Israel. Guvernul de extrema dreapta al lui Netanyahu, populat cu personaje care nu ar trebui sa detina functii publice, cum ar fi Itamar Ben Gvir, ministrul pentru securitate nationala, si-a petrecut timpul turnând gaz peste foc într-o situatie deja extrem de inflamabila în teritoriile ocupate. Conflictul inutil si egoist al lui Netanyahu cu o mare parte a societatii israeliene în legatura cu planurile sale foarte criticate de a submina Curtea Suprema a tarii, chiar în timp ce personal se afla în mijlocul unor proceduri judiciare pentru acuzatii de coruptie, a dominat dezbaterea publica, determinând un numar mare de rezervisti sa ameninte ca nu-si vor mai face serviciul. Chiar si atunci când Netanyahu a vorbit, în cele din urma, a fost pentru a reflecta un establishment politic si de securitate israelian profund zguduit. El a declarat ca nu este vorba de o "operatiune" sau de un "episod" de lupte, ci de o stare de razboi. UN EPILOG DE GROAZA În conditiile în care Hamas nu este în masura sa îsi sustina incursiunea pentru o perioada lunga de timp, pare absolut clar ca aceasta se va încheia într-o groaza maxima. Scopul atacului a fost si este socul. Întrebarea majora este legata de amploarea raspunsului Israelului. Încadrat deja ca un razboi, atacul Hamas va pune presiune asupra lui Netanyahu din partea extremei drepte care a insistat de mult timp pentru un atac decisiv asupra Gaza si care s-ar putea încheia cu o reocupare completa. Mesajele primite de la prietenii din Gaza si Israel arata ca teama fata de ceea ce va urma este coplesitoare, marturiseste în încheiere Peter Beaumont, fost corespondent la Ierusalim.
